Mircea Bertea: Merele de aur și utopiile reformatoare ale ex-ministrului Funeriu (I)

Cine nu-l cunoaște și cine nu a auzit de ex-ministrul Educației Daniel Funeriu, un Prâslea cel voinic al unei autorități morale mereu amânate a învățământului românesc! De părintele Legii educației (Legea nr. 1) din 2011, al bacalaureatului cu dublă supraveghere: cu asistenți și cu aparatură video, al luptei deschise și dure împotriva diplomelor de carton și a plagierii lucrărilor de doctorat, plagiere ajunsă aproape la rang de obicei național în România…!

O voce puternică și o autoritate (morală și științifică), Daniel Funeriu este o prezență permanentă și autentică în presa scrisă și vorbită, una din ultimele sale apariții semnificative fiind și aceea de la sfârșitul săptămânii trecute la Europa FM, emisiunea lui Cătălin Striblea ”Deșteptarea României”, emisiune cu tema ”De ce s-a prăbușit calitatea educației în România.”

Mai bine de o oră, fostul ministru a avut un dialog consistent cu moderatorul și cu ascultătorii, reiterând teme și idei de forță despre educație în general și despre educația în România în special.

Dat fiind momentul pandemic prin care trece Educația (ortografiere intenționată) și, îndeosebi, faptul că temele și ideile puse în discuție la emisiunea de la Europa FM fac parte integrantă din șirul lung al bolilor cronice de care suferă învățământul românesc, ne propunem să le discutăm și aici sub un generic oarecum inedit și metaforic, dar care, în opinia noastră, se potrivește spiritului vulcanic (uneori aproape de limita decenței) și franc a lui Daniel Funeriu. Un critic de finețe al sistemului educațional românesc și un formator de opinie cu destul de multă valoare adăugată.

Prin urmare, vom lista, împărți și așeza ideile și afirmațiile lui Daniel Funeriu pe două paliere distincte: unul al ideilor pertinente, valoroase și fezabile în condițiile date ale învățământului românesc în general, palier încadrat sub umbrela metaforică a sintagmei Merele de aur ale ex-ministrului Daniel Funeriu și unul al afirmațiilor discutabile, nerealizabile la noi, uneori chiar hazardate și jignitoare (direct sau subliminal), palier pe care-l vom numi Utopiile reformatoare ale dlui Funeriu.

Din recolta merelor de aur ale lui Daniel Funeriu

Aici, coșul e plin, Daniel Funeriu fiind un fin observator al educației în general și, indiscutabil, un analist riguros. Menționăm câteva idei și afirmații de forță:

Primul vinovat de starea învățământului și educației românești de azi este sistemul universitar (”Știți și dumneavostră cum se obțin diplomele și doctoratele… Universitățile sunt problema și formarea profesorilor în universități”);
Pactul Național pentru Educație și Legea Funeriu, Legea nr. 1/2011 (Ar trebui revenit la această lege, lege ciopârțită de guverne succesive și de interesele politice). O lege foarte bună, acum de nerecunoscut (Dintr-o simfonie, PSD a făcut din această lege o manea, afirmă Daniel Funeriu);
Esența unei reforme de calitate este să dai putere și resurse oamenilor de calitate. Aceștia vor ști ce să facă și cu puterea și cu calitatea;
Contrareforma este să dai putere clientelei de partid, mediocrităților și marii mase de votanți;
O contrareformă lasă ușile deschise mediocrităților și nonvalorilor;
Cel mai grav lucru în România este inversarea scalei axiologice (Uitați-vă de ce oameni suntem conduși, spune fostul ministru. Când votezi prost, ai parte de decizii proaste. Când alegem prost, avem parte de soluții proaste. Vedeți ce s-a întâmplat când lumea l-a votat pe plagiatorul Ponta!);
Românii au avut și au în continuare o capacitate extraordinară de recuperare. Este momentul unei explozii. Avem acum o șansă extraordinară, suntem parte a Uniunii Europene, suntem la masă cu statele importante ale Europei;
Problemele esențiale ale școlii sunt legate de profesori și, în proporție covârșitoare, de calitatea acestora. Un învățământ bun înseamnă 100% profesori buni;
Profesorul bun îți asigură autoritatea dată de cunoaștere, profesorul bun te inspiră, te învăță respectul pentru știință și pentru lucrul bine făcut;
De aceea profesorii trebuie formați impecabil, inițial și continuu, selectați corect și riguros și răsplătiți pe măsură;
Nu s-a inventat încă metoda să înveți mai puțin și să știi mai mult, afirmă fostul ministru. În România nu programele sunt prea încărcate, ci durata anului școlar este prea redusă, în comparație cu durata anului școlar în lume și în Europa. În România se învață într-un an școlar cu durata a 34 de săptămâni, în Germania sunt 41. În 12 ani de studiu, un elev german stă cu 2 ani și jumătate mai mult la școală decât un elev român;
E bine ca elevul să meargă cu plăcere la școală, dar nu trebuie uitat nici că școala nu a fost, nu este și nu trebuie să fie, primordial, o sursă de plăcere, un loc unde elevul să se simtă bine. Școala nu este o sursă de plăcere, ci o sursă de știință (de plăcere prin descoperirea științei, am adăuga noi…);
Ca și societatea în general, școala funcționează pe bază de reguli și pe baza unui cod etic în virtutea căruia elevul trebuie tratat cu respect;
Nu avem nevoie să importăm sisteme de educație care funcționează bine în alte țări. În România imitarea acestora ar eșua lamentabil, pentru că matricea noastră culturală este alta decât cea a țărilor nordice, spre exemplu. Ne trebuie un sistem de educație bazat pe matricea noastră culturală;
Curricula școlară trebuie făcută de experți, nu de parlamentari sau pe baza unor așa-zise dezbateri publice;
În școala românescă sistemul de evaluare ar trebui regândit. Ar fi utilă și eficientă evaluarea bazată pe input și output;
Evaluările naționale la clasele a II-a, a IV-a și a VI-a se fac prost. Scopul lor nu a fost înțeles;
Deși legea prevede că trebuie să evaluăm ceea ce predăm, evaluările la clasa a VIII-a și a XII-a se fac din mult mai puține materii decât cele prevăzute în planurile-cadru de învățământ, creându-se astfel un curriculum paralel, cu consecințe nefaste asupra formării elevilor, în sensul că elevii învață doar la materiile de examen. Și, totuși, rezultatele sunt categoric nesatisfăcătoare…

Acestea sunt câteva din cele mai importante idei afirmate și asumate în emisiunea radiofonică la care fostul ministru Daniel Funeriu a fost invitat ca principal partener de dialog și raisonneur, idei pertinente, fezabile, unele cu putere aforistică și axiologică și, prin urmare, idei care nu mai au nevoie de comentarii, idei pentru care domnul Funeriu primește și din partea noastră aplauze și o bilă albă de mărimea pesonalității sale.

În partea a II-a a acestui articol vom prezenta și comenta câteva din ideile discutabile, nerealizabile la noi, uneori chiar hazardate și jignitoare (direct sau subliminal, inclusiv ca limbaj), idei lansate în eter de fostul ministru la emisiunea amintită și grupate de noi sub genericul Utopiile reformatoare ale dlui Funeriu.