Sunt în plin curs cu educatoare de grădiniță. Sunt aproape 150 de femei, împreună pentru 10 săptămâni. Între sesiunile online, comunicăm zilnic pe tot felul de situații de criză. Cea mai mare aşteptare a lor este legată de strategii simple de supraviețuire în clasă. Marea problemă a educației timpurii în România nu mai este dotarea grădinițelor. Nu mai e sărăcie acolo.
Sărăcia şi drama s-au mutat în clase. Sunt multe educatoare singure cu 25-30 de copii, dintre care 3-4 cu nevoi speciale severe, pe lângă agitația naturală a celorlalți, şi ei afectați de ecrane – cu deficit de atenție, hiperkinetism, reactivitate, toleranță mică la frustrare. Clasele sunt greu de dirijat, educatoarele sunt mereu în alertă, fără energie de investit în strategii de lucru creativ sau precis organizat. La fel şi la nivelul învățământului primar.
S-au construit clădiri noi, moderne şi frumoase. Ele nu aduc mare creştere intelectuală şi socială fără investiție în oameni.
Mai bine de jumătate din educatori au nevoie de cel puțin un profesor însoțitor la clasă. Plus un ajutor.
Adevăratul salt în învățare al comunităților va fi făcut când ele vor găsi o cale de a angaja personal suficient pentru susținerea copiilor cu tot felul de nevoi. Care sunt din ce în ce mai numeroşi – în clase din ce în ce mai instabile, agitate, cu explozii emoționale mult sub media vârstelor. Nu mai există colective de copii fără 5-6 cu deficit grav de atenție, fără 4-5 cu tulburări de vorbire, fără 4-5 hiperkinetici etc. Nu mai zic de 1-2 cu întârzieri în dezvoltare sau tulburări comportamentale serioase.
Fără personal de sprijin în grădinițe şi şcoli primare, România va avea în clase o cultură predominantă a agitației şi a fragmentării mentale, parțial controlate cu nervi, oboseală şi amenințări.
___
Oana Moraru este formatoare, profesoară și fondatoarea Școlii Helikon din București și Călărași, cu peste 30 de ani de experiență în învățământul de stat și privat. Este consultant educațional, coordonatoarea platformei Vocea Părinților, autoarea volumelor „Copilul tău citește” și „Copilul tău scrie”, precum și coautoarea unui caiet de literație și a unei serii de cărți destinate în special copiilor de învățământ primar. Desfășoară conferințe și sesiuni de formare cu părinți și profesori, în toată țara.
Redacția
Ștefan Lefter
Raluca Pantazi
C.I.
3 comments
Concluzii putem trage toți, atât părinții, cât și profesorii. Întrebarea mea este, ce măsuri urmează să fie implementate? Această problemă este în școli/grădinițe de câțiva ani buni, dar oricât s-a atras atenția, nimeni nu a luat nici o măsură. Este necesar să distrugem generații pentru că sunt profesorii obligați să „integreze” astfel de copii? De ce nu se înființează clase speciale, unde să se poată ocupa profesori specializați în lucrul cu astfel de copii? Este mai ieftin să-i arunci în învățământul de masă și să te aștepți ca 1 persoană să se ocupe la nivel superior de toți cei 25 de copii+ să facă terapie cu cei 4 copii speciali. Nu zic să fie excluși total. Ar putea participa la 1-2 ore cu ceilalți copii, iar restul cu un profesor specializat. Prea multe se pun în spatele profesorilor, părinților și copiilor.
O parte lemn-OASĂ, pentru gândit, o parte fer-OASĂ, pentru tăiat!
De-aia-i place lui să lucreze cu intelectuali!
Pentru cultura generala a acestei doamne, numita de unii „expert”:
Prevalenta ADHD in Europa este intre 3 si 7%, la copii. Asta inseamna ca in Romania, daca avem in clasa 30 de elevi, maxim 2 vor fi cu ADHD (prevalenta 7%). In Romania prevalenta ADHD nu este cunoscuta, doar estimata.
„Deficit grav de atentie” nu este o categorie standardizata în statisticile epidemiologice. Este inventia si estimarea doamnei numita de unii „expert”.
Cifrele doamnei „expert” sunt foarte exagerate si nu sunt sustinute de nimic.
Ca fapt divers, la cele doua scoli la care sunt profesor de sprijin, sunt in total 8 copiii cu ADHD. Pe langa cei cu diagnostic probabil mai sunt inca pe atat fara diagnostic pus de psihiatru. Cu 16 elevi ajung la o prevalenta de 3%.
Scoala trebuie sa se adapteze la schimbari. Sper ca asta preda doamna profesor la cursurile dansei: colaborarea cu profesorii de sprijin, predare flexibila, evaluarea flexibila etc.