Fragmentarea grupurilor de oameni și scăderea întâlnirilor față în față nu sunt prea bune pentru învățarea informală sau de zi cu zi,potrivit unui articol din Elm Magazine, revista Fundației Finlandeze pentru Învățarea pe tot Parcursul Vieții. Ca urmare a migrației, diferențele dintre țări, orașe și regiuni cresc, iar barierele dintre oameni sunt din ce în ce mai mari.
„Comunitățile locale sunt considerate importante, dar, în același timp, lumea din afara lor se detașează de viața de zi cu zi a oamenilor și aceasta este văzută ca necunoscută sau ciudată”, spune Timo Aro, cercetător în dezvoltare regională și a populației. Din perspectiva învățării, o astfel de separare este deosebit de dăunătoare, potrivit autoarei.
Cercetător, director de dezvoltare al unei fundații, profesor și membru în conducerea Universității din Helsinki, Minna Mattila – Aalto și-a scris teza de doctorat pe sociologia interacțiunii. A cercetat cozile de la pâine, forma populară de ajutor pentru sărăcie din Helsinki, ca locuri pentru învățare comunală și a identificat realități de învățare paralelă în orașe.
Ea spune că, în Finlanda, învățarea este încă privită ca fiind foarte formală și ierarhică.
„În orașe nu mai există voința de a găsi loc pentru învățarea de zi cu zi,” apreciază Minna. „Pe de o parte sunt cei educați și care au profesii respectate, și pe de alta cei care sunt în afara învățării și a societății. Unii oameni sunt foarte departe de prototipul tradițional al unei persoane foarte educate”, subliniază aceasta.
Tensiunile dintre oameni sunt în creștere
Mattila-Aalto lucrează pentru și pentru TTS (Työtehoseura), care oferă companiilor pregătire profesională și servicii de cercetare și dezvoltare, este interesată, printre altele, de învățarea informală sau de zi cu zi, care are loc în comunitățile de lucru.
În 1938, sociologul Louis Wirth a scris într-un articol că, în orașe, apropierea fizică crește tensiunile între oameni și îi îndepărtează unii de ceilalți. Experiența realităților paralele este o consecință a acestui fapt. Inabilitatea oamenilor de a se întâlni unii cu alții formeză o barieră în învățarea informală.
Mattila-Aalto susține că orașele și zonele urbane din zilele noastre experimentează aceleași idealuri de a se descurca de unele singure, cum fac și oamenii de rând mai nou.
“Ca să trag o concluzie, aș putea spune că indivizii sunt încurajați să se dezvolte pe ei înșiși, mai degrabă decât să dezvolte o comunitate. Istoric vorbind, totuși, am fost în stare să supraviețuim doar pentru că am fost o comunitate”, spune cercetătoarea.
Ca soluție la această „separare” a oamenilor cercetătorul Timo Aro sugerează că oamenii ar trebui să se întâlnească mai des, să existe „puncte” sau „zone de întâlnire” în locurile „cu vad”.
“Vorbim mult despre învățarea pe tot parcusul vieții care se schimbă ca să devină o bucată din viața noastră de zi cu zi. Lucrurile care țin de altceva decât muncă și de educație sunt din ce în ce mai prețuite, mai importante”, susține Timo Aro.
Mattila-Aalto spune că oamenii de toate vârstele și cu tot felul de background-uri educaționale ar trebui să fie invitați să contribuie la dezvoltarea unor servicii. Societatea a fost îndelung formată pentru câte un grup țintă: copii, tineri, adulți și seniori, dar o asemenea gândire trebuie acum respinsă.
Punctele de întânire sunt necesare seasemenea la serviciu.
“Există oameni educați care nu mai vor să învețe sau să investească în educație, pentru că nu simt nevoia să mai facă asta”, spune Mattila-Aalto. “Viața la serviciu are, clar, niște lipsuri în materie de învățare”.
NOTĂ: Elm Magazine (European Lifelong Learning Magazine) este o revistă online despre învățarea pe tot parcursul vieții și educația adulților. Redacția este în Helsinki, Finlanda și principalul editor este Fundația Finlandeză Pentru Învățare Pe Tot Parcursul Vieții, KVS.
Articolul original este semnat de Annu Griñan care face parte din redacția revistei Elm și este manager de comunicare al Fundației Finlandeze Kansanvalistusseura (KVS).
Raluca Pantazi
Daniel David
Redacția
Dacian Dolean