Luciana Antoci, consilier educațional al premierului Ilie Bolojan și fostă inspectoare generală școlară în Iași, semnalează faptul că una dintre cauzele abandonului școlar după terminarea gimnaziului este lipsa infrastructurii școlare în mediul rural: „Liceele și colegiile sunt în mediul urban, în majoritatea lor copleșitoare, ori jumătate din populația școlară aproximativ jumătate din populația școlară este domiciliată în rural”. Invitată la Prima News, Luciana Antoci, spune că în anii în care a fost inspector general „elevi din rural, admiși la licee foarte bune din Iași au cerut transferul la un liceu mai apropiat de casă, după 2 -3 luni de școală, pentru că au constatat că nu-și permiteau naveta”.
- Un raport al Ministerului Educației din 2025 arată că majoritatea elevilor din mediul rural învață la un liceu de la oraș / Peste o mie de elevi fac naveta zilnic către liceu și petrec pe drum între o jumătate de oră și o oră
Luciana Antoci spune că „este o realitate că al doilea prag important de abandon școlar este la finalul ciclului gimnazial și trecerea la liceu. O cauză foarte importantă legată este legată și de faptul că infrastructura școlară nu are ofertă educațională relevantă pentru elevii din rural„, spune consilierul pe Educație al premierului.
Ea a povestit că în calitate de inspector șef școlar al ISJ Iași, de-a lungul anilor, „elevi din rural, admiși la licee foarte bune din Iași au cerut transferul la un liceu mai apropiat de casă, după 2 -3 luni de școală, pentru că au constatat că nu-și permiteau naveta”.
Antoci subliniază că deși statul decontează sumele, părinții nu au de multe ori bani pentru a cumpăra abonament de transport.
„Se decontează transportul, dar după ce biletul a fost cumpărat sau abonamentul a fost cumpărat (…)Ori, în multe dintre cazuri, aceste resurse nu există„, a spus Antoci.
Redăm declarația integrală a Lucianei Antoci, consilierul pe educație al premierului Bolojan
Luciana Antoci, consilier pe educație la cabinetul premierului: Este o realitate aceea că al doilea prag important de abandon școlar după trecerea de la clasa a IV-a la clasa a V-a este acesta al finalității ciclului gimnazial și al trecerii către ciclu liceal.
Iar o cauză foarte importantă aici este legată și de faptul că infrastructura școlară nu are ofertă educațională relevantă pentru elevii din rural, în sensul în care liceele și colegiile sunt în mediul urban, în majoritatea lor copleșitoare, ori jumătate din populația școlară aproximativ jumătate din populația școlară este domiciliată în rural. Chiar dacă învățământul obligatoriu presupune o rută educațională care conduce către clasa a XII-a, unii dintre elevi nu trec mai departe, nu pentru că n-ar avea rezultate la evaluarea națională care să justifice această trecere sau pentru că n-ar avea capacitatea de a învăța, ci pentru că familiile nu pot să susțină naveta acestor elevi, sau cazarea dacă e distanța sau cazarea dacă distanța este foarte, foarte mare.
Eu m-am confruntat de-a lungul anilor cu solicitări la Inspectoratul Școlar primite în lunile octombrie-noiembrie de la elevi care au fost admiși la licee foarte bune din Iași, deci copii foarte buni din rural care după două-trei luni au solicitat transfer într-o școală mai apropiată de casă, evident, de multe ori sub nivelul școlii la care au fost admiși, pentru că familia a constatat că nu poate să susțină financiar efortul de deplasare. Sigur, sunt măsuri sistemice care vin în sprijinul acestor elevi și mă refer aici la sumele forfetare care decontează transportul, dar care vin după ce biletul a fost cumpărat sau abonamentul a fost cumpărat. Deci o sumă de bază pe care familia o are trebuie să fie pusă în joc în așa fel încât să intre copilul în circuit și apoi, din suma forfetară decontată pentru luna septembrie să asigure abonamentul pentru octombrie și tot așa, până la sfârșitul anului școlar.
Ori, în multe dintre cazuri, aceste resurse nu există, după cum sunt și multe familii care nu valorizează educația”.
Numărul liceelor din mediul rural a scăzut în ultimii ani
În anul școlar 2022-2023, peste 86% dintre elevii chestionați de experți în educație învață la un liceu din mediul urban, deși ei provin din rural, arată studiul publicat de Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație (CNPEE), pe 31 decembrie 2025, intitulat „Liceeni din România – Acces și participare”.
Studiul face parte dintr-o serie de studii publicate de CNPEE, în ultima zi a anului trecut, fără a fi promovate în vreun fel. O altă concluzie a studiului este că mulți elevi se gândesc să renunțe la școală după primul an de liceu pentru că nu învață lucruri care să le fie de folos în viață.
Analiza documentară a fost realizată pe tot parcursul temei de cercetare, în perioada 2022-2023. Chestionarul adresat elevilor de liceu a fost aplicat pe un eșantion reprezentativ la nivel național, în perioada aprilie-mai 2023, prin autocompletare, în format online, cu utilizarea instrumentului digital Survey monkey.
Setul de instrumente calitative a fost pilotat în luna decembrie 2022 și a fost aplicat în cele zece licee în lunile aprilie – iunie 2023, în format față-în-față. Eșantionul realizat a cuprins 237 de unități de învățământ, cu un total de 3375 de elevi (răspunsurile colectate).
Mai mult de o treime (34,8%) dintre elevii din liceele investigate fac naveta zilnic către
liceu. Numai 6,6% dintre elevi au declarat că locuiesc la internatul liceului, la rude sau cu chirie în localitatea în care se află liceul.
„Accesul elevilor la studiile liceale este influențat de specificul dezvoltării rețelei de învățământ secundar superior din România”, arată studiul „Liceeni din România – Acces și participare”.
Unitățile școlare care cuprind elevi de liceu sunt slab reprezentate în mediul rural, iar numărul acestora a scăzut cu 6% în ultimii cinci ani școlari, arată o cercetare efectuată în 2022-2023.
Conform datelor INS, în anul școlar 2022-2023, o pondere covârșitoare de 86% dintre licee funcționau în mediul urban și numai 13% în rural, 93,8% dintre elevi învățau în mediul urban și numai 6,1% în rural.
Despre rețeaua de licee din România
Potrivit raportului, există aproape 1500 de unități de învățământ în care studiază elevi de liceu. Rețeaua cuprinde atât licee, cât și grupuri școlare care sunt unități de învățământ ce școlarizează atât elevi de liceu, cât și elevi cuprinși în alte niveluri de educație.
În ultimii cinci ani, numărul unităților de învățământ care școlarizează elevi de liceu a scăzut ușor, cu toate că numărul total al liceelor a înregistrat o creștere ușoară, dar constantă în această perioadă.
Totuși, unitățile școlare care cuprind elevi de liceu sunt slab reprezentate în mediul rural, iar numărul acestora a scăzut cu 6% în ultimii cinci ani școlari.
Cele mai multe dintre unitățile școlare de nivel liceal se regăsesc în sistemul public de învățământ și în mediul urban.
Caracteristici despre date ale elevilor
Din totalul de 3375 de elevi respondenți, 63% sunt cuprinși în învățământul teoretic, 30% în învățământul tehnologic și 7% în învățământul vocațional.
Elevii cuprinși în eșantionul realizat provin din toate regiunile de dezvoltare.
Dintre elevii respondenți, 59% sunt fete și 41% băieți. Distribuția elevilor pe niveluri de clasă este echilibrată, la chestionar răspunzând ponderi relativ similare de elevi de clasa a
IX-a, a X-a, a XI-a și a XII-a.
17% dintre elevii respondenți au părinții (unul sau ambii) plecați la muncă în străinătate.
Conform declarațiilor elevilor, aceștia provin din familii cu variate niveluri de educație (determinat ca nivelul cel mai ridicat de instruire dintre cei doi părinți): 6,6% din familii cu nivel de educație redus (opt clase sau mai puțin), 52,7% din familii cu nivel mediu (învățământ profesional, liceu sau învățământ postliceal) și 39,8% din familii cu nivel superior (învățământ superior). Ponderea familiilor cu nivel de educație ridicat este mai amplă în cazul elevilor care urmează liceul la profil teoretic și la profil vocațional (artistic,
teologic, pedagogic), comparativ cu elevii de la profilul tehnologic, respectiv vocațional sportiv.
Citește și:
Rata de absolvire la licee teoretice este în scădere – studiu al Institutului de Științe ale Educației. Mulți elevi se gândesc să renunțe la școală după primul an de liceu pentru că nu învață lucruri care să le fie de folos în viață. Alte motive: elevii simt că au rămas în urmă la învățătură și că pierd mult timp pe drum spre liceu
Aproape trei sferturi dintre elevii de liceu declară că depun un efort mare și foarte mare pentru a finaliza liceul. Procentul cel mai ridicat este la elevii de clasa a XII-a, arată un raport al Ministerului Educației
8 comments
tanti, partidul tău la ce preturi a cumpărat acele microbuze electrice? hm?
Pare ca toata lumea se plange de naveta (costuri.timp pierdut, frig sau canicula) si are dreptate…
Doar ca nu am vazut sa apara si varianta de stat la internat (sau cum s-o mai numi!) desigur cu resoectarea unui nivel decent de viata ( apa rece si calda, confort termic, cantina, pedagogi calificati, etc.) si ,bineinteles, program de lectii, supraveghere a ceea ce se intampla in incinta, cu preturi suporabile si sprijinirea finaciara a familiilor nevoiase.
Sau tocmai asta nu convine unor elevi? Ca nu sunt „liberi” sa chiuleasca, ca trebuie sa respecte program de invatat, ca nu pot fuma si altele…
Am cunoscut de-a lungul timpului elevi care au reusit in viata si au facut liceul in internat si recunosc ca programul irdobat de acolo i-a fornat si academic sar si oentru viata de mai tarziu…
E doar un punct de vedere personal…
Explicați-le copiilor și părinților, doamnă consilier, că așa-i în neoliberalismul darwinist, promovat de șeful dumneavoastră cu mână de fier și fanatism rural de Bihor spoit cu pedelism. Spuneți-le că trebuie să suferim câteva generații, dar după aceea va fi bine și prosperitate. Pentru supraviețuitori (vorba unui economist celebru).
Parțial e adevărat ceea ce spuneți.
Da, așa e, elevii din mediul rural au venit la licee și la fostele școli profesionale – tocmai desființate din nou, de foștii miniștri ‘inteligenți’, ceea ce e o mare greșeală (ca să nu spun tâmpenie, în condițiile în care agenții economici aduc jumatate din Nepal în România, că nu au muncitori!!!)
Întrebarea este cine ar trebui să se ocupe de asigurarea egalității de șanse la educație, daca nu cei ca d-voastră? De microbuze școlare? – Cu șoferi și fonduri pentru întreținerea lor. De decontarea navetei? – Care acum e un DEZASTRU pentru elevi și licee!? Module de calcul, procedura de 120 de pagini, decontarea reala cu MARE întârziere, raportările contabile…oare de ce nu treceți cei din așa zisul ME să vă aplicați propriile aberații? Răspunsul e simplu: că sunteți ocupați să mai adăugați niște frâne in proceduri ca să le faceți și mai dificil de aplicat, ca apoi să pierdeți vremea cu studiul impactului…negativ desigur, asupra elevilor.
O resetare totală a ministerului, și nu numai a miniștrilor, ci a secretarilor de stat, a consilierilor, a directorilor de departamente – care și-au arătat destul pragul de incompetență, aceasta ar fi soluția pentru un învățământ modern, aplicat și eficient.
Și nu doar naveta, copiii din mediul rural și familiile lor nu fac față nici cerințele sociale și materiale impuse de aceste licee.
Elevii trebuie sprijiniti sa isi continue scoala acolo unde au intrat potrivit repartizarii!
Pe de alta parte, oare de ce nu se spune nimic despre urmatoarele numiri de directori de scoli?
Se aude ca in Olt directorilor actuali li s-a comunicat sa aiba dosarele pregatite pentru a fi depuse la inceputul lunii august…
„Chiar și un ceas stricat arată ora exactă de două ori pe zi.” Așa și doamna consilier Antoci. De data aceasta are dreptate. Una dintre cele mai mari probleme ale învățământului românesc și una dintre principalele cauze ale abandonului școlar este transportul elevilor din mediul rural. Despre asta se vorbește mult prea puțin.
Ne place să discutăm despre planuri-cadru, manuale, digitalizare, competențe-cheie și reforme spectaculoase. Dar uităm un lucru elementar: elevul trebuie, mai întâi, să ajungă la școală.
Realitatea din teren este cu totul alta decât cea din birouri. Sunt elevi care se trezesc la ora 4 sau 5 dimineața pentru că singurul autobuz pleacă la 6 și ajunge în oraș la 7. Apoi stau o oră prin frig, prin ploaie sau prin caniculă până încep cursurile la 8. Alții au exact situația inversă: primul autobuz ajunge la ora 9 și pierd constant prima oră sau chiar primele două ore de curs.
La întoarcere este la fel de absurd. Autobuzul pleacă la 13:30 sau la 14:30, iar elevii sunt nevoiți să plece de la ultimele ore pentru a nu rămâne blocați în oraș. Dacă îl pierd, următorul poate veni peste două sau trei ore, iar în unele localități abia seara. În cazul trenurilor, situația este adesea și mai complicată. Orarele par făcute pentru naveta angajaților sau după o logică pe care doar CFR o înțelege, nu pentru programul școlilor.
Mai există și problema costurilor. Pentru multe familii din mediul rural, 700-800 de lei pe lună pentru transport reprezintă o sumă enormă. Iar acolo unde transport există, de multe ori este insuficient. Microbuze supraaglomerate, copii care călătoresc în picioare, fără aer condiționat, fără locuri suficiente și, uneori, în condiții care nu inspiră deloc siguranță.
După aceea ne mirăm că elevii întârzie, acumulează absențe, rămân în urmă cu materia, ajung corigenți sau abandonează școala. Nu este întotdeauna lipsă de interes. De multe ori este pur și simplu imposibil să fii un elev bun atunci când petreci trei sau patru ore pe zi pe drum și depinzi de un orar care nu are nicio legătură cu programul școlii.
Si cine-i de vină? Nu cumva guvernul vostru de prăduitori?