Luptă împotriva pedepsei cu moartea. Povestea Dianei, avocata la doar 23 de ani, absolventă a două dintre cele mai bune universități din lume: Am vrut să învăț într-un sistem unde se promovează gândirea liberă

”Am vrut să învăț într-un sistem unde se promovează gândirea liberă și se promovează formarea propriilor opinii în încercarea de a schimba legea în bine”, spune Diana Maria Suciu, absolventă de drept la Kings College din Londra și a unui masterat la Cornell University. Diana are 23 de ani și până de curând a fost cercetător pentru Cornell Center în domeniul „Pedeapsa cu moartea”, potrivit paginii Kings Think Tank, organizației al cărei președinte a fost în 2017-2019, înainte să plece în SUA. A povestit într-un interviu la Radio România Actualități că a participat, alături de mai mulți avocați-studenți și de coordonatoarea lor la cazuri reale de oameni condamnați la moarte pentru diferite infracțiuni, în special în state din Africa de Est și Statele Unite, iar pentru unii a reușit să le schimbe pedeapsa și sunt și azi în viață. E proaspătă agajată a unei firme de avocatură din Londra – Hogan Lovells LLP. 

Redăm fragmente din interviul acordat de ea lui Dan Creța și Danielei Mihai Soare:

Diana Suciu: ”În cursul meu de masterat eram cea mai tânără persoană din clasă și până nu le-am spus celorlalți ce vârstă am nu am avut absolut nicio problemă, după aceea a început să spună că sunt bebeluș. Dar până la urmă le-am spus că suntem toți în același loc, indiferent de vârsta pe care o avem și că am ajuns în același an, iar eu am ajuns un pic mai repede așa că nu am o problemă.

Mă interesa dreptul dintotdeauna, am știut că asta e ce vreau să fac și am vrut să fac în primul rând cea mai bună facultate la care aș putea să ajung și, în același timp, am vrut să învăț într-un sistem unde se promovează gândirea liberă și se promovează formarea propriilor opinii în încercarea de a schimba legea în bine.

Moderator: Aici în România nu găseai acest cadru?

Diana Suciu: Cred că poți să găsești, eu cred că dacă vrei să înveți, înveți oriunde, însă am fost puțin pusă pe gânduri de ierarhia pe care am observat-o în sistemul de educație romanesc. Aproape că nu prea poți să ai o discuție cu un profesor de la egal la egal, sau unde nu se pune accentul foarte mult pe ce cred elevii despre situația actuală a legilor, a legislației, a sistemului juridic.

Moderator: Ai ajuns la Londra cu o bursă?

Diana Suciu: Nu, am avut împrumuturi. Există un sistem de împrumuturi pentru facultate foarte bine pus la punct și foarte avantajos, sunt de la stat pentru studenții din Uniunea Europeană, nu trebuie să începi să le plătești înapoi până nu câștigi mai mult de un anumit salariu. Cam toată lumea face asta… Am plecat în 2015, chiar când am terminat liceul.

Pe la 8-9 ani mi-am dat seama că vreau să fac dreptul, iar înainte de asta am vrut să fiu președinte. Dacă aș fi să fiu președinte m-aș întoarce acasă, în mod clar. Oricum nici nu prea pot în altă țară din punct de vedere legal.

Moderator: Ce este diferit în țările în care ai fost de ceea ce este aici, cum e in cazul avocaturii?

Diana Suciu: Noi nu avem nevoie neapărat de aparatură și de materialele de care au nevoie alte meserii, în primul rând în sistemul de învățământ prin care am trecut eu și ca meserie este foarte multă libertate, foarte multă libertate de gândire, foarte multă libertate a opiniei, până la urmă poți să crezi ce vrei atâta timp cât poți să argumentezi. Școala se face foarte serios, nu există cazuri de, spre exemplu nu se chiulește, toată lumea merge la curs pentru că, cel puțin la cursul meu, pentru că știi că dacă nu te duci nu o să poți să înveți destul. Studenții sunt foarte serioși, vor să-și facă treaba. Eu nu zic că nu este așa și aici, repet, cred că școală poți să faci oriunde dacă vrei și dacă te interesează.

Moderator: Mi-a atras atenția faptul că de mulți ani militezi împotriva pedepsei capitale…

Diana Suciu: Da, asta în mod categoric este una din cauzele în care cred cel mai tare.

Moderator: Cum îi aperi pe deținuții sau pe deținutele care au această pedeapsă până la urmă?

Diana Suciu: Vă spun pe scurt cum am ajuns să mă implic în chestia asta. Dintotdeauna am fost de părere că pedeapsa capitală n-ar trebui să existe, dar în momentul în care am început masteratul în Statele Unite am intrat în… există niște clinici, așa se numesc, sunt atât în Anglia cât și în Statele Unite, unde studenții lucrează sub supravegherea unor avocați, ca și avocați-studenți, și primesc cazuri reale, de obicei ale oamenilor care nu-și pot permite un avocat în alte circumstanțe, pentru că noi lucrăm gratis și lucrăm pe cazurile lor. Iar clinica din care făceam eu parte se axa pe oamenii condamnați la moarte. Mi s-a părut foarte interesant, avocata care conduce această clinică e foarte renumită în America și mi-am dorit foarte tare să lucrez cu ea.

Moderator: În general sunt oameni bănuiți de fapte abominabile, foarte grave…

Diana Suciu: Da. Și în majoritatea țărilor care încă aplică pedeapsa capitală, oamenii au fost condamnați la moarte pentru omor. Dar ce-am învățat, pentru că și mie mi-a fost frică la început că îmi va fi greu să apăr oameni în momentul în care aflu ce au făcut. Și mi se pare normal să te afecteze și emoțional și să ți se pare groaznic să poți să faci așa ceva ca om. Am înțeles că să fii împotriva pedepsei capitale nu înseamnă să accepți fapta pe care a făcut-o o anumită persoană.

Eu am lucrat în principal pe cazuri în Tanzania și Malawi, sunt două țări din Africa de Est, și în Statele Unite. Într-unul dintre cazurile care cred că m-a impresionat cel mai tare, am cunoscut o fată în Tanzania, condamnată la moarte, originară din Kenya, și care venise în Tanzania să lucreze ca menajeră, pentru că mama ei era în Kenya și era foarte bolnavă. Ajuns să lucreze pentru hotel al cărui patron a forțat-o să locuiască în casa lui, împreună cu alte menajere din hotel și abuzat-o foarte grav. Într-o seară, cel puțin asta povestește ea, într-o seara a încercat să o forțeze și ea a fost atât de speriată că l-a împins, dar în momentul în care l-a împins, el a căzut pe scări.

Cel mai tare m-a impresionat că în timp ce îmi spunea povestea asta și era vizibil afectată, era în închisoare, așteptând să vadă ce se întâmplă, care îi va fi soarta, era acolo de un an și jumătate în care nu avusese contact cu nimeni în afară închisorii, pentru că nu-și permitea să sune sau să își angajeze un avocat, și apoi mi-a spus că avea 21 de ani. Iar la vremea respectivă și eu aveam 21 de ani, așa că a fost un moment în care am pus în perspectivă faptul că amândouă avem aceeași vârstă și totuși experiențele noastre erau așa de diferite. Momentan fata trăiește.

Munca noastră începe înainte să-i cunoaștem pe clienți, când ne familiarizăm cu documentele care există în cazul lor, orice document juridic, orice sentințe, soluțiile judecătorilor, ce-a spus avocații cu care s-au întâlnit mai devreme, mărturiile, apoi ne întâlnim cu clienții și le luăm un interviu în care îi întrebăm pe ei, din punctul lor de vedere ce s-a întâmplat. Pe baza acestui interviu începem să investigăm cazul și mergem și mai luăm alte mărturii. De obicei, mai ales la cazurile la care am lucrat eu, nu sunt făcute foarte bine investigațiile de la început, sunt puțini oameni, nu prea au timp, nu există resurse, așa că noi luăm totul la mână de la început.

Strict profesional sau personal este fascinant să lucrezi pe asemenea cazuri pentru că aproape că trebuie să inventezi o strategie de fiecare dată. Nu sunt foarte mulți avocați care lucrează pe domeniul ăsta și atunci….

Cred că cel mai important argument este faptul că, să salvezi pe cineva de la pedeapsa capitală nu înseamnă să-l scoți din închisoare, înseamnă să le schimbi pedeapsa. Pentru mulți dintre clienții noștri, cei cărora le-am schimbat sentința, nu înseamnă că au plecat și-a luat lucrurile și au plecat, înseamnă că au viață în închisoare.

Moderator: Crezi că în România ai fi putut practica avocatura la acest nivel?

Diana Suciu: Ca și student, nu sunt foarte familiarizată cu sistemul, dar nu cred. Din câte am înțeles abia acum încep să se facă niște eforturi ca să se implice studenții în practica propriu-zisă.

Moderator: Cum regăsești în România, ce avem bun unde am făcut progrese ce mai avem de lucrat, ce te enervează cel mai mult atunci când te întorci acasă?

Diana Suciu: Acasă e acasă, întotdeauna. Așa că de fiecare dată când vin am un sentiment foarte bun, mai ales când văd familia. Oamenii sunt foarte deschiși aici de obicei, și cu bune și cu rele, îți cam spun ce simt și ce se întâmplă și chiar dacă se enervează de obicei le trece destul de repede. Ceea ce apreciez, este o sinceritate în comunicare pe care eu apreciez foarte tare. Dar în același timp sunt niște probleme structurale și de infrastructură atât efectiv de infrastructura orașelor spre exemplu, cum e București unde nu mai statul în trafic mă enervează foarte tare. Și lucruri, spre exemplu, statul foarte mult la coadă pentru că nu există un sistem în instituțiile publice prea bine pus la punct, de a face programarea, abia recent am observat că se pot face programări online pentru pașapoarte, spre exemplu. Sau lucruri de care ai nevoie foarte tare și de care știi că pentru a le putea obține ai o singură variantă și trebuie să faci pasul 1,2,3, ci trebuie să te descurci, cumva să te descurci. Așa că e lăsat cumva la bunătatea și starea de bine oamenilor care trebuie să te ajute.

Moderator: Cum a fost experiența americană?

Diana Suciu: Mie mi-a plăcut foarte mult, a fost foarte diferită de experiența mea în Londra. În Londra ești în oraș și dacă mergi la facultate ești în facultate, după care intri direct în viața orașului. Universitatea la care am fost în State este într-un orășel foarte mic, totul se învârte în jurul universității și este campusul, care de fapt este orașul. Și atunci am avut o experiență în care puteam să ajung să cunosc Universitatea și orașul foarte bine, într-un timp foarte scurt. Mi-a plăcut foarte mult ce am studiat, fiind masterat am avut eu voie să-mi aleg toate cursurile, ceea ce a fost minunat pentru că până la urmă am făcut exact ceea ce am dorit. Mi-a plăcut cel mai tare sentimentul de colegialitate cu profesorii, adică am ajuns să-mi dezvolt niște relații de-a dreptul personale cu mulți dintre profesorii mei, pentru că erau chiar interesați de viața mea, de ce vream eu să spun”.

Despre Cornell Law School – Masteratul se desfășoară pe o perioadă de un an și este destinat avocaților practicieni și proaspeților absolvenți de facultate care au absolvit studiile în afara SUA. Masteratul este personalizat în privința cursurilor, fiecare student putând să își aleagă ce cursuri sau seminarii dorește să frecventeze dintr-o „bibliotecă” de 170 de opțiuni. În principiu sunt aproximativ 100 de studenți pe an, selectați din peste 1.000 de aplicanți. Campusul Cornell University este în Ithaca, în regiunea Finger Lakes a statului New York.

Facultatea absolvită de Diana, Kings College din Londra, Marea Britanie, este în top 25 cele mai bune universități din lume, potrivit Global World Ranking. Este una dintre cele mai vechi universităși din Anglia, fiind înființată de Regele George al IV-lea și de Ducele de Wellington (pe atunci prim ministru) în 1829.

FOTO: LSRS/Facebook.com