Ministrul Educației, Sorin Costreie, a întrebat luni pe Facebook de unde vine încărcarea administrativă din școli și a anunțat un studiu al Institutului de Științe ale Educației, cu rezultate estimate la sfârșitul acestui an sau începutul anului viitor. Întrebarea conturează una dintre prioritățile de mandat anunțate de ministru încă de la audierile din Parlament, prinsă și în Programul de Guvernare, iar un studiu poate da ceea ce a lipsit până acum: o măsurare. Doar că ministerul a cerut răspunsuri din 2019 încoace, de cel puțin trei ori.
Comentariile de sub postarea ministrului, prima în această calitate oficială, arată de ce profesorii primesc întrebarea cu scepticism. Am extras câteva relevante pentru subiect.
Ce au răspuns profesorii
Comentariul cu cele mai multe reacții, peste 200, vine de la o persoană care spune că lucrează în învățământ din 1996: „Dacă în acel moment exista o simplă planificare și proiectare de completat și prezentat inspectorului de specialitate și sigur, semnarea condicii de prezență, astăzi sunt o groază de prostii care ne ocupă tot timpul. De exemplu portofoliul profesorului e din ce în ce mai stufos: activități cu părinții, planificări ale acestora și procese-verbale însoțitoare […] tabele și tabelașe cerute de secretariate, care, deși dețin toate datele copiilor, mai cer un tabel cu Cnp.uri, dosare și tabele pt tichete sociale și toate tipurile de burse, calcule pt dosarele de rechizite, documente justificative pt lapte, corn, măr, tot felul de documente pt elevii cu CES. […] Oricum, mă gândesc să plec din învățământ, la cat de descurajanta a devenit aceasta meserie!!”
O profesoară îi scrie direct ministrului: „Avem la secretariat copii după diploma de licență și gradele didactice, care este sensul să le avem în alt dosar? Am dus în septembrie planificarea materiei, de ce trebuie să o ducem iar, să mai avem alt exemplar în portofoliul? La ce servesc aceste vrafuri cu hârtii? Eu sunt profesor de cărți, cărți, domnule ministru, nu sunt profesor de foi.”
Portofoliul profesional este obligatoriu din acest an școlar, prin Ordinul MEC nr. 3.858/2026, deci cel puțin această hârtie are o adresă clară.
Un cadru didactic descrie o zi de lucru: „Astăzi am făcut două rapoarte, două tabele in care am trecut numele elevilor cu bursa, tipul de bursă, Nr de absente (daca au peste 10, nu mai iau bursa) și un Da la coloana cu Da/Nu. Am 13 burse sociale, am pus 13 Da, pe două tabele. Nu este o problema că le fac, dar am stat peste program, evident.”
Un director la primul mandat scrie așa: „Ocup pentru prima oară funcția de director ,iar birocrația îmi dezarmează elanul. Am crezut că un director bun ar trebui să știe să gestioneze birocrația, nu să transforme școala într-o fabrică de hârtii.”
O coordonatoare de evaluări externe pornește chiar de la întrebarea ministrului: „’Hârtiile’ vin din foarte multe locuri. În primul rând, sunt situațiile cerute de MEC, apoi cele de ISJ. […] De multe ori, se cer aceleași date, dar raportate diferit, cu tabele diferite și care cer alte calcule…. ISJ le vrea într-un fel, platforma ARACIP vrea altceva, iar MEC vrea și el alte date. Procedurile de sistem și cele CEAC sunt realizate cu firmă. […] La CEAC sunt peste 100 de proceduri, minimal vorbind.”
La întrebarea ministrului, comentariile indică mai ales ministerul și inspectoratele, apoi comisiile obligatorii din școli, ARACIP – agenșția care ar trebui să asigure calitatea învățământului, proiectele europene și fișa de evaluare. Personalul auxiliar cere să fie inclus în discuție. Un mesaj arată că în școli este de cele mai multe ori un singur secretar care răspunde de „actualizarea SIIIR, matricole verificate, semnate, arhivarea documentelor, acte de studii”.
Mai multe mesaje propun soluții. Unul cere: „Colectam o singura data informatii despre elev si la fiecare 2 ani actualizam daca e nevoie”. Altul propune ca ministerul să aibă „o platformă pe care să pună toate documentele cerute de metodologii, regulamente, ISJ-uri”.
Multe mesaje leagă hârtiile de norma didactică și de Legea 141/2025. Unele îl felicită pe ministru. Altele sunt ironice: „Rezultatul studiului va fi favorabil creșterii numărului de hârtii”.
Șapte ani de tăiat hârtii
Scepticismul profesorilor și practicienilor din școli are o istorie documentată. În noiembrie 2019, ministra Monica Anisie a creat „Comisia de tăiat hârtii”, iar ministerul a lansat platforma debirocratizare.edu.ro. Pe 13 ianuarie 2020, Anisie a anunțat 11 măsuri. Cinci se aplicau imediat: portofoliul profesorului redus, procese-verbale înlocuite cu liste de prezență acolo unde nu se iau decizii, teste inițiale neobligatorii, portofoliul dirigintelui restrâns și rapoarte nereglementate preluate din SIIIR.
Alte șase depindeau de modificări legislative. Cel puțin una s-a aplicat: din anul școlar 2020-2021, comisiile metodice au dispărut din regulamentul școlilor, iar numărul comisiilor permanente a scăzut la cinci. Ministerul scria că eliminarea a fost făcută „pentru debirocratizare”. Au fost reintroduse treptat prin ROFUIP de miniștri următori: Sorin Cîmpeanu, Ligia Deca, Daniel David, Mihai Dimian – de fapt nu de ei personal, de aparatul ministerial care pare mereu că „revine la matcă” după orice decizie de simplificare, doar că miniștrii semnează.
Șase ani mai târziu, comentariile arată senzația din școli. Un profesor scrie: „În 2020 s-au simplificat mai multe lucruri, dar au fost puse la loc…”. Altul își amintește: „Dna Monica Anisie […] a înființat «Comisia de tăiat hârtii» și atât de multe hârtii s-au tăiat că au «răsărit» altele, parcă mai multe… Partea bună e că a fost «simplificată» condica. În plus, din acest an școlar a mai apărut un teanc de hârtii: portofoliul profesional.”
În octombrie 2024, Edupedu.ro a lansat campania „Lăsați profesorii să fie profesori!”. Un învățător cu peste 20 de ani la catedră estima atunci la „în jur de 60%” timpul consumat de sarcini birocratice. Cifra a apărut apoi în programul de țară al lui Marcel Ciolacu, iar în decembrie 2024 programul de guvernare PSD-PNL-UDMR promitea reducerea birocrației. În aceeași lună, profesoara Anca Florea, atunci directoare adjunctă a Colegiului Național B.P. Hasdeu din Buzău, descria școala printr-o imagine foarte puternică: „Dacă ne căutați în birouri, avem mai multe bibliorafturi decât cărți”.
În iulie 2025, ministrul Daniel David a anunțat o adresă de e-mail dedicată. Patru luni mai târziu, ministerul nu publicase propunerile primite, nici un plan sau un calendar, iar David le cerea profesorilor: „Spuneți-mi exact ce documente doriți să amânăm, unde doriți să digitalizăm lucrurile”. Nu a mai publicat sau modirficat nimic pe baza acelor propuneri primite, până la finalul mandatului în decembrie, cel puțin din monitorizarea făcută de Edupedu.ro.
Unde se fabrică hârtiile
Unul dintre răspunsurile la întrebarea ministrului Cotreie se poate măsura. Edupedu.ro a comparat în 2025 șase versiuni ale metodologiei de mobilitate a personalului didactic. În 2002, documentul avea 42 de pagini și 51 de articole. În 2025, avea 146 de pagini și 194 de articole. Numărul minim de documente cerute a crescut, în aceeași perioadă, de la 3-5 la peste 20.
Metodologia nu este un document despre care profesorii să fie consultați o dată. Ministerul o reface an de an, iar o nouă versiune, pentru anul școlar 2027-2028, se află acum în consultare publică. În timp Institutul de Științe ale Educației caută de unde vine încărcarea, Ministerul Educației continuă să scrie regulile care o produc.
Bursele, cercul complet
Bursele sociale arată cel mai clar mecanismul. În noiembrie 2024, peste 3.000 de profesori cereau prin petiție ca dosarele să treacă la serviciile de asistență socială. În octombrie 2025, David spunea că acestea ar trebui gestionate de serviciile sociale. Pe 28 octombrie 2026, ministrul delegat Sorin Ionescu a vorbit despre mutarea lor la Ministerul Muncii: „O primă măsură ar fi ca bursele sociale să le ducem către Ministerul Muncii, acolo unde le este locul”. A precizat că rămâne de discutat dacă acesta are resursele. Pe 3 noiembrie, sindicatele le-au cerut miniștrilor trecerea burselor la autoritățile locale.
În doi ani, cererea a ajuns la trei adrese posibile, iar dosarele sunt tot la școală.
Ce ar însemna un test real
Programul actual de guvernare promite formulare unice, eliminarea rapoartelor duplicate și reducerea cu cel puțin o treime a raportărilor cerute școlilor. Este prima țintă numerică din această serie, dar o treime din ce? Nu am găsit public o bază de calcul. Costreie a propus și un experiment: câteva școli să funcționeze un an fără hârtiile actuale, iar rezultatele elevilor să fie comparate cu cele din școli similare. Nu a spus când începe sau cine îl coordonează.
Comentariul autorului: Istoria recentă arată că problema nu ar fi lipsa propunerilor. Tăierile punctuale nu au oprit apariția altor documente, generatorul de birocrație este chiar ministerul, urmat de decontratele și subordonatele sale – inspectoratele și ARACIP. Din materialele consultate de Edupedu.ro nu reiese vreun bilanț public al hârtiilor dispărute. Dacă pentru dispariția unei hârtii trebuie să fie făcute alte trei procese verbale sau cinci proceduri, atunci nu ajungem nicăieri. Studiul Institutului poate fi util dacă produce două lucruri: inventarul documentelor cerute și numele instituției care răspunde de fiecare, plus utilitatea lui și impactul în viața elevului, în învățare și în eficientizarea formării competențelor. Fără ele, va fi încă un raport într-un biblioraft.