EXCLUSIV Schimbare radicală a sistemului de finanțare a universităților, propusă de Marian Preda, rectorul Universității din București: Locurile bugetate la licență să le fie repartizate direct celor cu cele mai bune rezultate la Bacalaureat, sub formă de voucher. Formăm o piață liberă în care fiecare tânăr cu voucher are de ales la ce facultate merge să studieze

Rectorul Universității din București propune „schimbarea radicală a sistemului de finanțare” a învățământului universitar. Într-un interviu acordat Edupedu.ro, Marian Preda a avertizat că „întregul sistem de finanțare în învățământul superior este vechi, nesustenabil, generator de mari inechități”. Rectorul a avansat ideea ca din toamna lui 2026 Guvernul să distribuie locurile finanțate de la buget la facultate într-o manieră mult mai concurențială: banii de la stat să îi primească nu direct universitățile, ci cei mai performanți absolvenți de Bacalaureat.

„Primilor 30% din absolvenții care au luat Bacalaureatul, care deci sunt 30.000 de [viitori] studenți, le dăm un voucher, care este loc finanțat de la buget. Următoarele vouchere pot fi date, de exemplu, celor mai buni la o anumită materie. Dacă ești în primii 25% doar la o disciplină, dar nu ai media generală mare – ești bun la arte, ești bun la muzică, ești bun la istorie sau la oricare dintre materiile la care ai dat Bacalaureatul – atunci primești finanțare pentru loc bugetat la facultate și îi susținem astfel și pe acești copii cu vouchere prin care pot ocupa locuri finanțate de la buget la facultate. Iar dacă mai rămân locuri, pot fi date sub formă de finanțări parțiale, granturi pe alte criterii, inclusiv sociale etc. Și dacă dai locuri pe criterii sociale, dar și dacă dai locuri pe merit la nivel național, după aceea este o piață liberă în care fiecare tânăr cu voucher are de ales unde merge să studieze”, a declarat pentru Edupedu.ro rectorul Universității din București, Marian Preda.

Preda a acuzat practici „incredibil de incorecte” în finanțarea actuală a universităților de către Guvern. „Primești locuri la licență, nu le ocupi – vorbesc de o practică de mai mulți ani care acum a fost legalizată și prin ultima lege – și le transformi. Și atenție că acești bani se dau la general, adică se dau către universitate: dacă universitatea are specific tehnic și nu mai are locuri la inginerie, dar are niște facultăți de soci-umane, economie, business, drept, le mută locurile acolo. Și atunci eu am dat universității locurile ca să facă business la o universitate tehnică? Îți faci administrație publică la o universitate tehnică?”, a atras atenția acesta.

Acordarea de vouchere direct absolvenților de liceu cu note bune la Bacalaureat „este o idee, o propunere, pentru că noi ne uităm și vedem că lucrurile nu se întâmplă în regulă și mă aștept acum, în momentul în care se va veni cu solicitare de reducere bugetară, de reducere a numărului de locuri – se vorbește despre asta – mai mare, mai mică, 10% cât o fi, să se facă iar cu Patul lui Procust și să spună la toată lumea: reducere cu 10%! În loc să lăsăm un pic de competiție pe piața asta”.

INTERVIU Declarațiile integrale acordate Edupedu.ro de către Marian Preda, rectorul Universității din București (prima parte a interviului):

Rep: În urmă cu 6 luni, vă exprimați speranța atât ca Ilie Bolojan să fie premier, cât și susținerea pentru o reformă fundamentală în educație, care să înceapă cu Ministerul și cu finanțarea. Jumătate de an mai târziu, Bolojan este premier și chiar ministrul interimar la educație. Ce primează astăzi în educație? 
Marian Preda: Cred că supraviețuirea. Este cuvântul zilei. Este vorba de un an greu în toată administrația publică și educația nu face excepție. Când e vorba de perspectivele unui buget foarte scăzut – mai scăzut, se zice, decât cel din anul anterior, în condițiile în care oricum am avut o inflație care va fi confirmată ca apropiindu-se de 10%, deci în aceste condiții primează instinctul de supraviețuire, adică de menținere a statu-quo-ului, a nivelului de salarizare, a numărului de angajați. Există foarte multe riscuri și atunci cred că proiectele de dezvoltare instituțională, proiectele ambițioase, mai ales cele care necesită finanțare, mai peste tot au fost lăsate în stand-by și lumea se uită cu mare interes la ce o să fie. Și o să fie un an de restricții, probabil cel mai greu an din ultimii 15 ani ai României. 

Rep: Aceste restricții vor afecta și învățământul? Și de data asta vorbesc despre învățământul universitar, pentru că premierul Bolojan a declarat că în preuniversitar nu va mai aplica alte tăieri. 
Marian Preda: Da, cu siguranță. Guvernul, Ministerul de Finanțe în mod special, premierul se uită peste tot pe unde sunt resurse și pe unde pare că se poate tăia. Până la un punct, noi înțelegem lucrurile acestea. S-a dat atât de mult în ultimii ani și mai ales în 2024, s-au făcut atât de multe pomeni, a fost atât de larg deschisă punga bugetului public, încât acum trebuie să plătim un preț extrem de mare pentru lipsa de de echilibru, de cumpătare și de înțelegere a guvernelor anterioare, în special a guvernării Ciolacu-Ciucă. Perioada aceea a fost catastrofală, din punct de vedere al echilibrelor financiare macroeconomice ale României. Ne-am bucurat mulți în multe subsisteme, în multe domenii, de o anumită libertate, de bugete mari și iată că trebuie să plătim un preț. Deci, înțelegem până la un punct, problema este că pare că este o reformă centrată pe tăieri. 

Au fost foarte puține semne de interes pentru a focaliza aceste tăieri acolo unde chiar este nevoie, dar mai ales un interes care pare foarte scăzut pentru a produce bani, pentru a aduce bani la buget. Până la urmă deficitul, pentru că aceasta este marea problemă a României, deficitul bugetar uriaș, este rezultatul scăderii cheltuielilor din venituri. Și atunci să nu ne uităm doar la tăierea de cheltuieli. Să ne uităm și la creșterea veniturilor, să nu ne uităm doar la tăierea cheltuielilor de salarii ci să ne uităm și la alte tipuri de cheltuieli care nu sunt tocmai în regulă. Să nu tăiem, ca în Patul lui Procust, la toată lumea egal, ci să ne uităm unde este poate excesiv sau unde pericolul sau consecințele negative ale tăierilor sunt mai mici și acolo să tăiem. Ca la chirurgie, când cineva are Doamne ferește cancer, are în anumite zone și trebuie tăiate acelea, nu tai din toate organele corpului în mod egal câte 10%. De aici vin îngrijorările. 

Eu cred că premierul Bolojan este un tip conștient care și-a asumat reforma asta, care își asumă blamul care vine, sancțiunea politică probabilă ulterioară pentru el și pentru guvern. Alții nu prea și-o asumă. Vor să fie și reformiști la Guvern, și în opoziție, dar astea sunt alte probleme. 

Noi ne uităm cu mare interes să vedem cum vine bugetul. Vom avea o anumită libertate de a adapta aceste restricții la specificul nostru instituțional, la specificul fiecărei universități, la specificul învățământului superior. 

Rep: Care sunt zonele cangrenate din învățământul superior care e necesar a fi tăiate, indiferent de condițiile economice în care se află țara? Sau unde ați vedea o reformă care ar putea fi implementată acum? 
Marian Preda: Dacă mă întrebați pe mine, întregul sistem de finanțare în învățământul superior este vechi, nesustenabil, generator de mari inechități, cu niște coeficienți care vin de acum foarte mulți ani, sunt de vreo 18 ani neschimbați; avem un sistem de finanțare care merge, cu mici ajustări pe aici, pe colo și cu locuri repartizate de la minister, într-o inerție pe care, până la un punct, poți s-o înțelegi. În sensul că nu poți tăia dintr-o dată finanțările la programe de studii și la universități, pentru că acestea dispar, n-ai ce să faci cu oamenii care sunt angajați pe perioadă nedeterminată șamd. 

Deci sunt probleme grave pe care nu mai poți să le rezolvi chirurgical, cu intervenții pe ici, pe colo. Și atunci ar trebui, după părerea mea, o schimbare radicală a sistemului de finanțare. Acum, teoretic, Guvernul nu-și permite asta, n-ai cum să faci la jumătatea anului universitar. Dar din toamnă, de exemplu, se poate trece. Dacă nu va exista posibilitatea de a negocia cum trebuie și de a calcula niște costuri reale per student pe toate programele de studii și de a stabili niște priorități foarte realiste de finanțare, adică unde dăm locurile de la buget, și acele priorități ar trebui să fie generate de intersecția dintre estimările privind evoluția României, dar noi n-avem un plan de țară… Ministerul Educației nu are o strategie generală a Ministerului, ci sunt tot felul de strategii sectoriale. 

Deci noi nu știm acum unde e justificat să dăm banii. Spunem cu toții că sunt importante științele exacte, pentru că n-avem oameni în școală, dar nu se află niciun program special pentru a pregăti profesori în diverse domenii. S-a făcut inovația asta cu masteratul didactic, bâjbâită, impusă top-down, dar nu e foarte clar cum prioritizăm locurile. Pe inginerie în general sunt zone care se dezvoltă și altele în care nu mai ai industrie serioasă și nu angajează nimeni exact acolo și oamenii merg în alte domenii. În științe sociale, științe umaniste, nu le poți desființa, dar câte locuri dai? Și de ce să dai într-o parte și să nu dai în alta? 

Și atunci trebuie o intersecție, eventual, între niște proiecții privind piața muncii – care nu vor fi ușor agreate, vor fi contrazise de toată lumea care pierde – și cererea reală, adică unde ai cerere de la studenți, de la elevii absolvenți de liceu cu bacalaureat, candidații noștri. Pentru că trebuie să ținem seama și de șansele pe care le au ei să obțină o finanțare de la buget, care trebuie să fie echitabilă. Aici vă dau un exemplu: avem facultăți la care avem foarte mulți studenți cu taxă la universitățile căutate și în cadrul lor la facultățile și specializările foarte căutate – deci studenți care au luat 9 la bacalaureat și sunt la taxă, pentru că au avut doar o treime din locuri finanțate de la buget, și avem în alte părți facultăți care au atâtea locuri de la buget, încât nu le ocupă pe toate. Sau dacă le-au ocupat, după primul an – pentru că există un abandon serios în învățământul superior -, nu mai au unde să le redistribuie. Este unul dintre motivele pentru care unele universități, în special din zona tehnică, s-au uitat spre fuziuni cu universități mai mici, comprehensive, cu programe socio-umane, ca să redistribuie către ele în anul II-III locurile pe care nu aveau unde să le redistribuie. Există mitul că la anumite universități tehnice finanțarea este pe viață, adică pe cei 3-4 ani sau câți au de licență. De ce? Pentru că odată intrat la buget, nimeni nu-ți mai alocă, chiar dacă ai restanțe, n-ai performanțe deosebite, pentru că nu mai au unde și cui să redistribuie locurile. Și de aici discrepanțe foarte mari între domenii, între facultăți, privind finanțarea de la buget. 

În tot acest tablou foarte complicat în care sigur că s-ar putea interveni, dar e nevoie de multe negocieri, de planuri, de argumente, de analize, după părerea mea Guvernul ar avea o modalitate mult mai simplă – și care e concordantă cu spiritul liberal și cu contextele globale – să repartizeze locurile de la buget pe o cu totul altă logică: locurile la licență să fie repartizate celor care obțin cele mai bune rezultate la Bacalaureat. În România, Bacalaureatul este examen național și nimeni nu poate spune că nu este echitabil, că nu este la fel pentru toți. În fiecare an sunt în jur de 60.000 de locuri la licență și iau Bacalaureatul  90-100.000 de de copii. Să repartizăm locurile la licență celor care sunt cel mai bine plasați la examenul de Bacalaureat. De exemplu, primilor 30% din absolvenții care au luat Bacalaureatul, care deci sunt 30.000 de [viitori] studenți, le dăm un voucher, care este loc finanțat de la buget. Următoarele vouchere pot fi date, de exemplu, celor mai buni la o anumită materie. Dacă ești în primii 25% doar la o disciplină, dar nu ai media generală mare – ești bun la arte, ești bun la muzică, ești bun la istorie sau la oricare dintre materiile la care ai dat Bacalaureatul – atunci primești finanțare pentru loc bugetat la facultate și îi susținem astfel și pe acești copii cu vouchere prin care pot ocupa locuri finanțate de la buget la facultate. Iar dacă mai rămân locuri, pot fi date sub formă de finanțări parțiale, granturi pe alte criterii, inclusiv sociale etc. Și dacă dai locuri pe criterii sociale, dar și dacă dai locuri pe merit la nivel național, după aceea este o piață liberă în care fiecare tânăr cu voucher are de ales unde merge să studieze. 

Atunci, universitățile își pot stabili taxele în funcție de costurile lor și de echilibrul de pe piață. Și cine vine la buget vine cu acest voucher care acoperă taxa de studii, cine nu are un astfel de voucher își plătește taxa. Astfel, lucrurile sunt clare, iar finanțarea merge la beneficiarul final, la student, și nu la universitate care o repartizează cum vrea ea. 

Sunt lucruri acum incredibil de incorecte. De exemplu, primești locuri la licență, nu le ocupi – vorbesc de o practică de mai mulți ani care acum a fost legalizată și prin ultima lege – și le transformi. Și atenție că acești bani se dau la general, adică se dau către universitate: dacă universitatea are specific tehnic și nu mai are locuri la inginerie, dar are niște facultăți de soci-umane, economie, business, drept, le mută locurile acolo. Și atunci eu am dat universității locurile ca să faci business la o universitate tehnică? Îți faci administrație publică la o universitate tehnică? Deci ele ajung unde vrea universitatea. Dar ajung să nu mai aibă unde să le dea și ce fac? Fac cerere și le transformă în locuri la masterat; sau locurile la licență sau masterat se transformă în locuri la doctorat. Așa s-a ajuns să avem mai multe locuri la doctorat în inginerie decât în toate multele domenii socio-umane și lucrurile acestea nu sunt în regulă. 

Acestea sunt probleme care pot fi rezolvate cu o finanțare care merge direct la cei mai buni absolvenți de liceu care merg spre facultate. 

Rep: Deci locuri la licență bugetate de stat care au rămas libere, fără studenți, din cauza abandonului universitar și care au fost transformate de către universitatea respectivă, în timpul anului, în locuri de masterat sau doctorat? Chiar la începutul lunii am văzut că Ministerul Educației a convertit aproape 600 de locuri bugetate inițial la programele de licență ale universităților în locuri pentru master și doctorat.
Marian Preda: De obicei sunt convertite înainte de admitere. Adică vezi în toamnă că nu mai ai destui candidați și atunci faci o cerere. Da, ați văzut de curând că s-a mai aprobat o rundă de astfel de locuri.

De ce nu s-au dat locurile la alte universități și la programe la care sunt 70% studenți cu taxă? De ce ei nu trebuie să aibă o șansă? Deci, dacă ne uităm la finanțare, sunt multe inconsistențe. 

Sigur că sunt și lucruri foarte bune în sistemul de finanțare, nu zic că totul este incorect.

Pe varianta a 2-a de care vă spuneam, se poate merge înainte cu anii aceștia, dacă în toamnă s-ar da o admitere la facultate în care fiecare vine frumos și își plătește taxa, doar că unii au vouchere de la Guvern și nu mai trec banii prin Ministerul Educației, ci vin direct la facultăți. În situația aceasta s-ar putea da finanțarea suplimentară care există și acum, aproximativ o treime din bani, s-ar putea da pe alte criterii: pe dimensiunea facultății, pentru partea funcțională a ei. Și nu se va schimba totul într-un an, pentru că ar fi vorba doar de prima generație de intrare la facultate; cei din anii anterior ar merge mai departe pe formulele lor de finanțare.

Este o idee, o propunere, pentru că noi ne uităm și vedem că lucrurile nu se întâmplă în regulă și mă aștept acum, în momentul în care se va veni cu solicitare de reducere bugetară, de reducere a numărului de locuri – se vorbește despre asta – mai mare, mai mică, 10% cât o fi, să se facă iar cu Patul lui Procust și să spună la toată lumea: reducere cu 10%! În loc să lăsăm un pic de competiție pe piața asta. 

Rep: Deci vă așteptați la o reducere cu 10% a locurilor bugetate în toate universitățile din România? 

Marian Preda: Da, eu nu pot să spun că va fi așa, dar uitați-vă cu atenție la acest 10% care pare să fie generalizat. Și care vine de unde? Păi, dacă am avut 10% deficit anul trecut, atunci, teoretic doar, pentru că economia nu funcționează chiar așa – adică ai mărit TVA-ul și ai încasat toți banii automat, pentru că scade consumul pe partea cealaltă într-o anumită măsură. Dar, teoretic, dacă tai 10% din orice, ajungi să ai cheltuieli mai mici. Și atunci ai rezolvat problema. Așadar, probabil ni se vor aplica tăieri, care o să vedem de unde sunt. Eu mă aștept să fie și la locuri, nu știu cât de mari, cât de multe, că aici e și o problemă de imagine publică. Vai!, o să se spună din nou: noi, România, avem rata de absolvire a universității la nivel național și în generațiile tinere mică. 

Păi da, pentru că-s multe cauze aici, nu doar numărul de locuri. Avem mult mai multe locuri, în general, la buget și taxă decât absolvenții noștri. Probabil capacitatea de școlarizare e dublă față de numărul absolvenților noștri și avem cam două treimi dintre cei care își iau bacalaureatul cu loc la facultate finanțat de la buget. Doar că asta vă spuneam: locul acesta la facultate finanțat de la buget este foarte aiurea alocat, este inechitabil distribuit la unele dintre ele.