Un nou proiect de ordin pus în transparență de Ministerul Educației urmărește să adune într-un singur loc indicatorii folosiți pentru a monitoriza situația de fapt din universități și cum pot acestea să-și îmbunătățească ele activitatea, în funcție de nevoile pieței muncii. Proiectul realizează, însă, doar parțial obiectivul de a aduce laolaltă acești indicatori, într-un singur act normativ: în pofida cererilor repetate ale celor care lucrează cu astfel de cifre de a fi eliminată birocrația și redundanța raportărilor și de a exista o coordonare între instituțiile statului, documentul nu face deloc trimitere la instituțiile care lucrează separat de Minister cu astfel de date, precum Institutul Național de Statistică sau ARACIS.
În plus, lipsesc indicatori relevanți mai ales în contextul relevanței pentru piața muncii, precum cei legați de conversie profesională sau formare pentru adulți.
Instituții precum Consiliul Național de Statistică și Prognoză în Învățământul Superior (CNSPIS) sau UEFISCDI au atras atenția, în trecut, că există o problemă reală a multiplei raportări și a lipsei de unitate în lucrul cu datele despre activitatea universităților – detalii mai jos. Noul proiect, prin concentrarea multor indicatori într-un singur loc, rezolvă doar o parte din problemă, în absența unor prevederi despre datele pe care, până acum, le solicitau unele instituții separat de Ministerul Educației.
Proiectul de „Ordin privind aprobarea setului de indicatori de monitorizare a învățământului superior și prognoza evoluției acestuia în raport cu dinamica pieței muncii” stabilește indicatorii pentru învățământul superior, încadrați într-o serie de clase: absolvenți, acces și echitate, activitatea de cercetare, angajabilitatea, absolvenților, eficiența economică, internaționalizare, studenți – Proiectul de ordin și lista de indicatori principali, mai jos.
Astfel de indicatori au fost folosiți și până acum, în baza vechii Legi a educației naționale, însă pe baza unor normative separate. Noul Ordin aduce mare parte dintre indicatori într-un singur loc și atribuie Comisiei Naționale de Statistică și Prognoză în Învățământul Superior (CNSPIS, fostul Consiliu cu același nume) atribuțiile de elaborare și actualizare a acestora și de prognoză a evoluției în domeniu.
Pe de altă parte, documentul nu elimină o problemă semnalată de instituțiile relevante de ani de zile: cea a multiplei raportări și a lucrului cu date din surse multiple. Aceste instituții au cerut în mod repetat măsuri din partea ministerului, rămase fără răspuns până acum. Între altele:
- În 2017-2018, CNSPIS emitea un raport prin care arăta problemele legate de faptul că „mai multe entități publice au dreptul și responsabilitatea legală de a colecta, centraliza, procesa și raporta date statistice privind învățământul superior din România: Ministerul Educației Naționale prin UEFISCDI (ANS și RMU), și INS”, la care se adaugau ARACIS, Institutul de Științe ale Educației și Banca Mondială.
- UEFISCDI a emis la rândul său un raport prin care atrăgea atenția asupra redundanțelor în sistem, cu folosirea unor cadre de raportare diferite și care propunea soluționarea problemelor printr-o echipă comună (task Force) a diverselor agenții relevante, astfel încât un nou sistem eficient de raportare să fie introdus până în 2024. Instituția argumenta că un sistem comun crește eficiența raportării și acuratețea datelor, scade costurile umane, materiale și de timp, elimină din erorile de neraportare, crește măsura în care sunt folosite datele.
- Printr-o adresă din 2021, CNSPIS cerea din nou Ministerului Educației să eficientizeze sistemul de colectare a indicatorilor, arătând că redundanțele existente „afectează major capacitatea de utilizare a datelor la nivelul tuturor actorilor instituționali” relevanți în domeniu.
- UPDATE O tentativă de legiferare a raportărilor unice, pe o platformă administrată de Minister, a fost înregistrată anul trecut, dar s-a soldat cu decizia președintelui Iohannis de a retrimite legea pentru reexaminare în Parlament.
Toate aceste apeluri au rămas, până acum, fără răspuns.
Acum, proiectul de ordin pus în transparență de Ministerul Educației nu face niciun fel de referire la două dintre cele trei instituții implicate în colectarea de asemenea date: Institutul Național de Statistică și Agenția responsabilă cu asigurarea calității în învățământul superior (ARACIS), agenție care lucrează autonom față de minister. Nu reiese în niciun fel ce se întâmplă cu datele cerute de acestea, unele diferite de cele cerute de minister, altele care se suprapun cu cele necesare în domeniul educației, dar care folosesc alte definiții sau parametri (de exemplu, dacă în educație se lucrează cu un anume segment de populație pentru a defini populația adultă implicată în învățarea continuă, INS folosește în cel mai recent studiu alt segment de populație).
În plus, documentul nu include niciun fel de prevederi detaliate cu privire la modalitățile de raportare a datelor – când, cum și unde sunt acestea colectate. Există doar prevederi legate de obligativitatea CNSPIS de a lucra cu aceste date și de a le publica în rapoarte anuale, precum și de a stabili o procedură internă referitoare la preluarea datelor.
Ordinul listează, totodată, o serie de surse de date pentru calcularea indicatorilor statistici, inclusiv o platformă națională de raportare unică în învățământul superior – dar nu se specifică modul cum și momentul în care datele instituționale sau individuale trebuie raportatea aici, nici dacă nu va exista în continuare obligativitatea de raportare și la instituții separate, precum INS, dacă acelea vor continua să solicite separat date de la universități.
Sursele de date listate de proiectul de ordinul privind indicatorii de monitorizare a universităților:
- RUNIDAS – sistemul informatic integrat pentru gestiunea actelor de studii
- RMUR – Registrul matricol unic
- Platforma națională de raportare unică în învățământul superior – PNRUIS
- ANS – Platforma națională de colectare a datelor statistice pentru învățământul superior
- SIIIR – Sistemul Informatic Integrat al Învățământului din România
Ce fel de indicatori statistici sunt listați în ordin
Cele șapte clase de indicatori cuprind între 5 și 12 indicatori statistici principali, astfel:
- Absolvenți – 8 indicatori, de la numărul absolvenților de licență, master și doctorat la ponderea studenților care au abandonat studiile sau ponderea tinerilor de 24-34 de ani cu studii superioare
- Acces și echitate – 10 indicatori, de la ponderea studenților absolvenți de licee din mediul rural la ponderea studenților din anul I care au absolvit învățământul secundar în anii anteriori.
- Activitatea de cercetare – 12 indicatori, cei mai mulți referitori al articolele publicate, media indicelui Hirsch sau raportul dintre numărul de citări și numărul de articole
- Angajabilitatea studenților – 6 indicatori, de la rata de ocupare a absolvenților la venitul principal mediu al absolvenților ocupați
- Eficiența economică – 6 indicatori, de la numărul de studenți raportat la cadre didactice la costul mediu pentru burse sau cămine / costul per student
- Internaționalizare – 6 indicatori, de la proporția studenților cu mobilități externe la numărul studenților internaționali înmatriculați
- Studenți – 5 indicator, de la numărul studenților pe cicluri de studii la ponderea studenților înmatriculați în programe STIM.
Ordinul prevede că „instituțiile de învățământ superior de stat și particulare din România, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, precum și Academia Română au obligația de a raporta datele corespunzătoare indicatorilor de monitorizare a învățământului superior și prognoza evoluției acestuia în raport cu dinamica pieței muncii”.
Clasele de indicatori și indicatorii statistici principali sunt incluși într-o anexă a proiectului de ordin (vezi mai jos documentul). Niciunul dintre acești indicatori nu face referire la domenii importante, în contextul actual al eforturilor universităților de a se adapta unei piețe a muncii în schimbare rapidă, precum: participarea adulților la educație și formare (pentru care există și o țintă europeană), studiile postuniversitare, programele de conversie profesională.
Proiectul de ordin privind indicatorii de monitorizare a instituțiilor de învățământ superior:
Anexă – Clase de indicatori și indicatorii statistici principali:
Foto: © Nirut butrngam | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.
Citește și:
Universitățile vor face “raportări anuale unice” pe o nouă platformă administrată de Ministerul Educației, în locul “efortului supradimensionat” al raportărilor multiple de până acum – schimbare legislativă
Raluca Pantazi
G4Media.ro
Redacția
Doru Căstăian
Costin Ionescu
1 comment
Acest nou Ordin de ministru (OM) se refera doar la continutul si “aducerea laolalta” (expresie populara, neacademica) a “setului de indicatori de monitorizare a învățământului superior” (7 categorii/ clase cu cate 5…12 indicatori statistici – deci multe zeci de indicatori de raportat periodic si birocratic de toate universitatile, desi necesitatea si utilitatea unora sunt evident discutabile in absenta scopului si procedurilor aplicabile) avand ca obiectiv oficial dar ridicol doar “prognoza evoluției acestuia în raport cu dinamica pieței muncii”. Problema “rezolvata” de acest nou OM se refera doar la “oficializarea” utilizarii indicatorilor existenti (stabiliti prin vechi si numeroase normative) in raport cu noua Lege a invatamantului superior si nicidecum la solutionarea multiplelor probleme (semnalate dar nerezolvate de multi ani) privind scopul/ necesitatea, utilitatea si eficienta colectarii datelor aferente fiecarui indicator (tinand cont de costurile tot mai mari ale proceselor birocratice implicate in acest scop, in fiecare universitate). Doar citind acest nou OM iti dai seama ca emitentul habar nu are de managementul organizational si de managementul calitatii, de eficacitate si eficienta, de necesitatea de-a tine cont IN FAPTE de toate cerintele legitime si legale ale celor pentru care lucreaza (parteneri de interese/ stakeholders. beneficiari, clienti, etc.). In aceasta stranie si aroganta optica a fost realizata si aplicata si OG75-2005 privind asigurarea calitatii educatiei (ACE) care, de fapt, a introdus si mentine de 18 ani doar un SIMULACRU de ACE, cu multa impostura si uzurpare, cheltuind importante resurse financiare doar pentru a produce tone de hartii dovedind, chipurile, ca s-au respectat “standardele” stabilite de birocrati (fara implicarea si consensualizarea partenerilor de interese!) si ca, deci, entitatea producatoare de hartii ar merita finantarea bugetara (cu toate contra-performantele multora, tot mai vizibile si cu toate tot mai numeroasele conflicte de interese si judiciare generate de aplicarea OG 75-2005!!!)…De 18 ani si in perspectiva intrucat noua legislatie a mentinut aberantele dispozitii din OG 75-2005 – o incredibila colectie de erori conceptuale, confuzii, aberatii si prejudecati) … Ministerul Educatiei, ca emitent al noului OM (cel mai urgent, se pare, desi alte 40 reglementari secundare, OM si HGR, implicate de noua legislatie nu au fost inca emise, conform planificarii anuntate, fiind amanate) ar fi trebuit sa aiba in vedere SCOPURI mult mai realiste, pragmatice si proactive ca, de exemplu: 1. Considerarea indicatorului RATA ANGAJABILITATII ABSOLVENTILOR ca principal/ unic indicator al performantei de interes national si al eficientei sociale a universitatilor si scolilor (cu toata opozitia unor birocrati si decidenti din Min Edu, Executiv si Legislativ care (mai) considera ca rolul universitatii de-a furniza competente mediului de afaceri ar fi injositor si de neacceptat, unii refuzand chiar sa colaboreze cu acesta intrucat ar fi interesat doar de castiguri si profituri, nu si de inaltele idealuri academice!!). Asa se explica si CONTINUA DISCREPANTA evidenta intre cerintele angajatorilor si rezultatele universitatilor pe piata muncii din Romania. In unele state, clasamentul national al universitatilor are in vedere doar acest indicator iar pozitia acestora in clasament determina nivelul taxelor de studii.
2.Evitarea consecintelor inculturii manageriale a unor decidenti care, printre altele, au clasificat birocratic zecile de indicatori (re)stabiliti de acest OM in functie de categoriile/ “clasele” la care se refera (studenti, absolventi, acces-echitate, internationalizare, etc.), utile doar in procesele de colectare si raportare, desi clasificarea lor in REZULTATE si FACTORI DETERMINANTI (CAUZE) ar fi pus in evidenta rolul/scopul indicatorilor. In plus acesti indicatori reprezinta si CRITERII (de succes/ insucces) – foarte importante dar neavute in vedere de autori. In abordarile si practicile manageriale din statele dezvoltate, sunt avute in vedere PROCESELE, cu EFECTELE si CAUZELE ACESTORA, cu INDICATORII-CHEIE aferenti, cu referentialele transparente si concise privind CE si CUM ar trebui facut! La noi nici pomeneala de asa ceva, intrucat pana si SCIM – Sistemul de control intern managerial impus scolilor si universitatilor ca entitati publice – nu tine cont de SATISFACTIA BENEFICIARILOR proceselor (administrative, educationale, etc.) si nu o evalueaza periodic, in mod transparent, relevant si eficace… Desi “standardele” stabilite din birouri de ARACIS si ARACIP ar fi trebuit sa defineasca universitatea/ scoala DE CALITATE din Romania, realitatile din mediul universitar si preuniversitar demonstreaza de 18 ani ca de fapt, practic, NON-CALITATEA proceselor educationale continua si se dezvolta nestingherit, mai ales prin desconsiderarea totala a cerintelor beneficiarilor! Mai mult, subsistemul nostru preuniversitar nu tine cont – oficial si continuu (si nici nu poate, legal) – de cerintele subsistemului universitar si de reactiile acestuia – de satisfactie/ insatisfactie – fata de absolventii din preuniversitar !!! 3.Desi avem de peste doua decenii – in perspectiva aderarii Romaniei la UE – o entitate publica (Autoritatea pentru Calificari) avand misiunea elaborarii “standardelor ocupationale” si a “standardelor de formare profesionala” privind numeroasele (multe vechi, unele noi) ocupatii si profesii pentru care se pregatesc in scoli si universitati tinerii nostri (standarde reale – nu ca cele introduse de OG 75-2005 si stabilite de ARACIS si ARACIP – prin care se stabilesc cunostintele si deprinderile practice de dobandit si atitudinile/comportamentele de indus, necesare in fiecare profesie!) aceste laborioase si importante REFERENTIALE nu sunt cunoscute si aplicate in evaluarile scolilor si universitatilor, ale elevilor si studentilor, chiar ale absolventilor, devenind o noua forma fara fond. De ce si pentru ce?
4. Si acest OM – ca multe altele, ca si documentele atasate in postare – utilizeaza o TERMINOLOGIE pretioasa si pretentioasa, cu prea numeroase neologisme si termeni in romgleza inutili, dar meniti evident doar sa creeze o imagina favorabila autorilor necunoscuti, raman de fapt neintelesi de populatie si chiar de educabili si personalul din sistemul educational… Sunt zeci de exemple si in aceste documente… De ce nu folosim in spatiul public termeni si concepte clare, cu semnificatii bine cunoscute ca, de exemplu: BIROCRATIE suportabila/ inutila/ monstruoasa, etc, REDUNDANTA (suprapuneri inutile si costisitoare) in proceduri/ atributii/ responsabilitati, etc. SIMPLIFICARE ADMINISTRATIVA – de multi solicitata si deloc initiata, cantitatea de documente legislative si reglementare crescand exponential in ultimele decenii, tot mai multe fiind elaborate “pe repede inainte”, necorelate, ineficace/ ineficiente, imposibil de aplicat, etc. 5.In Romania nu exista conceptul RESPONSABILITATE DE RAPORTARE (“accountability”) iar in scolile si universitatile noastre nu sunt cunoscute si aplicate standardele internationale de responsabilitate sociala si societala – singurele capabile sa dezvolte necesara coeziune sociala si prioritizarea absoluta a interesului national si de echipa (nu de gashca!) in defavoarea celui personal. Nici macar in social media nu se discuta despre asa ceva, preferandu-se eternele subiecte legate de insuficienta finantarii publice! Sa ne mai miram de contra-performantele EDUCATIEI in aceste circumstante? Pana cand?