Marilen Pirtea, rector-politician aflat la al patrulea mandat la conducerea Universității de Vest din Timișoara, deși legea permite, teoretic, numai două mandate, a apărat „experiența” pe care o dau mandatele suplimentare, când „știi cum să mergi pe treabă”. El a comentat pe această temă la sfârșitul săptămânii trecute, în cadrul podcastului „Din Inima Banatului”, ediția cu el având titlul „Marilen Pirtea: Rector, Deputat, Lider, Trei Roluri, O Singură Viziune”.
Separat, Pirtea – rector de 14 ani, parlamentar de 10 ani, în prezent și consilier onorific al premierului – a transmis, luni, prin biroul de presă al universității un punct de vedere pe marginea unei analize recente Deloitte, punct de vedere în care deplânge situația economică a României.
- Amintim că Marilen Pirtea este, pe de o parte, deputat și președinte al filialei PNL din Timișoara, recent avut în vedere pentru postul de ministru al Educației și Cercetării, după demisia fostului ministru Daniel David. iar pe de altă parte conduce Universitatea de Vest din Timișoara din 2012 și se află la al patrulea mandat în această funcție. Acest lucru se întâmplă deși vechea lege a educației naționale, cât și noua lege a învățământului superior permit doar două mandate de rector – detalii mai jos.
În podcastul citat, Marilen Pirtea a fost întrebat care este „activitatea unui rector”, iar răspunsul său a fost: „depinde la al câtelea mandat ești”. El a spus că în primele două mandate – adică cele două mandate pe care legea le permite, în ideea de a asigura alternanța la conducerea universităților, prevenirea instalării unor „rectori pe viață” și management dinamic – „nu-ți vezi capul de atâta treabă și probabil pentru aceleași lucruri, sau cu aceleași rezultate, consumi un timp mult mai îndelungat față de momentul când ai experiență”.
„Experiența”, spune el, în contrast cu efortul mare din primele două mandate, presupune să „știi cum să mergi pe treabă, cum să delegi”. – Comentariul complet pe această temă, la finalul articolului.
Amintim că vecea Lege a educației naționale din 2011 permitea doar două mandate de rector. Însă Marilen Pirtea s-a numărat printre rectorii care, în 2019-2020, au candidat pentru un al treilea mandat, profitând de o portiță legislativă creată de doi dintre ei, Mihnea Costoiu și Remus Pricopie, când aceștia au fost miniștri – citește pe larg despre această situație în relatarea Edupedu din 2019. Marilen Pirtea a obținut atunci al treilea mandat. În 2023, a fost introdusă noua Lege a învățământului superior, care prevede tot două mandate. Însă aceasta nu ia în calcul mandatele deținute anterior, astfel încât Marilen Pirtea a candidat și a obținut un al patrulea mandat de rector în decembrie 2023, cu posibilitatea de a candida pentru încă unul, al cincilea, la următoarele alegeri universitare.
Rectorul-politician-consilier al premierului reclamă probleme sistemice în educație
Pe de altă parte, rectorul-politician a transmis, luni, printr-un comunicat UVT un punct de vedere pe marginea Indicelui de Progres Social publicat acum 3 săptămâni de compania Deloitte. Cu această ocazie, el insistă pe rolul educației în progresul social, dar deplânge calitatea educației din România:
- „Deși este unul dintre pilonii fundamentali ai progresului social, educația din România rămâne vulnerabilă, atât în ceea ce privește accesul, cât și calitatea. Poziționarea slabă în clasamentele internaționale reflectă probleme sistemice: inegalități între mediul urban și rural, abandon școlar, rezultate modeste la evaluări internaționale și o adaptare lentă la noile competențe cerute de economia digitală. Mai mult decât atât, educația este și zona în care efectele stagnării devin cel mai vizibile pe termen lung, pentru că avem un sistem educațional care nu reușește să dezvolte competențe relevante iar acest aspect afectează direct capacitatea societății de a genera inovație, de a reduce inegalitățile și de a susține mobilitatea socială. Astfel, educația nu este doar un sector problematic, ci și unul strategic, care condiționează evoluția întregii societăți”.
Și continuă: „Raportul invocat, publicat de Deloitte, sugerează implicit o direcție clară pentru politici publice: investițiile trebuie orientate nu doar spre creștere economică, ci și spre infrastructura socială, în special în domenii precum educația și sănătatea. În cazul României, aceasta înseamnă nu doar creșterea finanțării, ci și o regândire a modului în care sistemul educațional răspunde nevoilor actuale: digitalizare reală, formarea profesorilor, integrarea competențelor socio-emoționale și reducerea decalajelor teritoriale. În același timp, contextul global de stagnare face ca presiunea pe sistemele educaționale să fie și mai mare. Într-o lume în care progresul nu mai este garantat, educația devine principalul instrument prin care societățile își pot menține competitivitatea și coeziunea socială”.
„În concluzie, România se află într-un moment de inflexiune. Stabilitatea actuală din clasamente poate fi interpretată fie ca un semn de reziliență, fie ca un semnal de alarmă. Fără intervenții structurale, există riscul ca această stagnare să se transforme în declin. Iar dacă există un domeniu în care această schimbare trebuie să înceapă, acela este educația, nu doar ca sector de politici publice, ci ca fundament al dezvoltării pe termen lung” – Marilen Pirtea, în comentariul despre raportul Deloitte.
- El critică situația actuală într-un moment în care, pe lângă perioadele îndelungate de activitate ca rector (14 ani) și parlamentar (10 ani) al unui partid, PNL, care a deținut poziția de premier în jumătate din ultimul deceniu, în prezent este și consilier onorific al premierului Ilie Bolojan, care a impus tăierile din educație din 2025.
Comentariile lui Marilen Pirtea la podcastul Din Inima Banatului, referitoare la mandatele de rector:
„Realizator: Care este activitatea unui rector în cadrul unei universități de atât de mare importanță în Timișoara? Și în țară, bineînțeles…
Marilen Pirtea: Acum depinde la al câtelea mandat ești. La primul mandat și la al doilea mandat evident că nu-ți vezi capul de atâta treabă și probabil pentru aceleași lucruri, sau cu aceleași rezultate, consumi un timp mult mai îndelungat față de momentul când ai experiență, știi cum să mergi pe treabă, cum să delegi. Eu cred că treaba unui rector într-o universitate – și nu doar la noi, în special în străinătate – este să facă rost de bani pentru investiții, pentru salarii, pentru a dezvolta instituția, pentru a-i crește faima din punct de vedere al imaginii, al reputației instituționale. Pentru că ea este alimentată cu studenți care vin pentru valoarea unei diplome, pentru cunoștințele care sunt în spatele acelei diplome, pentru oportunitățile de carieră ulterioare, pentru deschiderile internaționale pe care le au în timpul facultății. Pentru că, până la urmă, facultatea este, sunt câțiva ani din viață, ani care nu înseamnă doar școală, doar învățat, stat în săli de lectură, ci înseamnă un mod de viață. Pentru că de aceea se și spune că viața de student este cea mai frumoasă: ai cum să te joci, să faci sport, să participi la evenimente culturale, de alt tip, să iubești, să te cerți, să-ți faci prieteni. Este o viață în sine și rectorul trebuie să asigure tot acest ambient atât pentru cadrele didactice, cât și pentru studenți. (…)”
Răspunsul poate fi urmărit la începutul discuției găzduite de „Din Inima Banatului”:
Redacția
Ștefan Lefter
Mihai Peticilă
Andrei Popa