Reportajul Recorder și intervenția publică a Ralucăi Moroșanu au adus în spațiul public o discuție necesară despre curaj, responsabilitate și tăcere. Dincolo de contextul punctual, ele deschid o întrebare esențială pentru educație: ce fel de oameni formăm atunci când evităm adevărul incomod?
Intervenția Ralucăi Moroșanu nu a fost un gest spectaculos, ci unul profund asumat. Nu a căutat capital de imagine și nici validare publică, ci a venit dintr-o poziție de conștiință. Într-un climat în care conformismul este adesea recompensat, iar tăcerea confundată cu prudența, un asemenea act devine un reper civic.
Ca profesor, privesc acest moment dintr-o perspectivă fundamental educațională. Unul dintre obiectivele mele educaționale majore este ca elevii să aibă o voce. Nu o voce stridentă, nu una agresivă, ci o voce formată, lucidă și responsabilă. O voce care știe când și cum să fie folosită.
În școală vorbim frecvent despre competențe, performanță și adaptabilitate. Mult mai rar vorbim despre curaj moral, discernământ și asumare civică. Și totuși, acestea sunt decisive atunci când un sistem greșește, iar indivizii sunt puși în fața unei alegeri reale: tăcerea sau adevărul.
A avea o voce înseamnă a înțelege diferența dintre autoritate și autoritate morală. Înseamnă a nu confunda funcția cu dreptatea. Înseamnă a ști că loialitatea față de valori este mai importantă decât confortul personal sau siguranța aparentă.
De aceea, eu îmi educ elevii să fie ca Raluca Moroșanu. Nu pentru că ar fi un model abstract, ci pentru că reprezintă un exemplu concret de cetățenie activă. Un adult care a ales să vorbească atunci când ar fi fost mai simplu să tacă. Exact tipul de reper de care educația are nevoie.
Copiii trebuie să știe că există adulți care aleg să nu tacă. Că există oameni care nu acceptă normalizarea compromisului moral. Că valorile nu sunt doar concepte din manuale, ci alegeri reale, cu consecințe reale.
Educația nu înseamnă doar transmitere de informații. Înseamnă formarea caracterului, a conștiinței și a capacității de a participa responsabil la viața publică. O democrație funcțională nu se sprijină pe obediență, ci pe cetățeni care știu că au o voce și care au fost învățați să o folosească.
Dacă ne dorim o societate mai sănătoasă, trebuie să ne asumăm nu doar ce predăm, ci și ce validăm ca model. Eu îmi asum public acest obiectiv educațional: formez elevi care știu că au o voce și care au curajul să o folosească atunci când adevărul devine incomod.
Pentru că tăcerea nu educă.
Iar frica nu construiește.
________________
Despre autor: Ana-Sorana Scutelnicu este profesor pentru învățământul primar la Școala Gimnazială „Axente Sever”, Aiud. Opiniile sale nu implică și nu reprezintă instituția pentru care lucrează.
Nota redacției: Opinia profesorilor este esențială pentru școala din România, pentru viitorul ei și al copiilor. Încurajăm și susținem cadrele didactice să-și exprime părerea, să analizeze sistemul actual, să propună soluții la problemele pe care le întâmpină și să popularizeze exemplele de bună-practică. Publicarea opiniilor pe Edupedu.ro nu înseamnă automat că publicația susține aceste idei sau propuneri. Trimiteți opiniile pe redactie@edupedu.ro.
Ștefan Lefter
Raluca Pantazi
Costin Ionescu
