Analiză semnată de Marius Andruh, cercetător, profesor de Chimie anorganică la Universitatea din București și președintele Secției de Științe Chimie a Academiei Române, implicat, de peste 30 de ani, în pregătirea lotului olimpic național de chimie:
Nu voi face o introducere la ceea ce vreau să spun, cu lucruri îndeobște știute și, mai ales, dorite de societatea românească (învățământ de calitate, profesori buni, mai ales profesori buni!). Voi începe, deci, abrupt, spunând că în câțiva ani (maximum 10, după socotelile mele, așa cum voi arăta mai jos), nu vom mai avea profesori pentru multe discipline în învățământul preuniversitar și, în special, în cel gimnazial. Lucrurile sunt agravate și de faptul că foarte puțini studenți din universitățile noastre sunt atrași de o carieră didactică (mă refer aici la universitățile generaliste, care, prin tradiție, trebuie sa pregătească și profesori).
Populația școlară a scăzut (o cohortă număra în urmă cu câțiva ani cam 250 000 de copii, acum a scăzut dramatic (în jur de 170 000), prin urmare a scăzut și numărul claselor. În mediul rural un profesor nu își poate face norma la o singură școală și trebuie să alerge între două-trei sate. Mai este el legat de o anumită școală, cu tot ce presupune activitatea unui profesor: contacte strânse cu elevii și părinții, pregătirea suplimentară a elevilor atrași de o anumită disciplină, activități extrașcolare? Va fi tot mai obosit și va transforma vocația (dacă există) și bucuria profesiei (care trebuie să existe!) în rutină, blazare și corvadă.
Învățământul gimnazial (în mediul rural și în unele orașe) încă a mai funcționat pentru că profesorii aveau o dublă specializare: Matematică-Fizică, Fizică-Chimie, Chimie-Biologie, Limba română – o limba străină etc. Aceștia erau pregătiți în așa-numitele IP3-uri (Institute Pedagogice de 3 ani), dar deja sunt toți la pensie pentru că pe la mijlocul anilor ’70 (secolul trecut) IP3-urile au fost desființate. În anul 1981, s-au reînființat secțiile de 3 ani cu dublă specializare în cadrul marilor universități. Primii absolvenți au fost în 1984, se vor pensiona în maximum 7 ani. Aceste secții au funcționat până în anul 1989. O socoteală simplă ne spune când vor ieși și aceștia la pensie. Trebuie subliniat că studenții secțiilor cu dublă specializare știau de la bun început că vor deveni profesori pentru învățământul gimnazial (și cred că mulți își doreau). Absolvenții secțiilor cu dublă specializare puteau preda la liceu numai după completarea studiilor (încă doi ani la „fără frecvență”). Ei erau pregătiți să fie profesori pe parcursul întregii durate a studiilor. În ceea ce privește învățământul liceal, lucrurile sunt, deocamdată, mai puțin grave, profesorii fiind recrutați din rândul absolvenților facultăților de profil din universități (dar, atenție, nu foarte mulți studenți sunt atrași de profesia didactică și, de multe ori, pregătirea lor lasă de dorit!).
Așa stând lucrurile, trebuie să privim cu responsabilitate (și conștienți de gravitatea situației) formarea în universitățile românești a profesorilor pentru învățământul preuniversitar. Aici nu se mai pune problema că este greu sau ușor, complicat sau simplu, ci că trebuie regândită, cât se poate de repede, o parte a învățământului superior, de dragul viitorului țării acesteia!
Punctul meu de vedere este că ar trebui construit un traseu separat pentru viitorii profesori, începând chiar cu anul I. Cei care se opresc la stadiul de licență vor preda numai la gimnaziu și, pentru a acoperi învățământul rural în special, aceștia vor avea o dublă specializare (pentru mai multă flexibilitate, studentul poate avea posibilitatea de a alege combinația de discipline in funcție de abilitățile/preferințele lui). Pregătirile pedagogică și metodică se pot realiza mult mai eficient în acest fel. Studiile se pot continua la forma de master, care va pregăti profesorii de liceu; pentru aceasta, studentul își va alege una din cele două discipline pentru aprofundare prin cursuri de specialitate. Abordările interdisciplinare în procesul de predare vor fi realizate mult mai simplu (și firesc) de către de profesorii cu o astfel de pregătire.
Trebuie să fim conștienți că, oricât de bine am gândi o astfel de filieră, totul este zadarnic dacă nu vom avea studenții interesați să o urmeze. Burse speciale, sprijin din partea autorităților locale acordat tinerelor cadre didactice la instalare (în special în mediul rural) ar putea crește atractivitatea profesiei.
Acest text nu trebuie sa aibă o încheiere, el trebuie să aibă consecințe!
Acad. Marius Andruh
________________________________________________________________________________________________________
Despre autor:
Marius Andruh este academician, profesor de Chimie anorganică la Universitatea din București și președintele Secției de Științe Chimie a Academiei Române. Este membru al Academiei Europaea, membru corespondent al Academiei Europene de Științe, Arte și Litere, membru al European Academy of Sciences și este implicat, de peste 30 de ani, în organizarea olimpiadelor de chimie și în pregătirea echipelor care au reprezentat România la olimpiadele internaționale.
Raluca Pantazi
Costin Ionescu
Andreea Pavel - G4Media.ro
R.P.
Redacția
Mihai Peticilă
8 comments
Da. Sunt interesata. Atât de interesata încât am reușit cu chiu cu vai sa strâng suma necesară pentru cursul de psihopedagogie. Iar acum regret. De ce? Pentru că la acest curs nu mi-a a spus nimeni ceva nou. Dar vreau in continuare sa predau. Așa că voi continua acest curs. Deși știu cu certitudine că nu voi avea loc în învățământ decât dacă voi face și un master ( alți bani, alta distracție). Și încă ceva. In Constanta, orașul în care m-am născut și în care locuiesc, dacă nu ai rude în vreo școală sau vreun liceu nu ai nici o șansă să predai.
Nu sunt interesați tinerii să devină profesori deoarece lipsesc posturile titularizabile la unele discipline , de mulți ani . Profesorii cu note valoroase obținute în urma unui concurs riguros de titularizare, reușesc greu să formeze norma didactică in două sau trei locuri, chiar și acei colegi cu două specializări .
Buna ziua
Raspund la intrebare: mai intereseaza pe cineva…
DA!
Persoanele comode care se multumesc cu un venit sub limita demnității umane: 500-1000 euro, cu un program de gravide care, la nevoie, isi suplimenteze venituri cu activitati agricole, asa cum ne-a spus odată PDL- ul, actualul PNL, sa facem
Schimbarea este si in mainile Universitatilor!
1.Am intrat la facultate pe baza unui examne din 4 manuale, la primul curs ni s-a spus “uitati tot,de acum incepem sa studiem cu adevarat”. Am luat licenta cu nota 10-vorbim de anii 90, cand inca nu se degradase invatamantul! , dar la examenul de titularizare tot cele 4 manuale au fost baza de notare!
La metodica predarii se studiaza de 25 de ani acelasi manual! Si e un manual foarte prost!
Departamentele de pedagogie din universitati sunt ceea ce sunt DSP-urile in sanatate- cuiburile amantelor si pilelor.De la cine sa inveti meserie?De la Inspectorii Scolari? Numiti politic? Nerespectati de nimeni, in spatele carora se intreaba ” a cui pila/amanta e?
2.Cand li se propun schimbari, profesorii nu reactioneaza pozitiv, iar Sindicatele nu au facut decat sa se opuna oricaror imbunatatiri .Cursuri de formare continua?
Adeverinta de participare e tot ce conteaza, nu calitatea cursului de formare.La orice curs cu profesorii intrebarile se rezuma-atat de jenant!- la cate credite primesc si cum se folosesc tastele . Nu se pun intrebari de substanta, pentru ca nu exista practica dialogului si nu sunt obisnuiti sa formuleze intrebari !
3.Si, mai ales, nu exista interes pentru beneficiarul invatamantului!
Asa cum azi se vede ca Ministerul Sanatatii este centrat pe orice altceva decat pacientul, asa se vede si in invatamant ca NU elevul este prioritar!
Intrebarea corecta si pe care putem construi raspunsul este:
“De ce ar mai interesa pe cineva meseria de profesor? “
Mulțumim!
Aveți perfecta dreptate!
Inconsecventa ne caracterizează.
In timp ce textul D-lui Marius Andruh este foarte clar si contine o propunere concreta (cu care eu sunt de acord), nu inteleg ce vrea de fapt @Mirela, fiindca spune ca are nevoie de “timp si spatiu” ca sa se explice. Fiecare tara din UE isi cultiva propria traditie si-si creste profesorii fara sa se intereseze de UE. In nici un caz nu asteapta sa hatarasca UE cum sa-si asigure profesorii care fac educatia copiilor ei.
Romania a mai facut o data greseala sa-si distruga propriul sistem ca sa adere la conventia de la Bologna. Atunci a luat-o invatamantul la vale si toti care am acceptat aceasta conventie suntem de vina pentru asta (including Andruh). Atunci au disparut si specializarile duble pe motiv ca nu poti sa te pregatesti pentru doua domenii in doar trei ani de studii, ca si cum nu puteai sa prevezi 4 ani pentru dubla specializare. Ne-am supus orbeste ideii licenta+masterat+doctorat pe care nu am respectat-o decat in litera ei, nu si in spiritul ei. Sistemul de credite transferabile era numai pe hartie, in realitate toata programa era obligatorie, putine cursuri erau optionale. In plus toate examenele au devenit scrise, producandu-se o alienare a studentilor cu care nu mai discuta nimeni decat la examen cand isi primeau nota in carnet. Profesorii s-au obisnuit repede cu aceasta comoditate care era insa paguboasa pentru toti. Lupta surda pe ore intre specialitati se incheia cu tot mai multe cursuri care incarcau programa facand de fapt imposibila invatarea tihnita, de placere si pasiune, fara de care degeaba iti pierzi timpul in facultate.
Vad ca am scris totul la timpul trecut. Asta pentru ca eu am iesit din sistem intre timp. Dar lucrurile sunt poate chiar mai rele in prezent. In felul descris mai sus au fost distruse facultatile de stiinte ale tarii, fara de care nu poate exista progres, indiferent cat s-ar dezvolta umanioarele. Si de asta domnilor guvernanti nu aveti acum chimisti, biochimisti sau fizicieni care sa procesese testele Covid19.
Intreg invatamantul trebuie sa parcurga un proces intens si rapid de SCHIMBARE RADICALA in acord cu prevederile UE in domeniu. Ideea domnului profesor ar fi fost buna acum cativa ani buni, dar in momentul actual consider ca este depasita si nu aduc aici argumentele de numeroase naturi si tipuri pentru ca imi cere prea mult timp si spatiu. Intrebarea in fata careia ne aflam cu totii este CUM schimbam RADICAL sistemul in ansamblu, adica cel European care sa fie asemenea pentru toate statele membre ca sa elimine inadvertentele, tendintele politicianiste si neajunsurile din omisiune si tratare incorecta! Dascali vor exista cat va fi lumea si pamantul, insa NU dintre cei de care am avut pana acum, Argumentele iarasi imi solicita prea mult timp. Fiecare sa gandeasca si sa si le rosteasca. Mai degraba in aceasta perioada profesorii inca existenti sa reflecteze la ce au facut ei prost si la ce nu au facut ei bine in ansamblul procesului educativ. Si sa vedem aici publicate marturii sincere din partea lor.
Bati câmpii. Daca vrei să-ți citească cineva mesajul, atunci scrie maxim 3 – 4 rânduri.