Luciana Antoci, consilier pe educație al premierului Ilie Bolojan spune că examenele naționale de final de ciclu de învățământ „reflectă nivelul de pregătire al absolvenților doar pentru disciplinele care fac obiectul evaluărilor”. Într-o postare pe pagina sa de Facebook, Luciana Antoci remarcă „avalanșa de reacții în spațiul public, an de an”, în urma acestor examene: Evaluarea Națională și Bacalaureatul.
- Rata de promovare la Bacalaureat 2026 este de 74,8% pentru toți candidații, înainte de contestații. Pentru promoția curentă, rata de promovare este de 79,7%.
- Rezultate finale Evaluarea Națională 2026. 79,1% dintre elevi au obținut medii peste 5, prag depășit după contestații de 124 de elevi
Într-o postare pe Facebook, Luciana Antoci, în continuare consilier pe Educație la cabinetul premierului remarcă faptul că „Evaluarea Națională și Bacalaureatul nu sunt concepute ca evaluări exhaustive de sistem și nici nu favorizează reglarea procesului educațional, din interior”.
Ea mai spune că „evaluarea națională și bacalaureatul sunt organizate la finalul ciclului de școlaritate, doar cu rol diagnostic, însă nu există niciun mecanism de sistem care să permită corectarea/remedierea ulterioară a deficiențelor depistate la absolvenți, în acest context de evaluare”.
De aceea, Antoci, fostă șefă ISJ Iași, mai precizează că pentru o analiză relevantă ar trebui măsurat progresul elevilor la fiecare disciplină de studiu la care să se adauge „trasabilitatea absolvenților”:
„Singura modalitate de a măsura relevant performanța de sistem (a elevilor, a profesorilor, a echipelor manageriale, a formatorilor de resursă umană, a administratorilor infrastructurii educaționale) este cuantificarea PROGRESULUI elevilor la TOATE disciplinele de studiu, nu doar analiza datelor care surprind nivelul de pregătire pentru materiile care fac obiectul evaluărilor naționale. În plus, la analiza de progres pentru fiecare copil, ar trebui adăugată trasabilitatea absolvenților, rata de inserție a acestora în nivelul superior de școlaritate sau pe piața muncii din țară și din străinătate, în domeniul pentru care s-au specializat în școală”, spune Antoci.
Redăm integral mesajul consilierului Luciana Antoci
„Publicarea rezultatelor obținute de absolvenții de gimnaziu și de liceu la examenele de evaluare națională, respectiv bacalaureat generează, an de an, în spațiul public, o avalanșă de reacții dintre cele mai diverse care vin fie dinspre specialiștii din școli, dar mai ales de la oameni din afara domeniului educațional.
Interesul tot mai accentuat pentru acest segment, de altfel limitat, din întreg procesul educațional este evident și, în egală măsură, justificat, prin miza pe care o reprezintă notele obținute, dar analizele mai mult sau mai puțin obiective sunt prea ușor considerate relevante pentru un sistem atât de complex, iar generalizările de orice fel riscă adesea să deformeze realitatea.
O analiză atentă a datelor agregate și publicate de Ministerul Educației și Cercetării, atât în varianta nuanțată, cât și sintetic, sub forma dosarului de presă, permite nu doar o radiografie riguroasă a momentului, ci și o analiză cronologică destul de amplă, cu lupa orientată pe detalii semnificative, astfel încât să aibă relevanță și sens deopotrivă.
Însă dincolo de analizele diacronice și/sau sincronice ale acestor date, o serie de aspecte merită subliniate, întrucât pot schimba perspectiva asupra cifrelor aride și îi provoacă pe toți cei interesați la reflecție aprofundată asupra unor elemente și mecanisme de sistem care influențează rezultatele, dar mai ales percepția publică, adesea deformată, asupra lor.
Evaluarea Națională și Bacalaureatul nu sunt concepute ca evaluări exhaustive de sistem și nici nu favorizează reglarea procesului educațional, din interior.
Deși sunt singurele evaluări externe cu adresabilitate pentru toți beneficiarii educației din școala românească, prin rezultatele lor, aceste examene reflectă nivelul de pregătire al absolvenților doar pentru disciplinele care fac obiectul evaluărilor, iar miza lor principală este filtrul de transfer în etapa următoare de școlarizare, fie în învățământul liceal, fie în cel universitar.
Totodată, se impune a fi subliniat faptul că evaluarea națională și bacalaureatul sunt organizate la finalul ciclului de școlaritate, doar cu rol diagnostic, însă nu există niciun mecanism de sistem care să permită corectarea/remedierea ulterioară a deficiențelor depistate la absolvenți, în acest context de evaluare. Acest rol de reglare a progresului în învățare al elevilor revine altor tipuri de evaluări – inițiale, formative sau sumative aplicate anterior, în interiorul ciclului curricular.
Intensitatea dezbaterilor generate, an de an, de rezultatele examenelor naționale este dată de impresia, falsă, în opinia mea, că ele devin o oglindă a performanței și eficienței școlii românești, în ansamblul ei. Că notele obținute de elevi în cadrul acestor evaluări sunt nu doar criterii obiective de cuantificare a nivelului lor de pregătire, ci și unități de măsură insurmontabile pentru performanța întregului corp profesoral, a școlilor ca organizații de învățare, a nivelului de pregătire inițială asigurat de universități pentru aspiranții la cariera didactică deveniți ulterior dascăli, sau a implicării administrației publice în asigurarea bazei materiale a școlilor.
Adevărul însă este altul: nici succesul reflectat în note absolute sau foarte mari, după cum nici notele care se situează sub pragul de promovabilitate nu sunt indicatori imbatabili ai acelorași realități.
Școala românească reflectă, în oglindă, de ani buni, radiografia unei societăți polarizate rezidențial și economic, cu contraste amețitoare și cu inegalități structurale extinse.
Pe acest fond, singura modalitate de a măsura relevant performanța de sistem (a elevilor, a profesorilor, a echipelor manageriale, a formatorilor de resursă umană, a administratorilor infrastructurii educaționale) este cuantificarea PROGRESULUI elevilor la TOATE disciplinele de studiu, nu doar analiza datelor care surprind nivelul de pregătire pentru materiile care fac obiectul evaluărilor naționale. În plus, la analiza de progres pentru fiecare copil, ar trebui adăugată trasabilitatea absolvenților, rata de inserție a acestora în nivelul superior de școlaritate sau pe piața muncii din țară și din străinătate, în domeniul pentru care s-au specializat în școală.
Abia atunci am avea datele cu adevărat relevante pentru a creiona o imagine fidelă a gradului de performanță și eficiență din sistemul educațional, privit în toată complexitatea lui.
Iar definiția succesului școlar ar fi, cu siguranță, alta…”
