Psihologul Diana Vasile atrage atenția că în ziua de azi părinții sunt obosiți din cauza mediului, a stimulilor din jur la care trebuie să răspundă. „Astăzi, în lumea modernă părinții nu mai au acel „sat” ca să crești un copil, a spus Diana Vasile în podcastul Salvați Copiii.
Psihologul Diana Vasile spune că „faimoasa replică că e nevoie de un sat să crești un copil și așa este, nu prea mai este valabilă astăzi sau cel puțin în multe locuri. Nu mulți părinți beneficiază de această «rețea de oameni» care să facă treabă. Treburile casnice, treburile gospodărești.. părinți erau focusați pe copil și pe câteva dintre treburile casnice”.
Ea mai spune că nevoile de dezvoltare ale copiilor „nu diferă foarte mult de odinioară. Ceea ce însă diferă mult este mediul și stimularea. Avem mulți, mai mulți stimuli care să vină și înspre copil, și înspre părinte. De aceea copiii și părinții sunt copleșiți”.
Părinții au nevoie să se ocupe de propria lor igienă psihică, au nevoie ei înșiși să fie cât se poate de echilibrat psihic”, mai spune psihologul.
Redăm fragmente din declarațiile psihologului Diana Vasile
Diana Vasile, psiholog: Funcția parentală s-a dezvoltat milioane de ani în urmă. S-a exersat tocmai pentru ca un copil să aibă șansa să supraviețuiască. Asta e un aspect. Noi avem foarte multe abilități parentale născute, după care vine experiența de viață care este atât cât este. Până la vârsta la care ai avut copilul, mai mică, dacă ești mai tânăr, mai mare, dacă ești mai în vârstă, că de aceea studiile arată că undeva după 35 de ani părintele începe să fie mai liniștit atunci când are un copil, decât părinți mai degrabă tineri și se descurcă mai bine cu sarcinile de părinte decât se descurcă părinți tineri. De aceea e atât de important ca orice părinte să se afle într-un context favorabil. Asta înseamnă părintele să fie susținut. Ceea ce astăzi în lumea modernă nu se mai întâmplă atât de mult.
Faimoasa replică că e nevoie de un sat să crești un copil și așa este, nu prea mai este valabilă astăzi sau cel puțin în multe locuri. Nu mulți părinți beneficiază de acest suport social, cum îi spunem noi, această rețea de oameni care să facă treabă. Treburile casnice, treburile gospodărești, care de cele mai multe ori erau preluate de oameni din acest grup social al părinților. Și părinți erau focusați pe copil și pe câteva dintre treburile casnice, pentru că da, atenția nu mai este aceeași. Mai ales când apare copilul. Puterea, energia nu mai este atât de bine direcționată în toate direcțiile, în toate sarcinile. Pentru că biologia te face să fii atent doar la copii.
Salvați Copiii: Astăzi, copiii cer, au nevoi din ce în ce mai multe, mai mari, mai diverse, iar tu ca părinte ești limitat. Poate nici nu înțelegi clar lumea asta în care s-a născut copilul tău. Ce faci?
Nevoile copiilor de dezvoltare și de a te dezvolta totuși într-o variantă bună că noi asta dorim, da copiilor să le fie bine. Nevoile lor de dezvoltare bună nu diferă foarte mult de odinioară. Ceea ce însă diferă mult este mediul și stimularea. Avem mulți, mai mulți stimuli care să vină și înspre copil, și înspre părinte. De aceea copiii și părinții sunt copleșiți. Deci oboseala aceasta a părinților de care noi o auzim foarte des, cel puțin noi psihologii în cabinete, o auzim foarte des, o vedem, vedem efectele, se datorează nu doar solicitării copiilor, ci se datorează mediului plin de stimuli, plin de solicitări, plin de factori, plin de elemente care trag de părinte, cărora părintele trebuie să răspundă și evident, energia phsică este limitată, de unde să mai rămână?
Și am auzit foarte mulți părinți spunându-mi atunci când mergeam la prezentări la diverse locuri de muncă, și îi ajutam să înțeleagă de ce le este așa de greu spunând «am așa de multă treabă la serviciu, că pur și simplu ajung acasă și proprii mei copii nu mai beneficiază de mine. Știu asta, văd asta, dar nu mai pot, nu mai pot». Ce poate face un astfel de părinte?
O parte ține de el, o parte sigur, nu ține de el. Și mă bucur că astfel de podcasturi poate ajung la mai mulți oameni care sunt părinți, dar care se află și în funcții de conducere și pot să ia decizii, pentru că încă o dată noi avem tendința și mai ales ca psihologi, să ne focusăm foarte mult pe individ, Noi cu asta lucrăm. Asta știm și săracul individ, săraca persoană, mai ales în cazul acesta, părintele are impresia că ține de el și ține de el, dar doar parțial. Deci ține de părinți. Au nevoie să se ocupe de propria lor igienă psihică, au nevoie ei înșiși să fie cât se poate de echilibrat psihic. Și atunci echilibru vine dintr-o pondere bună dată activităților de tip solicitare, deci eforturilor pe care le fac și activități de recuperare, de relaxare. Ceva ce le face plăcere, ceva ce pe de o parte le face plăcere și pe de altă parte îi ajută la reglaj. Asta înseamnă o bună igienă a somnului, o bună igienă a dietelor, o bună igienă a mișcării, o bună igienă a activităților efort, pauză, efort, pauză, efort, pauză.
O bună igienă a relațiilor sociale. Asta ce înseamnă să ai relații bune cu partenerul, să ai relații bune cu prietenii, să ai relații bune cu familia. Putem intra în detalii.
O relație bună este o relație în care simți că-ți crește nivelul de energie, că-ți păstrează buna dispoziție, că îți vine să te duci înspre oamenii respectivi și nu-ți vine să te ascunzi sau să pleci de acasă sau să zici «aoleo iar», că te pune să muncești mai mult decât te recuperează. Astea sunt relațiile bune. Asta înseamnă o relație constructivă, o relație care te încarcă cu energie bună, în care te sprijină în proiectele tale, în ceea ce faci tu. Sprijin la rândul tău și simți că nu este o pierdere, că și dacă obosești, există pauză, există înțelegere, ești văzut, ești acceptat, ești susținut și astfel încât planurile comune, cum sunt cele de creștere a copiilor, sau în planurile de vacanță sau planurile de viață în doi, în trei, în cinci, câti sunt în familia respectivă, pot să se întâmple fără să te epuizeze.
