INTERVIU Președintele Colegiului Psihologilor susține retragerea proiectului B708/2025 care vrea să reglementeze profesia de psiholog: Obligarea absolvenților de licență să facă master pentru a profesa contrazice legea. Există un interes al universitarilor din Consiliul CPR să aibă mai mulți „clienți”

Proiectul de lege privind profesia de psiholog, aflat în prezent în procedură parlamentară la Senat, și care este în centrul unei controverse publice majore, are o miză mare din partea „universitarilor” din Consiliul Colegiului Psihologilor din România (CPR), avertizează într-un interviu pentru Edupedu.ro președintele instituției Edmond Cracsner. Dincolo de disputa politică sau profesională, proiectul propune o schimbare majoră a accesului în profesie: cine vrea drept de practică în domeniul psihologiei va trebui să aibă diplomă de master. Măsura i-ar viza pe toți psihologii din România, nu doar pe cei care intră în profesie de la aplicarea actualei inițiative legislative, dacă ea ar deveni lege, mai spune reprezentantul CPR.

• Proiectul de lege B708/2025 privind exercitarea profesiei de psiholog, inițiat de un grup de parlamentari PNL, USR, UDMR, PSD și aflat în prezent în procedură parlamentară, a generat reacții puternice în rândul profesioniștilor, studenților și mediului politic. Peste 12.800 de psihologi au semnat o petiție publică prin care cer retragerea proiectului, avertizând asupra unui „coșmar financiar” și a riscurilor pentru accesul copiilor și adulților la servicii psihologice, în timp ce Asociația Studenților Psihologi din România susține că noile reguli transformă parcursul profesional într-un traseu costisitor și restrictiv. În acest context, USR a anunțat începerea procedurii de retragere a semnăturilor de pe proiect.

În interviul acordat Edupedu.ro, Edmond Cracsner susține că actualul proiect nu este o inițiativă nouă, ci rezultatul „reîncălzirii” unor proiecte legislative mai vechi, respinse anterior de Parlament. „Începând cu 2019 către prezent au fost introduse în Parlamentul României mai multe inițiative legislative care au vizat psihologia. Cel mai puternic impact l-a avut PLX 431/2019, care a fost dezavuat, la fel ca inițiativa B708, de marea masă a reprezentanților din organizația noastră profesională”, spune Cracsner.

Potrivit acestuia, comisiile parlamentare au cerut, în 2022, Colegiului Psihologilor să vină cu un proiect „care să întrunească votul și adeziunea tuturor actorilor din domeniu”. În acest context, conducerea CPR a decis să folosească structura PLX 431 ca bază de lucru. „Consiliul, cu toate argumentele, ale mele, ale altora, a decis să mergem pe structura lui PLX 431. Era cel mai înaintat în dezbaterile parlamentare de la momentul respectiv și așa s-a plecat la construcția lui”, afirmă președintele CPR.

Proiectul a fost discutat intern timp de aproape doi ani și pus în consultare publică în vara lui 2024. „A fost dezbătut, analizat în vreo 32 de ședințe ale consiliului. În iunie 2024 a fost finalizat și pus în consultare publică. Dezbaterea a fost între 4 iulie și 4 august. S-au primit peste 800 de amendamente”, explică Cracsner. Cu toate acestea, forma finală adoptată în februarie 2025 nu a mai fost supusă dezbaterii în convențiile filialelor sau în Convenția Națională, forul suprem al profesiei. „Am cerut consiliului să punem forma finală în discuția organizației profesionale. Consiliul a decis, prin vot, că lucrul acesta nu se va întâmpla”, spune el.

Argumentul majorității a fost că perioada de consultare publică fusese suficientă. „Majoritatea a considerat că luna aceea de transparență decizională a fost suficientă și că nu e cazul să existe încă o dezbatere”, relatează Cracsner.

• Colegiul Psihologilor din România (CPR) este organismul profesional de interes public care reglementează exercitarea profesiei de psiholog, fiind responsabil de autorizarea dreptului de liberă practică, stabilirea standardelor profesionale și deontologice, precum și de supravegherea modului în care sunt prestate serviciile psihologice. Înființat prin Legea nr. 213/2004, Colegiul funcționează ca o organizație autonomă, cu personalitate juridică, având rolul de a proteja atât interesele profesionale ale psihologilor, cât și drepturile beneficiarilor serviciilor psihologice, și este structurat pe filiale teritoriale, cu foruri de conducere alese din rândul membrilor săi.

Una dintre problemele de fond criticate în proiect este condiționarea accesului în profesie de absolvirea unui master, iar acest program trebuie să fie la rândul său „recunoscut de Colegiul Psihologilor din România”. Or aceste prevederi intră în contradicție cu legislația în vigoare privind calificările profesionale și recunoașterea acestora, susțin criticii inițiativei.

Articolul 7, alineatul 2 din textul propunerii, prevede: „Sunt considerate îndeplinite cerinţele de studii universitare prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. a) din prezenta lege în oricare dintre umătoarele situaţii:

a) deţinerea unei diplome de licenţă în domeniul psihologie, specializarea de studii universitare în psihologie eliberate de către o instituţie de învăţământ superior acreditată din România şi deţinerea unei diplome de master în domeriul psihologiei, specializarea de studii universitare în psihologie sau în domeniul ştiinţelor educaţiei, specializarea de studii universitare în psihopedagogie specială sau în consiliere educaţională şi vocaţională eliberate de către o instituţie de învăţământ superior acreditată din România, umare a parcugerii unui program de studii universitare de master recunoscut de către Colegiul Psihologilor din România în domeniul sau domeniile generale de specializare aferent specialităţii profesionale în care solicitantul solicită să dobândească dreptul de liberă practică”

„Este o schimbare radicală de paradigmă. Accesul în profesie se mută de la licență la master, în condițiile în care diplomele universitare spun cu totul altceva”, afirmă Cracsner.

El explică faptul că Legea 213/2004 și Legea 200/2004 privind profesiile reglementate prevăd accesul în profesie cu diplomă de licență, în acord cu procesul Bologna. „Toate profesiile reglementate presupun minimum 3 ani de învățământ superior – licență. Noi venim cu un proiect de lege și spunem că accesul se face cu master, deci cu 5 ani de studii. Toate bune și frumoase, dar ce facem cu legea 200, care spune altceva?”, întreabă retoric președintele CPR.

În opinia sa, proiectul amestecă recomandări europene cu norme juridice obligatorii, iar ținta ar fi îndeplinirea unor cerințe ale unei asociații europene a psihologilor, ținte care nu sunt normă la nivelul UE. „Există la nivel european EFPA, care promovează mobilitatea profesională și un standard de licență + master + formare suplimentară. Este o recomandare. Dar una este recomandarea și alta este legea. Noi nu putem construi o lege ignorând cadrul legislativ național și european existent”, a declarat Edmond Cracsner.

Președintele CPR afirmă în interviu că o parte dintre membrii Consiliului Colegiului Psihologilor din România, proveniți din mediul universitar, reclamă calitatea slabă a absolvenților de psihologie, deși aceștia sunt formați chiar în facultățile pe care le conduc sau în care predau. „Profesorii universitari care fac parte din forurile de conducere ale Colegiului vin și spun – sunt declarații publice – «prea mulți absolvenți, prea mulți nepregătiți, trebuie să facem selecție»”, afirmă Cracsner.

În opinia sa, în loc ca problema să fie tratată în interiorul sistemului de educație, prin îmbunătățirea programelor universitare, aceasta este mutată artificial la nivelul accesului în profesie. „Te lauzi că produci excelență, competență și așa mai departe, dar vii la Colegiu și spui: «nu, nu sunteți pregătiți, mai mergeți la învățare, mai mergeți la muncă, mai faceți formări»”, spune Edmond Cracsner.

El arată că soluția propusă prin proiectul de lege este introducerea de filtre administrative și examene suplimentare, care penalizează absolvenții în loc să corecteze problemele din formarea universitară. Un exemplu ar fi examenul „standardizat” obligatoriu pentru accesul în profesie, organizat de Colegiul Psihologilor, separat de diplomele universitare.

Articolul 7, alinetul 1 din proiect prevede: „Poate obţine dreptul de liberă practică pentru exercitarea profesiei de psiholog persoana fizică care este cetăţean român, cetăţean al unui stat membru al Uniunii Euopene ori al unui stat al Spaţiului Economic Euopean sau al Confederaţiei Elveţiene, cetăţean al unui stat terţ titular al Cărţii Albastre a U.E., eliberată
în România sau de un alt stat membru al U.E. sau cetăţean al unui alt stat cu care există încheiate acordui bilaterale şi care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) îndeplineşte una dintre cerinţele de studii universitare prevăzute la art. 7 alin. (2) din prezenta lege;

b) a promovat examenul standardizat scris pentru dobândirea dreptului de liberă practică;

c) are exerciţiul drepturilor civile;

d) nu se găseşte într-unul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de prezenta lege;

e) este aptă din punct de vedere medical să exercite profesia de psiholog. Îndeplinirea condiţiei de a fi apt din punct de vedere medical pentm exercitarea profesiei de psiholog se dovedeşte cu certificat medical de sănătate eliberat de către o unitate medicală autorizată, confom standardelor reglementate prin Statutul profesiei de psiholog”

„Colegiul mai verifică încă o dată cunoștințele celor care au deja competențe date de diplome. Absolventul are pe suplimentul la diplomă competențe profesionale, dar profesia îi spune: ‘degeaba le ai, eu nu ți le recunosc’”, critică Edmond Cracsner, președintele CPR, prevederea pe care o califică drept un paradox.

Edmond Cracsner afirmă în interviul pentru Edupedu.ro că proiectul nu mai are susținerea sa. Acesta acuză și că s-ar fi folosit semnătura sa pe o scrispoare de mulțumire adusă parlamentarilor, scrisoare pe care susține că nu a semnat-o. „Nu, nu mai are susținere. Între timp s-au adus mulțumiri parlamentarilor folosindu-se numele meu, fără ca eu să știu. Este un lucru extrem de grav”, spune el.

Mesajul său pentru profesioniști și studenți este însă unul de prudență și optimism. „Chiar dacă proiectul nu va fi retras, sunt convins că se vor aduce modificări semnificative, va fi aproape rescris. Important este ca lucrurile să intre în făgașul lor normal, astfel încât această profesie să nu fie afectată”, afirmă președintele CPR.

Redăm interviul intergral cu Edmond Cracsner, președintele CRP:

Edupedu.ro: Cum a fost făcut proiectul acesta? Dumneavoastră ați fost implicat în elaborarea lui?

Edmond Cracsner, președintele CPR: „Nu se pune problema dacă am fost sau nu am fost implicat. Dar haideți să o luăm cu începutul: începând din 2019 până în prezent au fost introduse în Parlamentul României mai multe inițiative legislative care au vizat psihologia. Dintre acestea, cea mai puternică, ca impact, a fost la momentul respectiv PLX 431, care a fost dezavuată, la fel ca acum inițiativa B708, de marea masă a reprezentanților din organizația noastră profesională. Acel PLX, PLX 431, a fost „reîncălzit” și transformat în inițiativa legislativă B708.

Pe lângă acel PLX 431, au mai fost încă trei acte legislative introduse în Parlamentul României: un proiect de lege care viza organizarea, modificările și completările la Legea 213/2004; PLX 431, care viza reorganizarea profesiei de psiholog – ceea ce își propune și inițiativa B708; o inițiativă care avea în vedere o lege a psihoterapiei și încă o inițiativă referitoare la analistul comportamental.

Revenind, toate cele patru proiecte anterioare au fost respinse în diverse comisii ale Parlamentului, fără ca vreunul să ajungă în plen. În acest context, având în vedere disputele din jurul celor patru proiecte de-a lungul timpului, comisiile parlamentare ne-au sugerat ca, în varianta în care se resping toate cele patru, organizația profesională să vină cu un proiect care să întrunească votul și adeziunea tuturor actorilor din domeniul psihologiei: Colegiul Psihologilor, diverse asociații, ONG-uri, forme de exercitare ale profesiei și așa mai departe.

Pornind de la această idee, în 2023 s-a pus în discuția Comitetului Director, respectiv a Consiliului Colegiului, reluarea discuțiilor asupra unui proiect privind profesia. Au fost cel puțin două proiecte puse în discuție dintre cele aflate în Parlament, și anume PLX 431 și încă unul, respectiv modificările la Legea 213. Consiliul, cu toate argumentele – ale mele, ale altora și ale celor care au dorit, într-un final, acest proiect – a decis să mergem pe structura lui PLX 431.

Era cel mai înaintat în dezbaterile parlamentare de la momentul respectiv și așa s-a plecat la construcția lui. Proiectul a fost dezbătut și analizat în aproximativ 32 de ședințe ale Consiliului. A rezultat o formă care, în iunie 2024, a fost finalizată și pusă în transparență decizională, respectiv în consultare publică. A fost transmisă pe e-mail, a fost postată pe pagina de internet a Colegiului și trimisă pe adresele de e-mail ale tuturor psihologilor care aveau datele de contact în baza de date a Colegiului.

Dezbaterea a avut loc în perioada 4 iulie – 4 august, timp de o lună. S-au primit peste 800 de amendamente. Acestea au fost analizate de către grupul de lucru, care a procedat la integrarea unei părți dintre ele, iar în februarie 2025 a fost adoptată forma finală. Din acel moment, am cerut Consiliului să punem forma finală în discuția organizației profesionale, înțelegând prin asta ședințele convențiilor filialelor teritoriale, astfel încât proiectul să ajungă la baza structurii noastre organizatorice și în Convenția Națională, forul suprem de conducere. Consiliul, prin vot, a decis că acest lucru nu se va întâmpla.

Edupedu.ro: Dar ce argumente a adus Consiliul pentru acest vot?

Edmond Cracsner: Argumentele au fost în sensul că avem un for și este bine ca proiectul să fie dezbătut, dar majoritatea a considerat că luna de transparență decizională a fost suficientă pentru a veni cu amendamente și că nu este cazul să existe încă o dezbatere.

Din acel moment s-a constituit un grup de promovare. În acest grup am fost și eu, dar fiind reprezentantul legal al Colegiului, nu m-am implicat foarte mult din acest punct de vedere. Avem un contract cu o firmă de PA (public affairs) care a făcut demersurile în Parlament pentru a identifica parlamentari care să își însușească proiectul.

Edupedu.ro: Și din grupul de promovare cine făcea parte? Cine sunt oamenii care și-au asumat promovarea proiectului la nivelul Colegiului?

Grupul aprobat de către Consiliu a fost format din Florin Alin Sava, Laura Pătruț, Bogdan Ion Cezar și doamna Rusu.

Edupedu.ro: Deci patru persoane și cu dumneavoastră cinci?

Edmond Cracsner: Eu le-am spus că nu este cazul să fiu considerat membru al unui grup de lucru, pentru că sunt președintele Colegiului și singurul său reprezentant legal. Nu trebuie să fac neapărat parte dintr-un grup de lucru, dar aceasta a fost decizia.

Atunci când proiectul a fost propus parlamentarilor, a fost însoțit de o scrisoare – de fapt de două scrisori: una a grupului și o scurtă motivare pe care am semnat-o eu.

Edupedu.ro: Deci, prin semnătură și prin acea scrisoare, ați susținut la momentul respectiv ca proiectul să meargă spre dezbatere?

Edmond Cracsner: Am spus-o de fiecare dată: prin natura obligațiilor pe care le aveam, în virtutea legii și a regulamentului, eram obligat să înaintez documentul. Nu mă puteam opune înaintării lui.

Edupedu.ro: Adică sunteți obligat să executați ceea ce decide Consiliul?

Edmond Cracsner: Da. Nu am făcut altceva decât să respect regulamentul, care spune că semnez hotărârile emise de Comitetul Director și de Consiliul Colegiului.

La acel moment, în 2023, când regulamentul de organizare și funcționare internă a fost rescris și republicat, exista o prevedere care între timp a fost eliminată prin hotărâre judecătorească: refuzul de a îndeplini atribuțiile funcționale și de a semna hotărârile ducea la indisponibilitate, adică la propunerea de revocare din funcție. Am dat în judecată propria mea organizație și, în octombrie anul trecut, am obținut o hotărâre favorabilă, deși motivarea nu a apărut încă. Instanța a decis radierea acelei sintagme din regulament, ceea ce îmi permite acum să decid dacă semnez sau nu un document. La vremea respectivă, însă, nu aveam această hotărâre. Prin urmare, am semnat scrisoarea de înaintare.

O precizare importantă: în acea scrisoare, ultimul paragraf spune foarte clar că proiectul nu a fost dezbătut și analizat în forurile Colegiului Psihologilor din România. Am rugat inclusiv firma de PA să transmită acest lucru atunci când discuta cu parlamentarii interesați de inițiativă.

Edupedu.ro: Considerați că era un disclaimer clar pentru inițiatori, să știe ce preiau?

Edmond Cracsner: Da. Nimeni nu s-a sesizat. A fost singura mea posibilitate de a atenționa că lucrurile nu au fost duse până la capăt și că nu există un acord larg al profesioniștilor.

Edupedu.ro: Dar dumneavoastră atunci când v-ați uitat pe proiect ca psiholog, ca specialist, ce nelămuriri ați avut? De ce nu era în regulă documentul în momentul în care a plecat de la CPR spre parlamentari? Totuși, având susținerea majorității oamenilor din Consiliu și din conducere, care era percepția dumneavoastră și ce ați identificat ca fiind în neregulă de-a lungul timpului?

Edmond Cracsner: Din 2023 până în 2025 am atras atenția în mod repetat asupra unor aspecte. Unele au fost luate în calcul, altele nu. Fundamentale pentru mine sunt următoarele: în primul rând, este vorba despre o schimbare radicală de paradigmă – accesul în profesie se face de la nivel de master, deci cu master absolvit, în condițiile în care diplomele universitare, cele care conferă calificările, spun cu totul altceva.

Conform Procesului Bologna, România, ca parte semnatară, are trei cicluri de învățământ universitar: licență, master și doctorat. Nu luăm în calcul doctoratul, care este de cercetare și nu vizează neapărat profesia. Licența și masterul condiționează, într-adevăr, cariera în profesie.

Există nemulțumiri în piață. Sistemul românesc de psihologie s-a confruntat cu mai multe etape: învățământ de 5 ani – câteva promoții, apoi de 4 ani și ulterior de 3 ani. Odată cu Procesul Bologna, Legea 213 prevede accesul în profesie pe baza diplomei de licență. A apărut astfel un decalaj și s-a pus problema calității învățământului și a rezultatelor învățării la momentul accesului în profesie.

Legea învățământului superior nr. 199/2023 spune foarte clar că absolvenții cu studii de 5 ani și de 4 ani au masterul inclus, iar cei cu 3 ani trebuie să urmeze un master. Revenind la profesie, este evident că între generațiile cu 5 ani, cu 4 ani și cu 3 ani au apărut discuții și reacții: că cei care au doar licență nu sunt suficient de bine pregătiți, că au nevoie de master pentru a-și dezvolta capacitățile, cunoștințele și competențele. De acord.

Numai că Legea 200/2004, privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate, spune altceva: toate profesiile reglementate din această lege, cu unele excepții, presupun pentru accesul în profesie minimum 3 ani de învățământ superior – licență. Legea 213 spune același lucru. Noi venim cu un alt proiect de lege și spunem că accesul se face cu master, deci cu 5 ani de studii. Toate bune și frumoase până aici, dar ce facem cu Legea 200, care spune altceva?

Legea 200 a fost modificată și completată de mai multe ori, în 2007, 2011 și 2015. Toți cei de dinainte, inclusiv Parlamentul, Guvernul și implicit Ministerul Educației, nu au simțit nevoia să transforme accesul în profesie de la 3 la 5 ani.

Toți miniștrii Educației, inclusiv miniștri psihologi, și toți cei care, din 2019 încoace, și-au dorit introducerea acestei condiții, nu au înțeles că trebuie intervenit mai întâi asupra unei legi la care România este parte și semnatară. Și atunci vii dinspre profesie și produci aceste modificări?

Există o explicație pentru această dorință: la nivelul Uniunii Europene există o asociație din care Colegiul face parte, EFPA – Federația Europeană a Asociațiilor de Psihologie – care promovează un standard pentru mobilitatea profesională, nu pentru reglementarea profesiei. EFPA își dorește ca psihologul care circulă și lucrează în orice stat membru al Uniunii Europene să aibă un anumit nivel de calificare: licență plus master, plus un program de formare profesională de 1.500 de ore, echivalentul a 360 de credite transferabile academice. Este în regulă, ne dorim să atingem acest standard. Numai că una este recomandarea și alta este legea.

Edupedu.ro: Ați simțit, la momentul propunerii, că există și un interes al universitarilor din Consiliu, care ar putea dori mai mulți „clienți” la facultăți, la masterate? Din ce ați spus, reiese că sunt mulți universitari în Consiliu.

Edmond Cracsner: Categoric da. Haideți să vă dau un exemplu. Există două hotărâri de guvern din aprilie 2025 care vizează nomenclatorul specialităților și domeniilor universitare. Dacă facem un calcul, constatăm că sunt peste 4.500 de locuri, aproape 4.800, disponibile pentru admiterea la licență în domeniul psihologie. La master sunt aproximativ 3.500. Din start, o mie de locuri dispar.

În mod normal, vorbim despre o piramidă a excelenței, despre selecție pe bază de cunoștințe și rezultate ale învățării. Dacă facem alte calcule, vedem că, atât la licență, cât și la master, aproximativ o treime dintre locuri sunt în învățământul particular și două treimi în învățământul de stat.

Dacă mai luăm în calcul și faptul că, din locurile alocate la stat, între 20% și 50% sunt locuri la buget – să zicem o medie de 40% – rezultă că majoritatea locurilor sunt, de fapt, cu taxă. Concluzia este că statul este cel mai mare jucător în învățământul universitar de psihologie.

În acest context, profesorii universitari care fac parte din forurile de conducere ale Colegiului vin și spun – și sunt declarații publice – „prea mulți absolvenți, prea mulți nepregătiți, trebuie să facem selecție”. Și vin în forurile de conducere și pun obstacole. Ceea ce nu poți face ca angajat la stat sau la privat, unde ești obligat să produci. Te lauzi că produci excelență, competență și așa mai departe, dar vii la Colegiu și spui: „nu, nu sunteți pregătiți, mai mergeți la învățare, mai mergeți la muncă, mai faceți formări”.

Mai dai examene de cunoștințe pentru accesul în profesie și, când treci la următoarea treaptă, la specialist, mai dai încă un examen. Și uite așa.

Edupedu.ro: Asta voiam să vă întreb, pentru că proiectul prevede și un examen separat, distinct de ceea ce certifică Ministerul Educației și instituțiile de învățământ acreditate, prin diplome. Apare un test standardizat pentru intrarea în CPR, adică în profesie.

Edmond Cracsner: Exact. Colegiul mai verifică încă o dată cunoștințele celor care au deja competențe certificate prin diplome. Profesia are dreptul să se reglementeze prin lege, este normal. Dar ce facem când cerem master, în condițiile în care absolventul de licență, cu 3 ani de studii, are în suplimentul la diplomă competențe minimale specifice profesiei de psiholog?

Aceste competențe sunt prevăzute în lege – nu toate, este adevărat, dar atât este nivelul de calificare, nivelul 6. Iar eu, ca profesie, vin și spun: „degeaba ai aceste competențe, eu nu ți le recunosc, nu te primesc în profesie”. Nu suntem într-un paradox?

Edupedu.ro: În situația în care suntem acum, cu discuția publică și mai ales cu reacția profesională a colegilor dumneavoastră psihologi față de acest proiect, care credeți că este miza reală a proiectului?

Edmond Cracsner: Orice proiect are și lucruri bune, și lucruri rele. Am spus-o de mai multe ori: în condițiile în care noi am aprobat un astfel de proiect fără să ținem cont de legislația în vigoare și am transpus o dorință într-o inițiativă legislativă, am creat un blocaj. Întrebarea este: ce facem cu acest blocaj?

Dacă lucrurile stau așa, înseamnă că primul capitol din proiectul legislativ cade, iar toată cealaltă structură rămâne în aer. Din acest motiv am spus că, în condițiile date, prefer retragerea proiectului de către inițiatori.

Sunt acuzat că am participat la construcția proiectului. Este adevărat: am fost în situația președintelui Colegiului care organizează, conduce și convoacă ședințele forurilor respective. Ce ar fi trebuit să fac? Să fiu într-o permanentă dispută și opoziție cu 80 de colegi? Am pus în valoare argumentele mele și am explicat atât cât am putut, în condițiile date.

Edupedu.ro: Ați văzut probabil că USR a început procedura de retragere a semnăturilor de pe proiect. Au existat parlamentari care v-au contactat pentru explicații?

Edmond Cracsner: Nu. Nu am fost contactat și nici eu nu i-am contactat pe domnii parlamentari.

Edupedu.ro: Și, în acest moment, din punctul dumneavoastră de vedere, proiectul nu mai are susținerea președintelui CPR?

Edmond Cracsner: Nu, nu mai are susținere. Eu am semnat o scrisoare în luna mai. Între timp, au fost transmise mulțumiri către parlamentari, folosindu-se numele meu, fără ca eu să știu acest lucru, pentru promovarea proiectului.

Edupedu.ro: Vă referiți la scrisoarea care a însoțit proiectul sau la o alta?

Edmond Cracsner: La o altă scrisoare, nesemnată de niciun membru al grupului de promovare, dar care a fost înaintată ca scrisoare de mulțumire. Eu nu știu despre ea; am aflat ulterior că numele meu a fost folosit în aceste mulțumiri, nu în prima scrisoare de înaintare.

Edupedu.ro: Este un lucru foarte grav, dacă este adevărat…

Edmond Cracsner: Din punctul meu de vedere, este un lucru extrem de grav.

Edupedu.ro: Care este mesajul dumneavoastră pentru practicieni, pentru oamenii care simt că profesia sau locul lor de muncă sunt puse acum în dificultate, dar și pentru studenți, care au reacționat prin Asociația Studenților Psihologi din România?

Edmond Cracsner: Mesajul meu este unul optimist. Chiar și în situația în care inițiatorii nu își retrag semnăturile și, să presupunem, va rămâne un singur semnatar, proiectul își va urma cursul parlamentar. Sunt convins însă că vor fi aduse modificări semnificative; proiectul va fi aproape rescris.

De aceea, mesajul meu este să fim optimiști și încrezători că lucrurile, indiferent cum au pornit, vor intra în făgașul lor normal, astfel încât această profesie nobilă să nu fie afectată. Este o profesie care se adresează omului, cetățeanului, comunității, ființei umane. Este o zonă dedicată sănătății mintale și sănătății publice, iar noi avem datoria să funcționăm și să oferim servicii, într-adevăr, de la nivel de excelență, către beneficiarii noștri”.