Învățătoare: Recunosc că nu mă pot obișnui încă cu stilul acesta al părinților de a-și face concediile în timpul cursurilor. Nici nu conștientizează cât se pierde lipsind copilul o zi de la școală

32.697 de vizualizări
testarea la Matematică
Foto: Freepik.com
Raluca Iarovoi, învățătoare la Școala Primară „Carol I” din Iași, a vorbit despre cât de greu se construiește relația cu părinții și a afirmat că „dacă înainte școala și educația jucau în viața copilului rolul primordial, acum e undeva în plan secund”. Aceasta a recunoscut că încă nu se poate obișnui „cu stilul acesta al părinților de a-și face concediile în timpul cursurilor”. Declarațiile au fost făcute pentru Radio România Iași.

„O relație cu părinții mi se pare greu de construit în zilele noastre. Poate și sistemul a făcut să fie așa o formă de – n-aș numi-o în niciun caz lipsă de respect, dar undeva, dacă înainte școala și educația jucau în viața copilului rolul primordial, acum e undeva în plan secund. Ăsta este sentimentul meu în ultima perioadă și recunosc că nu mă pot obișnui încă cu stilul acesta al părinților de a-și face concediile în timpul cursurilor anului școlar, ca să dau un exemplu. Nici nu conștientizează cât se pierde lipsind copilul o zi de la școală”, a spus cadrul didactic.

Raluca Iarovoi a explicat ce efecte pot să apară dacă elevii și părinții tratează școala cu superficialitate.

„Nu mă pot obișnui cu ideea aceasta de a trata o sarcină școlară cu superficialitate. Adică e suficient atât, nu trebuie să te străduiești mai mult. Cred că de aici intervine și dificultatea copiilor de a se adapta, mai târziu, la gimnaziu, când trecerea este bruscă și când sarcinile sunt diverse și fiecare profesor are pretenția să fie totul bine făcut la ora lui. De aici intervine căderea aceea, că tot se vorbește despre de ce copiii merg foarte frumos în ciclul primar și ajung la un nivel, mai ales cei care se duc și dau și aceste examene de admitere la licee în clasa a V-a și apoi se produce așa un… Nu sunt obișnuiți încă să trateze cu seriozitate ceea ce li se cere la școală și problema mai pleacă și din alt punct de vedere, și anume al colegilor noștri mai tineri, care intră în învățământ. (…)”

Anul trecut, Florina Rogalski, profesoară de Limba română la Școala Centrală din București, a vorbit, la emisiunea InfoEdu de la TVR Info, că, de cele mai multe ori, unii elevi nu mai vin la școală cu o zi sau câteva zile înainte să se termine modulul. „Unii au plecat, să știi, în vacanță de schi de la școală”, a spus aceasta.

Organizarea anului școlar 2024-2025 este pe module/intervale de cursuri, la fel ca anul școlar anterior. Sunt 5 module, despărțite de 5 vacanțe.

Elevii care au mai mult de 10 absențe nemotivate într-o lună, nu mai primesc bursa de merit, bursa socială sau tehnologică pe luna respectivă, potrivit metodologiei.

Nota la purtare poate fi scăzută și în cazul unei mustrări scrise, potrivit ordinului de ministru nr. 5726/2024, iar în cazul elevilor de clase primare se poate diminua calificativul. O notă a Inspectoratului Școlar Sălaj explică, în 8 pagini, întreaga procedură prin care se poate scădea nota la purtare.

De anul școlar trecut, elevii au o notă la purtare pe fiecare modul, modificare introdusă de Ministerul Educației, la cererea directorilor de școliNota la purtare va scădea cu un punct pentru fiecare 20 de absențe nemotivate pe an, conform Statutului Elevului.

Informații de context – Ziua Învățătorului

Ziua Învăţătorului este sărbătorită, în fiecare an, pe 5 iunie. Această zi a fost instituită prin Legea nr. 289/2007 şi reprezintă data naşterii lui Gheorghe Lazăr, întemeietorul învăţământului românesc modern.

Elevii și profesorii au avut zi liberă pe 5 iunie 2024, de Ziua Învățătorului, în premieră la nivel național, după marea grevă a profesorilor, conform contractului colectiv de muncă la nivel de sector – Învățământ, prin care s-a încheiat greva generală din Educație și care a intrat în vigoare pe 6 iulie 2023.

Contactat de Edupedu.ro pentru precizări legate de statutul zilei de 5 iunie ca zi liberă la nivel național prin Contractul Colectiv de Muncă semnat de sindicatele din Învățământ, liderul sindical Marius Nistor de la Federația Sindicatelor din Educație „Spiru Haret” a declarat că instituirea zilei de 5 iunie ca zi liberă „este singura modalitate pentru a marca această zi”.

Până în 2024, pe 5 iunie nu se țineau ore, însă se desfășurau activități specifice în școală, altele decât cele de predare.

Citește și:
Astăzi, elevii și profesorii au liber de Ziua Învățătorului 2026 / Săptămâna viitoare încep probele orale de la BAC – calendarul examenelor
Profesoara Florina Rogalski: De foarte multe ori, și cu o zi, și cu câteva zile înainte să se termine modulul, unii elevi nu mai vin la școală, ca să se ducă în vacanță


23 comments
  1. Eu si sotia mea lucram pentru corporatii. In fiecare an, nu ne-am luat zile libere mai mult de 15 zile lucratoare. Copiii nostri nu avut niciodata zile de absenta de la curs pe motiv de concediu al parintilor. Vazand ca exigenta este in prabusire, am lasat scoala doar ca institutie emitenta de diploma si am sustinut nivelul de pregatire, da, cel vechi de pe vremea examenelor de admitere la liceu, treapta la finalul clasei a X-a si admitere la facultate, prin ore private, lasand beizadelele sa se vaite de surmenaj. Eu cred ca oamenii integri se creaza cu disciplina voluntara nu prin transmiterea ingaduintei la chiul. Cei mai buni purtatori de drapel sunt cei harnici, nu conteaza ca vorbim de cei ce rezista antrenamentelor sportive sau educatiei exigente. Pe drumul lascivitatii exigentei au mers si altii si vazand ca la universitati trebuie sa reia matematica de gimnaziu, profesorii cer reintroducerea examenelor de admitere (articol privind universitati din USA).

    1. Felicitări pentru atitudine! Succes copiilor dvs., cu o astfel de mentalitate nu au cum să dea greș!

  2. Parerea mea e ca, dincolo de altceva, tine de a invata copilul de mic ca in viata exista anumite „obligatii/contracte” ce trebuie onorate indiferent daca le place sau nu. Astfel, cand va deveni un adult independent, sa fie o persoana pe care te poti baza ca nu fuge cand lucrurile sunt dificile si va sti sa faca fata. Ca turismul e scump, e un fapt. In acelasi timp, se gasesc si solutii in perioada de 3 luni de vacanta de vara. Noi adultii le dam directia si ce vad la noi, la parintii lor, asta vor face si ei de cele mai multe ori.

  3. Cand ca parinte ai 4-5 saptamani de vacanta tot anul, iar turismul s-a scumpit extrem de mult in ultimii ani (cele mai mari preturi fiind in vacantele copiilor) incerci sa gasesti variante chiar daca asta presupune absenta copilului 1-2 zile de la scoala. Cred ca nu se intampla mare lucru daca se pierde o ora de sport, muzica sau desen la clasa a cincea sau a șasea.
    In plus, am o noutate pentru autoarea articolului…. evenimentele importante pe care le are o familie, prilej cu care se fac adesea calatorii, nu țin cont de programul scolii.

    1. 10 zile!
      Copilului îi impui să nu îi zică învățătoarei că va pleca în concediu🤪
      E plină grădina și de partea cealaltă a gardului, să știți!

  4. Pe bune?!? E distrus viitorul copilului din cauza câtorva zile lipsite de la școală, asta-i? Dar cu toată nenorocirea de organizare a anului școlar nu este? Că nici bine nu încep și iaca o vacanță inter-semestriala, iaca o ” săptămâna verde” sau cu s-o mai numi (când copiii nu fac absolut nimic), iaca o Ziua Educației sau Ziua Învățătorului, prilej de stat acasă, și tot așa… Voi sunteți vinovați pentru nenorocirea din învățământ! Știți să faceți greve doar pentru lefuri mai mari (care nu sunt deloc mici – știu asta de la mulți cunoscuți din interiorul „industriei”), dar nu ați mișcat un deget și ați stat cu capul în pământ când au fost luate toate măsurile fantasmagorice care au distrus școală românească! Iar acum vi se întorc mizeriile tolerate și acceptate cu bună știință fix în față! Dar aveți tupeul să vă plângeți neîncetat! Să vă fie rușine!!!

    1. Cred că problema ridicată de doamna învățătoare este reală, dar explicația și poziționarea ei mi se par incomplete.
      Da, sunt de acord că școala nu poate fi tratată ca un serviciu opțional pe care îl consumăm doar când ne convine. Da, sunt de acord că un copil pierde ceva atunci când lipsește frecvent și că seriozitatea, perseverența și asumarea se învață și prin raportarea la obligații, nu doar la plăceri. Relația dintre familie și școală are nevoie de implicare din ambele părți, nu doar de așteptări. Cercetările arată constant că atunci când părinții și profesorii funcționează ca parteneri, copiii au rezultate mai bune și se adaptează mai ușor provocărilor școlare și sociale.

      Dar cred că greșim atunci când interpretăm schimbarea rolului școlii ca pe o simplă degradare a respectului față de profesori.

      Lumea s-a schimbat. Școala nu mai deține monopolul asupra cunoașterii. Copiii învață astăzi din zeci de surse, iar părinții sunt mult mai implicați și mai informați decât erau acum 30 de ani. În acest context, respectul nu mai vine automat din statut sau autoritate. El trebuie construit prin relație, competență, dialog și încredere reciprocă.

      Poate că întrebarea nu este „de ce părinții nu mai respectă școala ca înainte?”, ci și „ce face școala pentru a construi astăzi această relație?”.

      Din perspectiva mea, educația se află într-un mare pericol atunci când copilul este privit în primul rând ca elev și abia apoi ca om. Când accentul cade exclusiv pe sarcini, performanță și conformare, riscăm să obținem copii care execută, dar nu înțeleg, care învață de frică, dar nu din curiozitate. Numeroase abordări umaniste din educație susțin exact contrariul: relația, respectul reciproc, autonomia și sentimentul că elevul este văzut și auzit reprezintă fundația pe care se poate construi învățarea autentică.

      Nu cred că soluția este nici școala autoritară de altădată, nici ideea că orice regulă este negociabilă. Copiii au nevoie de limite, de efort și de responsabilitate. Dar au nevoie și să înțeleagă sensul acestor lucruri. Au nevoie de profesori care să îi provoace, nu doar să îi evalueze. Au nevoie de adulți care să îi respecte suficient încât să îi vadă ca persoane în devenire, nu ca recipiente în care turnăm conținut.

      Parteneriatul real nu înseamnă ca părinții să stea drepți în fața școlii și nici ca profesorii să stea drepți în fața părinților. Înseamnă ca ambele părți să stea de aceeași parte a mesei și să se întrebe: „Ce are nevoie acest copil pentru a crește frumos?”

      În momentul în care uităm că în centrul educației se află un om, nu un catalog, nu o programă și nu orgoliul niciunei părți, începem să pierdem exact ceea ce pretindem că vrem să construim. Iar în 2026, mai mult ca oricând, cred că educația are nevoie de mai puțină ierarhie și mai multă relație. Exact de acolo începe respectul adevărat.

      1. ”părinții sunt mult mai implicați și mai informați decât erau acum 30 de ani”

        Țara asta ajunge în ultimele sondaje la 40% vot posibil pentru un partid extremist, xenofob, misogin, homofob, idolatru, practic trădător de țară (sau mai blând, cel puțin extrem de rusofil când Rusia e o amenințare foarte aproape de granița noastră), antivaccinist, red-pilled, etc.

        Permiteți-mi să nu văd viața în țara asta așa de roz precum o vedeți. Poate că aveți un cerc restrâns în care lucrurile se văd bine, dar părinții din pătura de jos, în mare parte, nu sunt precum îi descrieți; și poate, și unii, suficient de mulți, din păturile mai înstărite, inclusiv dintre cei care-și permit vacanțe în străinătate în mod curent. Da, cunoaștem cauzele (prima, evident, sărăcia din ce în ce mai profundă din unele zone ale țării), dar asta nu schimbă lucrurile. Oamenii nu sunt mai informați decât acum un număr de ani, ci preferă din ce în ce mai mult să-și ia informația de la vectori de influență neverificați de nimeni și care cauzează și vor continua să cauzeze o alunecare spre trecutul practic medieval al societății românești.

        Școala oferă un cadru formal pentru educație, nu informarea prin ChatGPT sau wikipedia. Nu e un schimb gen troc – mai dai tu, mai las eu. Scopul educației formale e destul de clar, pe termen scurt, cel puțin, suficient cât să nu lase loc de ambiguități (în special în domeniul real, unde lucrurile sunt clare, nu bazate pe păreri). Dacă o lăsăm să meargă și-așa, cum de altfel distinșii miniștri ”liberali” o și fac de la o vreme, vom ajunge ca la americani (și nu vorbesc de universitățile faimoase, unde se importă la greu creiere formate în sistemele de educație ”rigide”, ci de școlile de cartier, unde e haos de-abia controlat). Poate asta e dorința majorității, nu știu. Dar avem în față un viitor posibil, arată sumbru, iar noi accelerăm spre el.

  5. Da, pai, e simplu. Nu înțeleg doar cei care au vacanta peste 3 luni pe an, ups, acele vacante cu ce credeți că coincid? Cu vacanta elevilor. Ca medic și ca părinte de 5 copii nu sunt de acord, într-adevăr, nu susțin, dar trebuie sa fim cu toții empatici și să incercam să înțelegem situația parintilor care lucrează la multinationale unde se impun concediile cu o anumită ritmicitate a … țării respective, nu a României. Copilul, dincolo de școală, are nevoie de „bonding” cu părinții, nu doar de tabere in vacante.
    Sa nu uitam și de aspectul financiar, vacantele „off season” fiind mult mai ieftine…
    Trăim vremuri grele, de recesiune economică, ar trebui sa fim mai înțelegători, mai „elastici” în gândire … Nu sa dam cu parul.
    Eu zic așa, copilul ar putea fi bolnav, Slava Domnului că nu este, o lipsă de la școala de câteva zile pentru sănătatea mintală a lui și a familiei este foarte importanta. Când interacționezi cu copii cu tentative de suicid înaintea examenului de clasa a 8-a nu mai ești așa bățos și riguros…
    Sa aveți o zi binecuvântată cu spor duhovnicesc!
    Iertați daca am supărat pe cineva 🙏

    1. Când tratezi școala ca facultativă și după aceea te plângi că n-are copilul rezultate…

      Iar motivul e că are nevoie de ”bonding” și că părinții lucrează la corporație.

      Păi vă cam meritați soarta.

      1. oare ce mesaj a vrut sa transmita autorul acestul articol? o fi si Mircea un cadru didactic?

        1. Dragă elevule, pentru d-ta, bine spunea Caragiale: ”cap ai, minte ce-ți mai trebuie?”.

          Mergi în ”concediu”, nu-i bai, de la d-ta nu mai are nimeni vreo așteptare.

  6. Ce rateaza daca se duc o saptamana doua in concediu, materia de la scoala e invechita nu refleca realitatea, iar still de predare al profesorilor e comunist si invechi copii nici nu ii asculta.
    Ar trebui si copii la fel ca parinti sa aiba 3 saptamani de concediu care sa le ia cand vrea.

    PS: nu mai fi frustrat ca alti au bani pune mana si fa si tu

    1. În cele două săptămâni învață să scrie 6 litere și lucrează cu 10 cifre. Sau dacă e mai mare, pierde fix ceva ce îi trebuie la examen.

      Dar tu ia copilul și plimbă-l, n-are nevoie să învețe ceva, o să trăiască oricum din banii tăi. NEET scrie pe el, probabil.

      Sau și mai bine, trimite-l la o școală de-aia blândă prin exterior, unde nu i se cere nimic, și unde o să socializeze la greu până învață cum folosești bong-ul mai bine. E bine și-așa.

      1. Dar când cadrele didactice sunt în grevă ?!!
        Cat pierde un copil ?
        Sunt părinti carora li se programeaza concediul si nu e întotdeauna vacanță . In plus nu se mai stie cand incepe si cand se termina anul scolar , în fiecare an se schimba data , la fel si vacantele de iarna si primavara , nu au nici data fixa , nici durată fixa . Vacanța de primăvară se ia după cum pică Paștele , dar se tine cont mai mult de cel catolic .
        Ca si o comcluzie , nici elevii nu mai sunt ce-au fost dar nici dascălii .

        1. Ce are (…) cu prefectura?! Cine stabilește datele la care începe anul școlar, când sunt vacanțe etc?! D-ta ai impresia că profesorii din școli?!

          De 35 de ani au avut loc fix DOUĂ greve. Zic să nu exagerăm. Concediile sunt anuale. Dacă fiecare-și ia copilul când îl taie capul pentru că atunci are concediu și e ieftin în Maldive, cel mai bine ar fi să se legifereze home-schooling-ul în România, sunt absolut convins că toți cei care vor controlul absolut asupra copilului propriu vor descoperi plăcerea de a renunța la un salariu în casă pentru ca un părinte să poată sta cu copilul/copiii și/sau plăcerea de a găsi o persoană calificată și de încredere căreia să-i lase în seamă treaba asta. Veți spune că nu asta cereați – păi dacă vreți ca un copil de vârstă școlară să aibă program adaptabil la nevoile părinților, cam asta cereți de fapt…

    2. Ce bani aveți voi și noi, nu?
      Când îti faci analizele , întrebi dacă sunt decontate, pui parizer la pachet, biscuiți și napolitane vărsate!

  7. atâta timp cât școala e o etapă în viața fiecărui individ și promovează toți, indiferent de nivelul de cunoștințe, ce mai contează aceste aspecte?

  8. scoala Carol , scoala de bogatz.
    ii aduc parintii cu masina tocmai din valea lupului . si opresc pe rand fix in fatza portii , zici ca e convoi mortuar , se misca cu 3 km la ora , de la7 pana la 8 , sa si depuna ” oul” in fata minunatului si mult laudatului lacas de studiu. supradotatii iasiului fac pregstite din clasa zero, fix cu subiectele de la testare

    1. „Nici eu nu pricep și sunt profesor de liceu și de gimnaziu”
      – foarte bine punctat dle profesor, ati ilustrat bine problema

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *