„Poate AI-ul să te ajute să pleci vineri acasă la 16? Cum, concret, fără să pierzi din vedere de ce ai ales să fii profesor?” – aceasta este întrebarea de la care pornește profesoara de limba și literatura română Maria Melente, de la Liceul Teoretic Internațional de Informatică București, într-un articol despre folosirea inteligenței artificiale în educație. Textul, publicat pe site-ul Asociației Young Initiative, explică practic și cu exemple concrete în ce pot fi folosite instrumentele AI de către profesori: de la realizarea de fișe diferențiate pentru clase eterogene și feedback pe lucrările elevilor, până la planificări, rubrici de evaluare, prezentări sau teste interactive.
„Diferențierea curriculară e un principiu pedagogic care arată bine pe hârtie, dar în practică înseamnă că trebuie să pregătești de trei ori mai mult material. De acum înainte nu mai este însă cazul”, scrie autoarea, care oferă exemple concrete de prompturi și utilizări practice pentru profesori.
„Ai o clasă eterogenă. Ce clasă din România nu e? Câțiva elevi care prind repede, câțiva care se luptă cu noțiunile de bază, majoritatea undeva la mijloc. Diferențierea curriculară e un principiu pedagogic care arată bine pe hârtie, dar în practică înseamnă că trebuie să pregătești de trei ori mai mult material. De acum înainte nu mai este însă cazul. Iată cum funcționează în practică”, scrie cadrul didactic, după care explică modul său de abordare în mai multe situații practice pentru un practician în Educație.
În articol sunt recomandate și instrumente utile pentru cadrele didactice: ChatGPT, Claude și Gemini pentru generare de conținut și planificări, Canva AI pentru materiale vizuale, Diffit pentru adaptarea textelor la diferite niveluri de dificultate, Gamma pentru prezentări și Quizizz pentru teste interactive.
AI-ul nu poate înlocui relația profesor-elev
„AI-ul nu știe că Ion din banca a doua are dislexie și are nevoie de font mai mare și spațiere diferită. Tu știi. AI-ul pregătește, tu personalizezi”, notează profesoara.
„Relația cu elevul e nucleul meseriei mele și știu că nu poate fi înlocuită”, mai scrie aceasta. „Un elev care trece printr-o perioadă dificilă acasă are nevoie să simtă că profesorul îl vede nu ca un set de competențe de evaluat, ci ca o persoană.”
Articolul atrage atenția și asupra limitelor inteligenței artificiale, de la erori factuale până la riscul ca profesorii să devină excesiv dependenți de instrumentele automate.
Articolul integral poate fi citit pe site-ul Young Initiative.
1 comment
Când te obișnuiești cu o unealtă care GÂNDEȘTE în locul tău, foarte curând vei pierde abilitatea de a gândi de unul singur ce e de făcut.
Există deja dovezi – mușchii nefolosiți se atrofiază. Creierul nefolosit (pentru că ai o unealtă care rezolvă tot în locul tău) se va atrofia.
Avem discuții deja de ani de zile despre scăderea concentrării, interesului, motivației intrinseci a elevului pentru educație, iar acum automatizăm cel mai important atu pe care l-a avut omenirea în milenii de civilizație. Pentru ce? Pentru că există această unealtă și e băgată agresiv pe gâtul tuturor. Ni se pare că e foarte utilă – și poate fi, în condiții foarte controlate – dar noi NU am crescut cu ea, noi NU am fost educați cu ajutorul acestei unelte. Gândirea unora dintre noi ESTE dezvoltată prin procese clasice și acum ne ajută să ”scriem prompt” ca să scutim timp de redactare, dar am putea scrie singuri lucrurile respective, chiar fără AI. Dar elevii noștri vor putea? Ei, cei cu deficit de atenție, cu mintea scăldată constant în dopamină, cu creierul rezistent la efort intelectual și dependent de următorul ”hit” – ei ce vor deveni?
Nu sunt doomer. Dar văd unde-am ajuns DOAR cu telefoanele smart și cu generația terminally online, în doar 15 ANI. În alți 15 ani vom fi deja în Idiocracy, și ăla ar fi cazul optimist (cel puțin acolo ignoranții știau că sunt ignoranți și încercau să repare ceva, când era posibil).
Aș zice că e cam mare propaganda pro-AI, și în câțiva ani, când se vor trezii apostolii ei, va fi prea târziu.