Lucian Ciolan: Liceele pedagogice pot funcționa în continuare, dar nu mai suntem în situația de acum 30 de ani, în care un tânăr absolvent de liceu pedagogic, de 17-18 ani, avea maturitatea necesară să primească responsabilitatea de a decide destinele educaționale ale unui grup de 25 sau 30 de copii

12.472 de vizualizări
Foto: Universitatea Bucuresti
Complexitatea carierei didactice, complexitatea lumii în care trăim a crescut atât de mult – spune profesorul universitar Lucian Ciolan, prorector al Universității București – încât cred că un tânăr de 17, 18 ani este el însuși încă vulnerabil și insuficient pregătit pentru a primi o responsabilitate atât de mare de unul singur. Într-un interviu pentru Edupedu.ro, Ciolan își argumentează opoziția față de intrarea în sistemul de învățământ a cadrelor didactice cu studii medii, absolvente de liceu pedagogic și își susține ideea conform căreia toate cadrele didactice ar trebui să aibă studii superioare.

Profesorul universitar susține că liceele pedagogice pot funcționa în continuare, dar că „trebuie să se reinventeze”. „Oricum majoritatea covârșitoare a absolvenților de liceu pedagogic care decid să intre pe cariera didactică își continuă oricum studiile la universitate, eu nu mai văd rostul acestei calificări la liceu”, spune Lucian Ciolan.

Explicațiile acestuia vin după ce ARCE, Asociația Română a Cercetătorilor în Educație, organizației al cărei președinte este, a emis un comunicat în care susținea că absolvirea studiilor superioare se “impune” și pentru învățători-educatori, printr-o nouă calificare la nivel de licență. Comunicatul a fost dat în contextul în care proiectul legii învățământului în varianta Deca, obținut de Edupedu.ro, desființează specializarea de învățător-educator de la liceele pedagogice, propunere pe care, potrivit surselor Edupedu.ro, ar fi fost făcută chiar de către Lucian Ciolan, la o întâlnire pe care ministrul a avut-o cu reprezentanții facultăților de științele educației, pe 28 octombrie. Profesorul neagă că ar fi făcut o asemenea propunere.

Redăm interviul integral

Edupedu.ro: Cum vedeți dumneavoastră intrarea în cariera didactică? Cum ar trebui să fie reformată intrarea în profesia de profesor și pe ce ce vă bazați opinia, având în vedere comunicatul ARCE, în care ați ați propus studii superioare obligatorii pentru toți cei care intră în această profesie?

Lucian Ciolan: „Mai întâi aș vrea să menționez că punctul de vedere exprimat acolo e în mod clar al consiliului ARCE, care a discutat și a ajuns la acele concluzii pe care le-am publicat acolo.

În material mi se atribuie mie chestia asta, dar este neadevărat. Adică e o decizie comună a consiliului, la care am ajuns, prin dezbatere și prin analize. Revenind la întrebare – în momentul ăsta, cum facem accesul la cariera didactică și care ar fi condițiile de intrare în profesia didactică? – dacă ne uităm la ce se întâmplă și la noi și la ce se întâmplă în lume, o să constatăm că în momentul de față, per totalul personalului existent în sistemele de învățământ din Europa, probabil că undeva sub 5% mai au studii de nivel liceal. Restul de 95% au studii de nivel 5 sau 6 majoritatea covârșitoare, nivel de calificare 6 sau superior, adică licență sau mai mult de atât. Procentele absolvenților de liceu care practică profesia didactică în școlile europene este în scădere clară de la un an la altul.

Asta arată că e cumva o reminiscență și că probabil, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, profesia didactică, repet ca atare, va fi condiționată de studii superioare. Dacă ne uităm pe ultimul studiu TIMSS, unde și România a fost parte, publicat în 2019 unde, sunt evaluate rezultatele elevilor la matematică și științe la clasa a IV-a și a VIII-a, dar în același timp sunt și chestionare care se uită la nivelul de calificare al profesorilor și cum corelează asta cu performanțe de învățare, o să observăm că procente mai mari de profesori sau cadre didactice cu calificări de nivel sub învățământ superior, de nivel liceal, de exemplu, mai găsim țări cu care nu știu dacă vrem neapărat să ne comparăm, dar așa sunt, așa e cultura și așa e sistemul. Este vorba de Maroc, Azerbaidjan, Pakistan și Italia, care e singura țară europeană care încă are o pondere semnificativă de absolvenți de studii medii care lucrează ca și personal calificat în educație. În rest, în Europa vestică deja calificările sunt de nivel master, probabil, undeva aproape de 90 % din populația de profesori.

Edupedu.ro: Știți că legea educației, în variantă inițială, avea masteratul didactic ca unică soluție pentru accederea în cariera de profesor și, din câte știu eu, a fost eliminată rapid chestiunea aceasta. Ar trebui păstrată?

Lucian Ciolan: Da, numai că acea prevedere din 2011 s-a tot prorogat, pentru că lucrurile n-au fost clarificate înainte de emiterea legii, s-a sperat într-o clarificare a lor ulterioară. Lucrul acesta nu s-a întâmplat. Eu, în principiu, și noi în științele educației, nu suntem adepții căilor unice. Eu cred că e bine să existe căi alternative pentru profesia didactică, din mai multe motive, pe care nu stau să le enumăr acum, unul dintre ele fiind și atractivitatea relativ scăzută a profesiei, dar și faptul că oamenii, în timpul vieții, au dreptul să se răzgândească cu privire la meseriile pe care le practică, la profesiile pe care le practică. Eu cred că intrarea în profesia didactică trebuie să fie deschisă, dar nu necondiționată, evident necondiționată de studii de specialitate. 

Edupedu.ro: În proiectul de lege a educației din care noi am publicat, pe surse, anumite prevederi, nu este pusă nicio condiție la angajarea în sistem – să existe aceste studii superioare – ci este desființată specializarea de învățător-educator de la liceele pedagogice. Dumneavoastră cum vedeți chestiunea aceasta?

Lucian Ciolan: Eu cred că liceele pedagogice pot să funcționeze în continuare și pot avea un rol în continuare în pregătirea viitorilor pedagogi, în componenta lor pedagogică a profesiei didactice, însă e o discuție într-adevăr sensibilă dacă putem avea în continuare în sistem oameni care practică aceeași profesie și care au niveluri diferite de calificare. Adică, învățători, educatoare, absolvenți de nivel 4, de calificare liceu pedagogic și absolvenți de pedagogia învățământului primar și preșcolar, absolvenți de nivel, atenție, 6, învățământ universitar. Deci există o discrepanță aici, de 2 niveluri, nu de unul singur, pentru că mai este și nivelul 5 care înseamnă studii terțiare, care pot fi postliceale sau terțiare non-universitare – la noi nu prea este dezvoltat segmentul acesta pe educație. 

Atunci apare această dilemă, care, din punctul meu de vedere, nu este foarte complicată, pentru că, atâta timp cât ne uităm la ce se întâmplă în România și vedem că oricum majoritatea covârșitoare a absolvenților de liceu pedagogic care decid să intre pe cariera didactică își continuă oricum studiile la universitate, eu nu mai văd rostul acestei calificări la liceu. Este o opinie pe care a mai exprimat-o și cu alte prilejuri și eu cred că liceul pedagogic, la fel ca toate celelalte licee vocaționale din România care dau calificări, trebuie să se reinventeze, pentru că ei nu mai pot da o calificare care în toată Europa este o calificare de studii superioare. Aceasta este opinia mea, bazată și pe studii, pentru că sunt studii foarte serioase care arată că există o corelație directă între nivelul de pregătire al profesorilor, deci nivelul de studii și de calificare pe care-l au profesorii și performanțele pe care le au elevii.

Aș mai adăuga o tușă importantă. Eu văd că e multă emoție în jurul liceelor pedagogice pe care o înțeleg. Nu vreau să fac o discuție aici despre liceele pedagogice, prefer să vorbesc despre profesori. Dar, ce vreau să spun este următorul lucru: nu mai suntem în situația de acum 30 de ani în care un tânăr absolvent de liceu pedagogic de 17, 18 ani avea maturitatea necesară să primească responsabilitatea de a decide cu destinele educaționale ale unui grup de 25 sau 30 de copii. Complexitatea carierei didactice, complexitatea lumii în care trăim a crescut atât de mult, copiii sunt atât de diferiți, încât cred că un tânăr de 17, 18 ani este el însuși încă vulnerabil și insuficient pregătit pentru a primi o responsabilitate atât de mare de unul singur. Aceasta este convingerea mea.

Edupedu.ro: A crescut gradul de complexitate al copiilor și atunci de ce absolvenții de liceu nu pot fi și ei cu un grad de complexitate superior?

Lucian Ciolan: Un grad superior de complexitate înseamnă să meargă la universitate și să intre în sistem puțin mai târziu, când au vârste mai mari, undeva la o vârstă a maturității de 20 și ceva de ani și cu 3 ani de studii superioare în spate. Orice mi-ar spune cineva, nu se poate compara nivelul de cultură generală și de maturitate al unui absolvent de studii superioare cu cel al unei absolvent de liceu. Aceasta este o chestiune de logică elementară.

Edupedu.ro: Da, nu a fost deloc fundamentată decizia din proiectul de lege. Nimeni din minister nu a explicat. De aceea vă întreb pe dumneavoastră dacă există analize pe tema absolvenților de studii medii pedagogice din România versus absolvenții de studii universitare care au și componente de pedagogie, care sunt evident în sistemul de educație?

Lucian Ciolan: Nu este bine pusă problema. Din punctul meu de vedere, cuvântul care duce problema într-o altă zonă este cuvântul „versus”. V-am spus mai devreme și știți și dumneavoastră faptul că majoritatea covârșitoare a absolvenților de liceu pedagogic se duc și continuă studiile la universitate din două motive. Unul pragmatic, vor salarii mai mari, e logic, este o decizie de maturitate. Atâta timp cât majoritatea tinerilor din România care absolvă licee bune decid să facă studii superioare, pentru că asta e tendința la nivel global – calificări cu grad mai mare de complexitate, job-uri mai complexe – este logic că și ei optează sa se ducă să facă studii superioare dintr-un motiv pragmatic și dintr-un motiv de formare, de dezvoltare profesională, încă nu se simt suficient pregătiți pentru a-și duce la bun sfârșit responsabilitatea. 

Așa că eu nu văd chestiunile astea cu „versus” între ele. Nici nu ai cum să faci un studiu azi, în România, în care să analizezi impactul educațional al celor care predau în sistem doar cu Liceul pedagogic și a celor care predau doar cu PIPP (n.r. Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar). Nu-i poți despărți unii de alții, din două motive. Unu – majoritatea celor din pedagogic au făcut PIPP, asta este o chestiune și doi, nu poți să iei un absolvent de PIPP să-l compari cu un absolvent de pedagogic, pentru că absolventul ăsta de PIPP e probabil să aibă și el pedagogicul la bază. Deci, un studiu de tipul acesta nu se poate face cu rezultate valide, după opinia mea, și nu cred că trebuie să comparăm două lumi care în esență nu sunt comparabile. Este inechitabil și nedrept să compari o calificare de nivel mediu cu o calificare de nivel superior. Este ca și cum am compara la celelalte licee vocaționale. Știți, de la liceul teologic nu te faci direct preot, de la liceul militar nu devii direct ofițer de carieră. Sunt niște pași pe care îi faci către această țintă. La fel cum probabil liceele pedagogice pot să dea niște calificări de studii medii pentru educație, calificări de care poate să fie nevoie și în creșe, și în grădinițe, și la palatele copiilor și într-o grămadă de alte instituții educaționale, dar în același timp să-și stimuleze absolvenții să meargă să facă pedagogia învățământului primar și preșcolar.

Edupedu.ro: Dar fiind o tradiție în zona asta a liceelor pedagogice, recunoscută de către practicieni și de către alte entități, dacă fac o treabă bună în pregătirea acestor oameni, chiar pe nivelul lor, cu multă practică și cu tot ce trebuie, oare e nevoie de reformă aici? Adică, aceasta este problema pe care o avem? A fost identificată vreodată în vreo analiză sau în vreun raport ca fiind o problemă pe care în cadrul legislativ viitor trebuie să o rezolve, din cunoștințele dumneavoastră?

Lucian Ciolan: Eu cred că problema legată de calitatea formării acestor tineri care absolvă liceele pedagogice are două aspecte. Primul aspect, dacă ne raportăm la momentul acum 30 de ani când au început să apară mai întâi colegiile de institutori și după aceea studiile universitare de licență în PIPP în 2004, 2005 deci, liceele pedagogice erau foarte bune și produceau un produs valabil pentru piața românească. Dacă ne uităm la momentul acesta, haideți să fim onești, calitatea liceelor pedagogice nu mai este cea de acum 30 de ani. Aceasta este o chestiune și a doua chestiune, pregătirea pe care o dau ei în continuare este una bună, dar, atenție, nu este suficientă. Aceasta este marea problemă pe care o văd eu și, încă o dată, mă uit la ce se întâmplă și la noi și mă uit la studiile din toată lumea care arată, repet, o corelație directă între nivelul de studii și de calificare al profesorului și performanța copiilor. Și mă mai uit și la procentul de cadre didactice cu studii medii existenți în diverse țări din lume, iar chestiunea aceasta îmi arată, în mod clar, că drumul pe care îl avem de urmat în ceea ce privește cariera didactică este acela de a avea studii superioare la baza calificării, aceasta neînsemnând că nu pot exista forme de educație medie care să pregătească pentru aceste studii superioare.

Edupedu.ro: Acum există o statistică, de exemplu, câți profesori cu studii medii mai sunt în sistemul preuniversitar românesc?

Lucian Ciolan: Cu siguranță. Cred că există și în anuarul statistic și m-aș uita și la ultimul studiu Eurydice, din 2021, unde România raportează în principiu profesorii pe niveluri de calificare. Eu cred că și la noi în sistem ponderea, n-am cifra exactă în momentul ăsta, e marginală. Cred că e undeva în jur de 5 %.

Edupedu.ro: Deci, oamenii se duc spre universitar, să-și completeze studiile…

Lucian Ciolan: Da, se duc în universitar să își completeze studiile. Gândiți-vă ce înseamnă în România un salariu din educație, oamenii ăia nu pot să trăiască decent cu un astfel de salariu. La noi la facultate și la celelalte facultăți din România am avut ani de zile cohorte întregi de cadre didactice cu liceul pedagogic care au venit să își completeze studiile, unii dintre ei de o varstă venerabilă. Noi și acum avem foarte mulți studenți maturi. Oamenii au înțeles în sistem că fără studii superioare nu prea se mai poate. Au înțeles lucrul acesta, repet, și din motive pragmatice și profesionale. Vreau să mai spun odată lucrul acesta: cultura generală, cultura pedagogică și științifică a unui absolvent de studii superioare nu poate fi comparată sub nicio formă cu cea a unui absolvent de studii medii.

Ceea ce se invocă pe chestiuni emoționale și nostalgice, dau credit la chestiile acestea, este practica foarte bună pe care o făceau colegiile pedagogice, de multe ori în propriile lor școli, alteori în școlile din județ. Aveau o rețea bună de practică. Dar eu nu m-aș uita încă o dată cum mai repar ceva care nu are viitor. M-aș uita cum îmbunătățesc licențele din universitate și cum fac programele universitare să aibă aceleași componente solide de practică. Deci aș recupera ce e bun din tradiția liceului pedagogic, atâta cât mai există și aș integra-o în componentele de studii universitare. Majoritatea metodiștilor și a profesorilor de pedagogie din liceele pedagogice sunt acum în universitate și predau la PIPP. Vă rog să vă uitați, să faceți investigații în țară, la universități și să vedeți lucru ăsta. Veniți la noi la Universitatea din București și o să vedeți că jumătate din departamentul de pedagogi care oferă programul de Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar sunt oameni care au predat la liceul pedagogic.

Edupedu.ro: Dacă liceele pedagogice și-ar pierde, practic, specializarea „învățător-educator”, unele consideră că e ca și cum și-ar pierde blazonul, că nu mai au sens, rost.

Lucian Ciolan: Eu nu cred asta. Cred că ne cramponăm de o tradiție care a fost bună, dar uneori e bine să ne gândim dacă nu cumva tradiția aia mai mult ne încurcă decât ne ajută. Nu este singurul exemplu de liceu vocațional și de școală din România, în general, care s-a reinventat într-un anumit moment dat. Repet, educația e un câmp mare unde, în afară de profesiile didactice, este nevoie de o serie întreagă de profesii de sprijin. De exemplu, în zona educației și a îngrijirii, în copilăria timpurie e nevoie de o sumedenie întreagă de alte tipuri de joburi în afară de jobul de profesor, este nevoie de asistenți. Sunt studii foarte clare care arată, de exemplu, că inclusiv pentru ceea ce se cheamă asistent de educator, prezent în diverse sisteme educaționale din lume, acolo se poate intra cu studii medii, cu studii de nivel 5, studii terțiare non-universitare, de orice formă ar fi ele. Dar, încă o dată, ponderea celor care intră cu responsabilități de predare, fără să aibă niciun fel de alt supervizor sau alt ajutor în sistemele educaționale din lume a devenit marginală. Trebuie să acceptăm chestia asta. Sunt țări foste comuniste, vă dau doar câteva exemple Slovacia, Polonia, Cehia, unde peste 90% din profesorii care predau în învățământul secundar inferior, adică primar și gimnazial, au calificare de nivel master.

Edupedu.ro: Dar asta nu ar trebui pusă drept condiție la angajare? Nu e acest lucru o chestiune care ține de codul muncii?

Lucian Ciolan: Da, angajatorul e ministerul în școlile publice care sunt dominante în sistemul nostru și atunci, cumva legiuitorul, care și finanțează în bună măsură formarea profesorilor, trebuie să pună niște condiții la angajare. Eu cred că tot legiuitorul trebuie să găsească niște soluții, că tot ale lui sunt și liceele pedagogice, să stea la masa de discuții și să găsească niște soluții de viitor și pentru aceste școli. Dar, repet, aceste școli nu pot să facă profesori, pentru că profesorul ca și calificare de nivel învățământ superior, iar calificarea aceasta rămasă istoric din tradiție învățător, educatoare, dacă îi dăm drept de predare și de intrare în sistem și de titularizare și de toate cele, intră într-o chestie flagrantă cu alt nivel. Deci, avem o contradicție flagrantă, pentru că oameni cu niveluri radical diferite de calificare fac același lucru – nivel 4 și nivel 6.

Edupedu.ro: Pe de altă parte, în universități există o problemă cu formarea prin aceste DPPD-uri. Dumneavoastră știți foarte bine că sunt specializări și domenii la care studenții merg, fie că au, sau că n-au nevoie de certificat, fac modulul pedagogic și iau notă maximă. Sunt puține universități și facultăți care fac pe bune această pregătire și care respectă acest modul și se gândesc că oamenii aceștia vor ajunge în sistem. Aceasta formare nu trebuie reformată?

Lucian Ciolan: De aceea a apărut nevoia cu masteratele didactice, să știți. În momentul de față, DPPD-urile livrează niște module de formare pedagogică pentru profesorii de la gimnaziu în sus. Deci învățământul primar, preșcolar e o licență separată, care e o licență pedagogică în sine, în domeniul științelor educației. Modulele acestea de DPPD-uri sunt pentru profesorii de la gimnaziu și de liceu, cei care predau diverse discipline – geografie, muzică, matematică și așa mai departe. Aceste module sunt opționale, în momentul de față, niciun student nu e obligat să le facă. Studenții de la matematică sau de la fizică optează sau nu să facă aceste module. Sunt de acord că este spațiu mare de îmbunătățit aici. Dar să știți că un profesor care nu are o calificare atât de bună cum ne-am dori noi, gândiți-vă că are două componente ale calificării, una e cea științifică și alta e cea pedagogică. Trebuie umblat la amândouă. De aceea a apărut nevoia pentru masterate, astfel încât să fie o opțiune de carieră să te faci profesor, nu să fie un incident, hai că am și eu un certificat luat acolo pentru zile negre și dacă nu-mi găsesc alt job, mă fac profesor. Asta vine la pachet și cu nevoia de a umbla la salarii și la altele. 

Edupedu.ro: ARCE – Asociația Română a Cercetătorilor în Educație – pe care o conduceți, a studiat situația aceasta? Ați studiat la nivelul ARCE vreodată impactul formării cadrelor didactice – pe diferite categorii, adică studii medii, studii superioare, licență, studii de masterat – în predare și în rezultatele învățării?

Lucian Ciolan: Nu avem un studiu de tipul acesta calibrat pe spațiul românesc, dar există, de exemplu, un studiu celebru în lumea noastră, un studiu făcut în 2017 de Manning1 și de alți autori, care este de fapt un sistematic review. Ce înseamnă un sistematic review? Înseamnă că ei au adunat 48, dacă nu mă înșel, de studii din lume cu 80 și ceva de eșantioane independente în care ei ne arată, pentru domeniul acesta, că există o relație foarte clară între nivelul de calificare a profesorilor și arată că cei cu nivel tertiar de calificare, adică 5, 6, dominant 6, există o corelație semnificativă între asta și rezultatele pe care le au la învățare elevii. Și, mai mult decât atât, ne arată că nu este culturally biased, cum se spune, adică studiile pe care ei le-au adunat sunt din toată lumea și ne arată că dependența asta între nivelul de calificare al profesorului și performanțele mai bune ale elevilor nu e „baiasata” de niciun fel de cultură. Adică peste tot pe unde nivelul de calificare al profesorilor e mai mare, este influențată pozitiv performanța elevilor. Iar studiul acesta, despre care vă vorbesc, este făcut pe zona de educație timpurie, deci pe vârstele mici, acolo unde noi spunem că e mai ușor să intri și cu studii medii.

Nu spun că trebuie să aruncăm tradiții pe geam. Spun doar că trebuie să ne uităm la două lucruri. Mai întâi să ne uităm în calendar, să vedem în ce an suntem, foarte important. Să nu vorbim azi cu argumente din trecut, să vorbim cu argumentele din prezent, cu ce avem și ce facem azi, nu cu ce aveam și ce făceam pe vremuri, când unii dintre noi, inclusiv dintre colegii mei au făcut liceul pedagogic și au rămas cu nostalgia unei școli de elită, că asta era. Era o școală de elită. Da, era o școală de elită. Deci ne uităm în calendar. Și, doi, cel mai important, ne uităm la studii, la analize, iar studiile și analizele despre care vă vorbesc – sunt transculturale. Ele arată că peste tot în lume unde nivelul de calificare a profesorului este mai ridicat, acest lucru are impact pozitiv, corelează statistic semnificativ cu performanțele copiilor”.

  1. The relationship between teacher qualification and the quality of the early childhood education and care environment, 2017, Matthew Manning, Susanne Garvis, Christopher Fleming, Gabriel T.W. Wong – https://doi.org/10.4073/csr.2017.1

12 comments
  1. Cine este acest ” domn” Ciolan? Ce fundament au toate concluziile pe care le formulează vis a vis de profilul viitorului învățător? Cum e posibil sa faci legi care vor marca generații de copii ,aplecând urechea la sugestiile ” dezinteresate” ale unui Ciolan?! As sugera onorat comisiei care se ocupă de legile ” României educate”, ca înainte să ia decizii atât de importante pentru viitorul acestui popor sa cumpănească bine! Să știe ca profesia de dascăl presupune atentă și îndelungată pregătire. Că elevii școlilor normale- cum ne place nouă sa le spunem, amintindu- ne mereu tradiția seculară a școlilor noastre!- sunt antrenați,precum sportivii sau muzicienii timp de patru ani, de mari echipe de profesori ( îndrumători de practică pedagogică, metodiști, învățători și educatori). Că acest antrenament făcut în perioada adolescentei este esențial în formarea viitorului dascăl! La practica pedagogica elevul – practicant relaționează cu copiii, cu învățătorii Școlii de aplicație, observă comportamente și modalități de relaționare învățător – elevi în cele mai variate situații reale! Învață să fie dascăl ” văzând și făcând”, mereu fiindu- i alaturi ,sfatuindu-l, indrumandu- l , corectandu- l , învățătorul, metodistul, profesorul de pedagogie, coordonatorul de practică pedagogică.
    Nu cred o iotă din ce susține acest d. Ciolan! Și nu înțeleg de ce ministerul, cei care au scris proiectul de lege nu analizează cu aplecare toate aceste aspecte! De ce nu cer de la inspectoratele școlare( in caz că nu au ei!) date privind: procentul de promovabilitate la bacalaureat al elevilor profilului pedagogic, rezultatele de la concursurile de titularizare. Eu as compara procentul absolvenților de liceu pedagogic, care au ocupat un post in învățământ, versus procent al absolvenților exclusiv de Științe ale educației! Și abia apoi, cu argumente bazate pe analize pertinente sa iau o decizie.

  2. Daca un absolvent de liceu pedagogic isi dă titulatizarea si obtine post, asta nu inseamna ca este pregatit? Nu tocmai titularizarea certifica competenta la catedra? Daca oricum acesti 95% dintre absolventii de liceu pedagogic urmeaza studii superioare, intrebarea ca trebuie pusa este “cum stimulam cei 5 % sa faca acelasi lucru?”, nu sa negam sansa tuturor de a intra in invatamant (pentru ca oricum ei pot intra in invatamant, au competenta, asta au studiat, doar ca mai devreme). Culmea, cum comparam 4 ani de practica la liceu cu cateva saptamani de practica in ultimul an la licenta(3 ani)?
    Ne multumim cu suplinitori veniti de la alte specializari care au modul psihopedagogic si e clar ca nu au inca formarea de a preda, sau recunoastem competenta absolventilor de liceu pedagogic? Cel mai amuzant e ca ne angajam intr-o dezbatere in jurul unei profesii cu salariu @$%#& in timp ce IT-tilor nici nu le pasa de unde vin angajatii si ce studii online au facut, atata timp cat isi fac treaba

  3. Bună ziua tuturor!
    Vorbim cu toții despre reforma educației fără să avem o viziune de ansamblu asupra sistemului, adică de unde începe și unde se finalizează educația și care este drumul pe care un om trebuie să-l parcurgă și ,,vămile” prin care trebuie să treacă sau dacă sistemul educațional poate fi transformat într-un fel de ,, Spațiu Schengen”, adică fără ,,vămi” și fără frontiere.
    Educația începe în familie și de încheie, aici pe acest ,,Pământ rătăcitor” cu ritualurile de înmormântare și pomenire a morților, adică odată cu stabilirea unei legături ancestrale între cei care au fost, cei care sunt și cei care vor fi. Pentru prima etapă a educației, metaforic vorbind despre așa-zișii ,,cei șapte ani de acasă ” este absolut necesară pregătirea părinților pentru a deveni din părinți biologici, părinți educatori.
    Concediul pentru îngrijirea copilului trebuie extins se la 2 la 3 ani, ultimul din cei 3 ani fiind afectat pentru adaptarea și integrarea copiilor asistați de părinți în microgrupurile sociale din învățământul preșcolar.
    A doua etapă educațională, învățământul preșcolar începe la vârsta de 3 ani și se încheie la vârsta de 7 ani. În această etapă predomină învățământul ludic. Ultimul an al acestei etape este dedicat tranziției de la învățământul preșcolar la învățământul primar.
    A treia etapă educațională este învățământul primar care începe la vârsta de 7 ani și se încheie la vârstă de 12 ani. Ultimul an al acestei etape este dedicat tranziției de la învățământul primar la învățământul secundar.
    A patra etapă educațională este învățământul secundar care începe la 12 ani și se încheie la 16 ani. Aceasta etapă încheie învățământul obligatoriu.
    A cincea etapă este etapa orientării și inițierii profesionale: spre liceu sau spre școlile de artă și meserii. Etapă a cincea începe la vârsta de 17 ani și se încheie la vârsta de 19 ani.
    După etapa a cincea urmează educația universitară care se desfășoară în mai multe forme în funcție de necesitățile personale și sociale, economice, politice, de apărare a drepturilor și libertăților cetățenești, etc.

  4. Dacă la 17 -18 ani, absolvenții de liceu pedagogic ar fi încă “imaturi” pt sarcinile “învățătorului” (conform opiniei de mai sus!), mă întreb cât de “maturi”, din aceeași perspectivă, sunt cu-adevărat mare parte din absolvenții vremurilor de acum ai Colegiilor pedagogice – ca forme ale învățământului superior! – care manifestă inclusiv serioase carențe de scriere, citire, conduită și logică specifică învățământului primar!
    Cândva, în trecut, în clasa I se intra la 7 ani iar studiile la liceele pedagogice erau de 5 ani ! Deci absolventul intra în activitatea dăscălească la 20 de ani. Dacă băieții mai mergeau și în armată, debutau în învățământ la aproape 22 de ani. Pe de altă parte, selecția admiterii la liceele pedagogice era chiar selecție, iar cei care în anul întâi nu făceau față erau de-adevăratelea exmatriculați din acel liceu. Absolvenții de atunci chiar știau și ei carte și cum să învețe și să-i învețe pe alții! Acum, din păcate, analfabetismul-funcțional aproape a devenit “o virtute” și nicidecum “dezonoare”; se manifestă la nivel de licență și chiar mai sus, la doctorate! Da, știința a progresat, mijloacele didactice de asemenea, dar, în periculos de mare măsură pt societate, absolvenții în științele educației de astăzi sunt semnificativ, ba chiar fundamental, mai puțin “învățători” sau “dascăli” decât absolvenții de liceu pedagogic de pe vremuri!
    Dar, după ce s-a distrus învățământul superior prin “îndiplomarea”, de-a valma, a tuturor “veniților”și “neaveniților”, după ce că luarea bacalaureatului își are izvorul suficient de mult “în înscriere” și nu neapărat “în știința de carte”, după ce profesorul din preuniversitar a fost “legat de mâini” în raport cu “drepturile și zburdălniciile elevilor și părinților pe ogorul școlii”, după ce am îndepărtat fizic școala de școlar, după …, după …, ne apropiem de realizarea “visului (r)evoluției” spre “România (ne)educată”!
    Rezultatele se văd, dar, mai ales, se vor vedea! Seniorii de azi deja culeg roadele, iar nenăscuții vor trăi dramele! Aș prefera să fiu contrazis de vremurile viitoare!

  5. Invatatorii au cel mai mare stres de munca. Cei mici cer multa rabdare. Dupa 25 de ani in a fi invatator se toceste rabdarea. Ce facultate va pregati acesti invatatori caci facultatile sunt pe specializare stricta. Cei din minister scriu si vorbesc siurea. Mai bine reduc clasele primare la 15 copii maxim.

  6. Dl Ciolaaan, ati auzit de efectul Flynn- prin care se demonstreaza ca generațiile actuale sunt mai inteligente decât cele anterioare? Spre deosebire de afirmațiile dvs nesustinute științific, acest efect e dovedit științific. Căutați, citiți. Intrabati-l pe prof. Neacșu, e de domeniul psihologiei educatiei. Deci, argumentarile de tipul: complexitatea profesiei didactice nu se potrivește cu vârsta 17-18 ani, cade!!! Ca și pregătirea pe care o faceți, voi, universitarii, în DPPD-uri.

  7. Normal, acum absolventii liceelor sunt imaturi, le mai trebuie cel putin 5 ani de frecat menta la facultate si apoi plagi docoratul. Lupta pentru ciolan se ascute.

  8. Dl Ciolan recunoaște că nu are studii comparative realizate în România pe absolvenții de pedagogic, licență sau master privind calitate predării, spune că nu e o chestiune de VERSUS, însă fix dumnealui și a lui asociație au transformat totul în VERSUS: 18-19 ani vs 22-23, certificare de nivel 4 vs certificare de nivel 6. Tot dumnealui recunoaște că universitățile prin DPPD-uri au deficiențe privind formarea psihopedagogică, însă hai să distrugem ceea ce e dovedit prin emulația națională și statistici anuale, că are eficiență și să păstrăm formarea învățătorilor în universitar și să le mai dăm și master la dispoziție pentru că sunt ”performanți”, nu?
    Dl Ciolan a fost prin liceele pedagogice și a realizat inspecții de se pronunță că nu mai sunt liceele pedagogice ceea ce au fost? Când ai promovabilitate de peste 95% la bac, concurență de cel puțin 2/ loc la admitere și premii la concursurile naționale, înseamnă că ”nu mai ești ce ai fost”? Dl Ciolan a trăit în vremurile de aur ale liceelor pedagogice sau vorbește din auzite? Că pare destul de tinerel.
    Vreți să vorbim și despre lipsa de concurență la facultatea de Pedagogie versus cea de Psihologie, ca să stabilim de ce trage dl Ciolan spuza pe turta lui? Fă curat la tine în facultate, fii performant prin facultatea ta, înainte de a te lega de ceva ce s-a dovedit de-a lungul timpului!

    1. Așa este.
      Încet, încet, se dorește distrugerea a tot ce a fost bun și valoros, dovedit cu proba timpului că absolvenții de liceu pedagogic erau foarte bine pregătiți și făceau față la profesie.
      Sunt bune studiile universitare, nu zic nu, am doua licențe universitare, însă în ritmul acesta, in scurt timp, 10-20 de ani mă gândesc dacă nu se vor cere studii superioare și la femeile de serviciu.
      Dar asta nu cred, pentru că doresc robotizarea, deci va fi un robot gen aspirator care să facă curat și să înlăture omul din acest ciclu.
      Părerea mea este că distrugerea sistemului de educație din Romania a fost începută demult, din 2000.
      Ceea ce se întâmplă acum este ultimul dangăt de clopot peste niște generații de oameni strălucitori.
      Oameni cu educație, demnitate și respect.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

DOCUMENT Restricțiile impuse de guvern în starea de alertă: Nu putem circula în grupuri mai mari de 3 persoane / Cei care vin din străinătate intră în carantină sau izolare la domiciliu / E interzisă ieșirea din localitate cu câteva excepții

Guvernul a adoptat luni proiectul de hotărâre care reglementează restricțiile impuse pe durata stării de alertă, potrivit G4Media.ro. Printre obligații și restricții se numără impunerea purtării măștii de protecție în…
Vezi articolul

Guvernul ar putea să nu mai facă rectificare bugetară în acest an – Surse Economedia.ro / Executivul apelează la fondul de rezervă pentru mai multe ministere și instituții rămase fără bani / Pe agenda ședinței de vineri sunt și suplimentări de credite pentru Ministerul Educației

Guvernul ar putea să nu mai facă rectificare bugetară în acest an, afirmă surse guvernamentale consultate de Economedia.ro, în contextul în care alocă bani din fondul de rezervă și suplimentează…
Vezi articolul

Surse: Presiuni ca Daniela Vișoianu – controversata fostă consilieră de la educație cu contracte cu ministerul, cu Cumpănașu și legături cu băieții deștepți din energie – să ocupe o funcție de secretar de stat în Ministerul Educației

Presiuni la noul ministru al Educației, Ligia Deca, pentru ca fosta consilieră a ministrului Monica Anisie, Daniela Vișoianu, să ocupe un post de secretar de stat sau altă poziție înaltă…
Vezi articolul