Un cod vestimentar care promovează decența și purtarea unui blazon al școlii pot reprezenta forme de respect și de apartenență la comunitatea școlară, susține Anca Florea, profesoară de științe socio-umane și fostă directoare adjunctă a Colegiului Național „B.P. Hasdeu” din Buzău, într-un mesaj publicat pe Facebook în dezbaterea privind uniformele obligatorii. Profesoara precizează însă că un asemenea cod nu va rezolva bullyingul sau inegalitățile sociale și pledează pentru dezbatere și pentru libertatea fiecărei școli de a-și construi propria identitate, în locul unei soluții stabilite fără consultare.
„Orice formă de autoritate care nu servește libertății înseamnă forță”, spune profesoara. Aceasta pledează pentru existența unui cod vestimentar care să promoveze decența și pentru un blazon al școlii, ca forme de apartenență la comunitatea educațională, dar spune că un asemenea cod nu va rezolva bullyingul sau inegalitățile sociale dintre elevi.
Anca Florea intervine în dezbaterea din ultimele zile și susține că tema uniformei nu era una dintre prioritățile educației, dar nici nu ar trebui ignorată.
Profesoara atrage atenția de la început asupra polarizării produse în jurul subiectului și susține că soluția nu ar trebui stabilită de o singură persoană, indiferent de competența acesteia.
„Am apreciat de foarte multe ori că soluția pentru orice problemă care naște multiple puncte de vedere, însoțite de reacții emoționale vulcanice și ancorate în realități istorice diferite, nu trebuie căutată în mintea unei singure persoane, oricât de competentă ar fi ea”, scrie Anca Florea.
În opinia sa, discuția trebuie să îi implice pe cei care propun și decid, dar și pe cei care trebuie consultați, între care enumeră specialiștii, elevii și părinții.
„Cred că problematizarea trebuie să preceadă identificarea soluției”, spune profesoara.
- Reamintim, dezbaterea privind introducerea uniformelor obligatorii a pornit de la un proiect legislativ propus de mai mulți parlamentari PSD care modifică Legea învățământului preuniversitar și instituie obligația elevilor de a se prezenta la școală în uniformă, reglementând totodată stabilirea modelelor și posibilitatea acordării gratuite sau subvenționării acestora. Proiectul a trecut de Senat și a fost trimis Camerei Deputaților pentru dezbatere.
- Inițiativa a provocat reacții din partea elevilor, părinților și profesorilor, iar Consiliul Național al Elevilor a organizat pe 28 septembrie un protest în care elevii care contestă obligativitatea uniformei au fost invitați să vină la școală îmbrăcați în negru. Discuția publică s-a concentrat inclusiv asupra argumentelor privind reducerea bullyingului și a diferențelor sociale, libertatea de exprimare a elevilor, costurile pentru familii și măsura în care vestimentația ar trebui stabilită prin lege sau la nivelul comunității școlare.
„Uniformă școlară” versus „cod vestimentar”
Una dintre problemele identificate de Anca Florea este chiar modul în care a fost formulată tema în spațiul public. Profesoara consideră că sintagma „uniformă școlară” a contribuit la polarizarea dezbaterii și că discuția despre un cod vestimentar sau despre un blazon al școlii ar fi permis o altă abordare.
„Cred că lansarea în spațiul public a ideii referitoare la ținuta vestimentară a elevilor, prin utilizarea sintagmei «uniforma școlară» a reușit în mod nefericit să fie un «preambul» al unui demers polarizant. Cu certitudine, ideea unui «cod vestimentar» și/sau a unui «blazon» ar fi putut fi o bună invitație la consultare și la dezbatere în mediul educațional, politic, cultural etc.”, susține aceasta.
Un cod vestimentar poate reprezenta, în opinia sa, un punct de plecare pentru educarea politeții, respectului, decenței și bunului-gust, însă existența unei reguli nu trebuie confundată cu existența valorii pe care aceasta încearcă să o promoveze.
„Este adevărat că un cod vestimentar poate fi o elegantă introducere pentru tot ceea ce înseamnă lecție a politeții, a respectului, a decenței, a bunului gust. În egală măsură, suntem conștienți că educația trebuie să evite cu prudență contrastul dintre aparența unei virtuți și absența ei”, scrie Anca Florea.
„Un cod vestimentar într-o școală nu va rezolva problema bullyingului sau a inegalităților sociale”
Profesoara spune explicit că vestimentația elevilor nu reprezintă o soluție pentru două dintre problemele invocate în dezbaterea privind uniformele: bullyingul și inegalitățile sociale.
„Sunt convinsă că existența unui cod vestimentar într-o școală nu va rezolva, așa cum s-a și afirmat de altfel în spațiul public, problema bullyingului sau a inegalităților sociale dintre elevi, dar cred că merită să ne aplecăm cu luciditate asupra nevoii de a valoriza ceva din ceea ce numim generic modestie și, nu în ultimul rând, empatie”, scrie Anca Florea.
În opinia sa, familia și școala ar trebui să discute cu tinerii și despre modestie, snobism, bun-gust și raportarea la ceilalți.
„Despre snobism, despre psihologia «omului kitsch» sau despre prost-gust uităm să le vorbim tinerilor, tot așa cum uităm poate să le arătăm că inteligența nu este niciodată numitorul comun al lașității, al răutății sau al complotului meschin”, susține profesoara.
Anca Florea: O școală trebuie să aibă propria identitate
O altă dimensiune a discuției este, în opinia profesoarei, identitatea instituțională a fiecărei școli.
„O școală trebuie să aibă propria identitate, iar atunci când cineva o alege – elev, părinte sau profesor – trebuie să fie conștient că aderă, implicit, la tot ceea ce îi conferă această identitate. Recunoașterea însemnelor unei școli, inclusiv codul vestimentar și/sau blazonul, confirmă apartenența la o comunitate pe care o valorizezi”, scrie Anca Florea.
În același timp, aceasta leagă construirea unei asemenea identități de libertatea școlii de a se defini pe sine.
„Este adevărat că o școală poate fi autentică numai în condițiile în care are și libertatea de a se proiecta pe sine, în absența oricărei forme de intervenționism al mediocrității. Iată o cauză pentru care merită să pledăm, indiferent dacă reducem sau nu costumul școlar la un cod vestimentar sau la un blazon!”, susține profesoara.
„Orice formă de autoritate care nu servește libertății înseamnă forță”
Anca Florea pune în discuție și raportul dintre introducerea unei reguli vestimentare și libertatea elevilor.
„Orice discuție firească referitoare la impunerea unei reguli cred că trebuie precedată de o reflecție riguroasă asupra ideii pe care istoria a confirmat-o de nenumărate ori: orice formă de autoritate care nu servește LIBERTĂȚII înseamnă forță. Un costum școlar, un cod vestimentar sau un blazon anulează sau nu libertatea de exprimare a elevilor?”, scrie aceasta.
Profesoara atrage atenția că simpla impunere a unei norme nu înseamnă și acceptarea acesteia de către cei cărora li se aplică.
„Aparent, orice regulă înseamnă coerciție. Să nu uităm însă că orice normă are două valențe: norma explicită, adică cea prescriptivă, și norma implicită, adică cea ascunsă. Cred că dacă norma explicită nu este interiorizată, atunci ea va funcționa întotdeauna doar coercitiv, ceea ce, cu siguranță, niciun actor social nu își dorește, indiferent în ce zonă activează.”
„Personal, pledez” pentru un cod vestimentar și un blazon
Anca Florea își precizează apoi propria poziție: susține un cod vestimentar care să promoveze decența și purtarea unui însemn al școlii.
„Personal, pledez în favoarea ideii că respectarea unui cod vestimentar care promovează decența, că purtarea unui blazon al școlii reprezintă o formă autentică de respect în raport cu propria persoană, dar și de apartenența la o comunitate din care în mod deliberat ai ales să faci parte. Cred că personalitatea și libertatea ni le exprimăm nu atât prin ce purtăm, ci prin cum purtăm”, spune profesoara.
Aceasta abordează și problema eventualelor costuri suplimentare suportate de părinți și propune ca acestea să fie analizate în raport cu variante mai puțin costisitoare decât o uniformă completă.
„În ceea ce privește existența unui cost suplimentar pentru părinți, aici lucrurile sunt relativ simple: vă propun să calculați costul de oportunitate în cazul alegerii unui blazon sau al respectării unui cod…”, scrie Anca Florea.
„Nicio școală nu ar trebui să accepte directori care răspund unor comenzi”
Profesoara abordează separat și problema firmelor care ar putea ajunge să confecționeze elementele unui asemenea cod vestimentar și avertizează că deciziile conducerilor școlilor nu trebuie influențate de interese politice sau economice.
„Cât despre eventualele firme care ar confecționa componente minimaliste ale respectivului cod vestimentar, trebuie să fim fermi: nicio școală nu ar trebui să accepte directori care răspund unor comenzi, indiferent de ce natură ar fi acestea. Directorii trebuie să aparțină școlii, și nu grupurilor de interese politice, economice sau de influență personală”, afirmă Anca Florea.
„Reacțiile emoționale trebuie dublate de cele raționale”
În final, profesoara nu susține închiderea dezbaterii printr-o poziționare categorică, ci organizarea unor discuții aprofundate înaintea stabilirii unei soluții.
„În absența unor dezbateri temeinice, problema costumului școlar rămâne una deschisă, ca multe alte teme care populează, mai mult sau mai puțin legitim, comunitatea educațională din România. Pentru cât timp? Răspunsul depinde de cât de mult conștientizăm că reacțiile emoționale trebuie dublate de cele raționale…”, încheie Anca Florea.
Anca Florea este profesoară la Colegiul Național „B.P. Hasdeu” din Buzău și a ocupat funcția de director adjunct al colegiului până în vara anului 2026. În septembrie, Inspectoratul Școlar Județean Buzău a transmis Edupedu.ro că aceasta nu a mai fost numită în funcție pentru anul școlar 2026-2027, invocând, între altele, faptul că nu își depusese acordul pentru continuarea numirii prin detașare. Profesoara a declarat atunci pentru Edupedu.ro că nu fusese informată despre procedura respectivă și că și-ar fi dorit să continue.
1 comment
Da. Civilizat și de bun-simț.
Eu sunt un susținător ABSOLUT al Libertății. Nimeni și nimic nu poate îngrădi Libertatea de gândire, de alegere, și de exprimare pe care ne-a dat-o Natura.
Dar aici trebuie să ne războim cu comuniști sadea care nu știu decât cu obligații, cu intimidări, cu șantaj, cu forța, cu tortura, și alte mizerii d-ale lor.
Orice societate are șobolanii ei.