Mulți profesori din România se simt singuri și doar o treime se declară într-o etapă de “prosperitate” / Ce efect are munca asupra sănătății lor mintale? – Studiu despre starea de bine a cadrelor didactice

3.763 de vizualizări
Foto: © Lightfieldstudiosprod | Dreamstime.com
Doar unul din trei cadre didactice din învățământul preuniversitar declară că sunt într-o etapă de “prosperitate”, iar două treimi apreciază că au un nivel moderat de sănătate mintală, potrivit unui studiu realizat în prima parte a anului, pe un eșantion de câteva mii de profesori, studiu dat acum publicității. Același raport include o analiză calitativă, în care 80% dintre intervievați afirmă că munca lor nu are niciun efect pozitiv asupra sănătății lor mintale sau a stării de bine.
  • Studiul a fost realizat în martie-mai 2021, în cadrul unui proiect susținut de Transylvania College Foundation, împreună cu Gilda Scarfe, psiholog și în parteneriat cu Merito, SuperTeach, Romanian Business Leaders și Clusterul pentru Educație C-Edu. La studiu au participat 5.227 de cadre didactice cu vârste între 20-55 de ani, din învățământul preșcolar, primar, gimnazial și liceal, marea majoritate femei. 31% dintre respondenți provin din mediul rural.

Circa o treime (32,5%) dintre participanți afirmă că sunt în stadiul de prosperitate. Puțini (5,6%) apreciază că stagnează. 61,9% declară că au un nivel moderat de sănătate mentală.

Deși majoritatea se declară satisfăcuți cu munca lor, aproximativ unul din trei (36%) a spus că se simte singur. Majoritatea (68,7%) afirmă că au simțit emoții pozitive (bucurie, fericire), dar doar două treimi dintre aceștia au spus că trăiseră asemenea emoții în ultimele două săptămâni.

Realizatorii studiului nu precizează dimensiunea componentei calitative – realizată prin interviuri cu un grup de profesori selectați din eșantion – dar indică faptul că 80% dintre intervievați raportează că munca lor nu are niciun efect pozitiv asupra sănătății lor mintale sau a stării de bine. Printre motivele invocate: lipsa de autonomie și suport din partea conducerii școlii, lipsa de înțelegere a importanței stării de bine pentru profesori, din partea conducerii, nevoia de a fi ascultat și de recunoaștere a eforturilor lor.

  • Profesorii intervievați se bazează, în schimb, pentru suport mai mult pe familie și prieteni, dar 68% au spus că nu apelează la nimeni atunci când se simt stresați sau îngrijorați la muncă.

Foto: © Lightfieldstudiosprod | Dreamstime.comDreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.


7 comentarii
  1. Lumea nu intelege ca ala de da cu tarnacopul se duce acasa si preia treburile strict ale casei. Eu cand ma duc acasa continui munca de la scoala si acasa si trebuie sa citesc tot ce e nou in declaratii si alte prostii, sa fac sedinte online, raportari pe grupul scolii, pe mail. Asa e si in vacante si in libere si dupa program. Cel care da la tarnacop, daca are o problema da in continuare la tarnacop automatizat, din inertie. Eu transmit informatie. Informatia e in cap,in creier. Daca mi-e creierul acaparat de stres, de ganduri si ingrijorari continue, de schimbari zi de zi, nu mai sunt capabil sa transmit corespunzator informatia: fie transmit cu greseli, incomplet sau cu scarba. Pentru ca stresul cotidian sau personal stiu ca tin de mine si le pot gestiona. Nu am azi timp sa corectez teze? Ma pot maine culca mai tarziu si corectez mai multe. Nu am cu cine lasa copilul? Ma pot invoi, il pot duce la bunici. Chestii ce tin spre rezolvare de mine. Dar stresul provocat de schimbari peste noapte de la minister eu nu l pot gestiona. Eu azi aflu ca maine predau online si am un stres sa pregatesc 18 clase. De ce? Pentru ca brusc guvernul spre ex.a hotarat treaba cu 60 la suta vaccinati intr o hotarare de guvern? Pot eu face ceva? Pot sa mi bat colegii ca sa se vaccineze? Pot schimba legea? Cand cei dinafara sistemului vor intelege asta, vor intelege si de ce profesorii se simt “singuri”.

  2. Nu, nu ma simt singur, ci, intr-o continua nesiguranta, un stres ce nu se termina. O bataie de joc. Si mintea si trupul mi-o iau razna in acest context instabil.

  3. Sa vedeti cum se simt angajatii din privat, care nu au siguranta zilei de maine, si care sunt evaluati de doua ori pe an pe criterii de performanta. Si care tot timpul cat a fost gradinita online si scoala online lucreaza/ au lucrat cu copiii de gat acasa, unii dintre ei in spatii mici. Sau cand e scoala online si gradinita online si parintii merg la serviciu, stresati sa aduca un salariu acasa, de siguranta zilei de maine. Sau copiii lasati in grija bunicilor care nu se pricep cu tehnologia, in timp ce parintii sunt plecati sa munceasca in afara tarii, ca sa poata lucra sa castige un ban. Altele sunt dramele, oameni buni. Nu va convine, dati-va deimisia si lucrati la privat. E simplu. Nu va convine, nu stati, ca rezultatele oricum nu se vad!

    1. Da, cred ca avand in vedere stresul in care traiesti, poti veni in locul meu in invatamant. Aici vei avea parte de Campiile Elizee. Eu imi dau demisia. Dar tu vii in locul meu? Da-ti si tu demisia din privat si vino in locul meu ca sunt locuri libere cate vrei. Tu nu faci diferenta intre cauze de stres interne, pe care ti le-ai asumat alegand un serviciu la privat sau cand ai nascut copii, fata de cele externe, pentru care eu nu m-am pregatit pedagogic si pe care nu vreau sa mi le asum, ca nu-mi asum toate caxxcaturile de le debiteaza ministerul de la ora la ora. M-am pregatit pentru o cariera dodactica, nu sa-ti fiu bona tie, nu sa sa fiu asistent medical in fiecare dimineata si sa-mi pierd ora, nu sa fiu medic sa fac triaj si testari, nu sa fiu psihiatru, psiholog, asistent social, secretara, inspector DSP, bona, profesor de sprijin sau mama, tata, bunic. Prea multe in capul unui singur profesor pe langa multele obligatii si responsabilitati de serviciu aberante. Si toate neplatite si in continua stresanta schimbare sub o ploaie de OUG-uri si HG-uri zilnic. Asa, ca, daca tot e o fericicire in invatamant, ia vino in locul meu. Sunt convins ca nu stai nicio saptamana si fugi mancand pamantul. Mi-e scarba sa va mai citesc frustrarile de privati sclavagizati a caror vina nu le apartine pt.sclavie,ci e vina profesorului.

  4. Sunt stresat ora de ora, urnarind pe grupul scolii anunturile cu clase care intra in online din cauza de cazuri de covid si clase care intra in sistem hibrid din cauza de contacti directi sau de elevi care refuza sa se testeze in a 8-a zi de izolare.
    Este anormal sa ni se pretindă sa tinem ore de curs in sali de clasa goale, este inuman sa ni se pretinda ore hibrid la majoritatea claselor.
    Este anormal sa fim bagati abuziv in vacanta fortata. Am rămas in urma cu materia si se mai dau si teze.
    In plus, se ia o săptămână din vacanta de iarna, săptămâna in care as fi corectar t tezele. Astfel, sunt nevoit sa le corectez de Craciun si de Revelion.
    Este greu sa iti păstrezi echilibrul psihic in cazul acestor abuzuri pentru care vina esențială o are ministrul Câmpeanu.

  5. Ma simt tradata, nu singura. Tradata de sindicate, de conducere, de parinti, de elevi, de colegi si mai ales de guvern. Ma duc cu greata la scoala si fiecare zi este o cursa a lecturarii de OUG-uri si HG-uri. Uneori si de 2 ori in zi. Cuvinte prin care sa descriu ce simt? Instabilitate, injosire, dispret si scarba, foarte multa scarba pentru ce a ajuns sistemul de invatamant.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like