La un moment în care semnatarul rândurilor de mai jos reflectă foarte des la capătul carierei didactice, evoluând, fără exagerare, între agonie și extaz și nu de la Irving Stone, realitatea zilelor noastre nu lasă nici o îndoială că ne aflăm într-un moment de răscruce – vorbim despre deficit, austeritate, război, agitații sociale, sondaje, nemulțumiri, speranțe, etc. Și, mai precis, întrebări de tipul Încotro și De ce ?!
Scriitorul Herman Melville a scris la un moment dat „E mai bine să eșuezi în originalitate, decât să reușești prin imitație.” Și aceasta pentru că sunt momente în viața noastră ca oameni, în care situațiile nefavorabile ne pun în situația să acționăm și să facem înnoiri sau chiar transformări, pe care, altfel, am vrea să le evităm. Sunt multe aspecte care arată că în învățământul de astăzi există parcă mai mult ca de obicei, între altele, și neîncredere, delăsare, provocare.
În condițiile în care multe dintre realitățile de astăzi – pe fondul măsurilor de austeritate adoptate, inclusiv în educație, necesită curaj, îndrăzneală, dar, mai ales efortul de a trece peste greutăți, pentru a continua, adaptabilitatea, folosirea oportunităților, persistența și, respectiv, o perspectivă corectă asupra chiar a unui posibil eșec, aduce ceva plusvaloare.
La peste o jumătate de an de la adoptarea măsurilor, care au transformat și marcat decisiv educația la nivel preuniversitar, se vorbește pe larg despre profesorii care ar trebui să dea mai mult încredere elevilor – și ne întrebăm de ce și mai ales, cum în actualele condiții, despre decizii și finanțări relativ insuficiente cu privire la tarele învățământului românesc – cota din PIB rezervată educației din bugetul pe anul în curs este interpretată în toate felurile, dar clar, insuficientă.
După ce în strada Berthelot s-a instalat noul titular al educației în executivul Ilie Bolojan, amenințarea unei crize la nivel politic planează și chiar se profilează insistent, aducând dezbateri, discuții, întrebări de tot felul. Într-un atare cadru, numirea unui fost titular al unui inspectorat școlar județean drept consilier al diriguitorului învățământului românesc, merită salutată ca un fiind un prim pas bun către înțelegerea la nivelul factorilor de conducere a specificului preuniversitarului.
Se vorbește imens în ultima perioadă despre cât de importantă este deschiderea către digital, impactul AI asupra profesorilor, inițierea unor discuții despre creșterea gradului de interdisciplinaritate în abordarea inovatoare a demersului didactic și altele.
Cu toate acestea, mulți dintre colegii din preuniversitar așteaptă precizări privind acordarea primei didactice 2026, consecințele unor eventuale reevaluări cu privire la cuantumul platei cu ora pentru anul școlar 2026-2027 – idee tocmai sugerată de domnul ministru, urmările dezbaterilor privind formarea inițială și continuă în condițiile adoptării Planurilor-Cadru pentru licee – document realmente de referință pentru o nouă abordare a actului didactic sau punerea în dezbatere publică a curriculumului școlar pe discipline la clasele a X-a-a XII-a (apropo, când va fi ?!).
La nivelul PNNR și PNRAS, programe cu finanțare în statele membre al Uniunii Europene există multe realizări notabile, dar finanțarea este implementată încă relativ lent, ceea ce atrage în unele cazuri chiar temeri din partea unor manageri ai unităților de învățământ de a acționa.
Un lucru cu totul special este reprezentat de semnele tot mai evidente privind interesul factorilor de decizie a învățământului preuniversitar cu privire la pregătirea concursului pentru viitorii directori. Plasat, după unele informații, fie în luna iunie (?) sau în octombrie, concursul se anunță extrem de interesant deoarece va implica competențe de tip nou, de exemplu privind foundarising, management unic, coaching, managementul conflictului și respectiv, două probe aflate încă în dezbaterea factorilor de conducere, și anume privind competențele și respectiv, itemii de management.
Este interesant să vezi în zilele în care lucrezi direct în școli atitudini, dorințe, manifestarea de nemulțumiri, dar și afirmarea de speranțe. Sigur, că noile abordări curriculare, ce se speră că vor prinde teren în toamna anului 2026, odată cu noul an școlar, pot deschide drumul unei școli mai flexibile, legată organic la realitatea de toate zilele. Însă, școala românească încă resimte ecoul măsurilor financiare adoptate, iar, necunoscutul rămâne și atributul anului 2026.
PS:
Autorul rândurilor de mai sus este martorul tăcut al afirmațiilor interesante și deosebit de onorante ale unor ZIȘI colegi, prin care este caracterizat drept “cel ce nu a făcut nimic în carieră” sau care “produce silă (sic?)” sau este respins si înlăturat din grupuri și comisii de lucru ale forului diriguitor al educației românești, inclusiv la nivel internațional.
Și, dincolo de toate, pentru mine, afirmațiile lui Walt Disney îmi întăresc convingerea că meseria pe care am urmat-o vreme de peste patru decenii și jumătate a fost un lucru just, ceea ce se vede măcar în destinul elevilor formați, lucrările publicate, colaborarea cu instituții de elită, cărora le exprim recunoștința.
„Toate visele noastre pot deveni realitate dacă avem curajul de a le urma.” – Walt Disney.
Diana Ghimiși
Redacția
R.P.
Ștefan Lefter
Alexa Stănescu