Profesoara Nina Vasile: Apel către profesori, lideri de sindicate și oamenii de cultură din România – soluții pentru reducerea cheltuielilor inutile și pentru eficiența educației / Profesorii nu vor o educație fake! Eșecul educației ar însemna eșecul democrației. Acesta este riscul care ne paște

Stimați colegi profesori și oameni de cultură, deși protestele de acum sunt justificate, și sunt mai multe decât în 2023, se pare că sunt nesemnificative și fără rezultat. Nu doar pentru ministrul Daniel David, prim-ministrul Ilie Bolojan, de fapt întregul guvern, dar și pentru mare parte din mass media și, cu rare excepții, pentru marii intelectuali ai acestei țări care tac complici și la distanță respectabilă de decapitarea educației și culturii, din acest moment, din societatea românească.

Motivul pentru care avem dreptate să protestăm este, fără îndoială, scoaterea din discuție a calității educației care a vrut să fie prioritatea proiectului de țară (!?) cel puțin odată cu „programul România educată”, dar despre care știm că s-a ales praful. Știm cu toții și că problema nu sunt două ore sau patru ore (pentru unii), adăugate la norma de 18, respectiv 16, de până acum.

Dar atât timp cât „de sus” se caută strângerea pungii pentru educație, a risipei, cum ar veni, soluțiile necesare, discuțiile nu pot avea un final favorabil, căci, realmente, noi vorbim de mere, iar decidenții de pere. Așadar, cred că ar trebui să oferim soluții pentru pere, astfel încât să păstrăm, totuși, merele. Ce ar fi să ne gândim la soluțiile concrete care se referă la tot acel fond de bani care, să zicem, ar fi acceptabil, pentru toată lumea, să reprezinte contribuția la sacrificiul cerut profesorilor? La ce poate educația să renunțe fără să piardă din calitatea și așa din ce în ce mai fragilă?

Înainte de toate, o observație: în mod normal, evoluția tehnologică ar trebui să însemne nu doar confortul și plăcerea învățării, dar și cultura generală, implicit scrierea și lectura eficiente pe care trebuie să le păstreze, dacă nu vrem o falsă educație. Oare nu e o ironie că toate reformele de până acum spre binele educației au avut fix efectul contrar? Căci avem din ce în ce mai mulți analfabeți funcțional! Motiv pentru care educația chiar este acum de domeniul siguranței naționale! Și prima vină este a reformelor haotice nesfârșite, nu a profesorilor! Poate domnul ministru să ne răspundă cum dovedește că este păstrată  calitatea educației și cum evităm analfabetismul funcțional într-o clasă cu peste 30 de elevi, cărora deja le face temele AI-ul, cu câte un profesor suprasolicitat cu mult dincolo de predare-învățare-evaluare? Sigur că nu poate, a pierdut din vedere fix scopul inițial pentru care a primit „credit de încredere”. Iar această reformă de acum nu are nicio legătură cu calitatea învățământului, ci este doar o ajustare economică dincolo de orice justificare rațională de la care nu trebuie să se abată. Acest articol nu vine dintr-un comportament reactiv emoțional, ci face apel la decență, practic, din partea întregii societăți românești care ar trebui să fie solidară nu pur și simplu cu profesorii, ci cu o reformă rațională și în favoarea calității, nu a unor socoteli care nu fac cinste guvernului actual.

Așadar, cu corectitudine morală și dacă vrem să ne păstrăm în cadrul deontologiei profesionale, ar trebui să fim capabili să oferim – a se citi sacrificăm toți – ceva acceptabil pentru politicienii care ne-au cerut soluții. Așadar, iată câteva, din punct de vedere administrativ, atât în legătură cu elevii cât și pentru profesori:

1. Digitalizarea urgentă a întregului aparat birocratic din școli și inspectorate. Prin urmare, desființarea dosariadelor cu șine de la examene, concursuri, angajări.
2. Desființarea tuturor examenelor naționale intermediare (de felul claselor a II-a, a IV-a, a VI-a sau a VII-a), deci cu excepția celui de admitere la licee și a celui de Bacalaureat.
3. Desființarea examenelor de tip simulare care pot fi făcute secvențial la nivelul claselor de către profesorii care îi pregătesc. Se vor economisi mulți bani de materiale și de plată în plus a profesorilor corectori și asistenți. La acești bani în plus profesorii pot renunța.
4. Scoaterea Bacalaureatului din timpul anului școlar și revenirea la examenele din perioada de vară. Elevii au nevoie, și psihologic și fizic, de o pauză școlară pentru o pregătire individuală cam de o lună, o lună și jumătate, înainte de acest examen. Există deja Bacalaureatul din august și este mult mai relaxat decât cel din timpul anului școlar. Căldura excesivă (atât timp cât există totuși clase cu aer condiționat în școli) este un fals motiv pentru Bacalaureat în timpul școlii.
5. Redimensionarea corespunzătoare a examenelor de admitere la facultăți pentru a se păstra echilibrul între perioadele de examene și de odihnă în vacanța de vară.
6. Desființarea modulelor școlare și revenirea la semestre cu vacanțele de (sărbători), de iarnă, primăvară și vară. Pentru eficiența educației ca învățare, asimilare și redare.
7. Obligativitatea prezenței la școală sau la activitățile propuse în Săptămâna Verde și Săptămâna Altfel, cu excursii doar la final de săptămână, oricând, la decizia liberă a celor doritori. La fel de bine se poate renunța la aceste săptămâni diferite, cu condiția trecerii către o educație ce integrează la nivel de conținuturi, în mod creativ dar neideologic și nepolitic, viziunea ecologistă sau alternativă în unele capitolele sau lecții, în aplicații, în toate manualele, la toate disciplinele.
8. Desființarea repetării Concursului de Titularizare pentru cei care au luat deja notele lor legitime pentru a se titulariza. Nu de alta, dar, de asemenea, se vor economisi bani și resurse materiale și umane investite în acest Concurs care poate să rămână limitat la cei care intră prima dată în sistem și la cei care au luat sub 7. Și aceștia vor fi foarte puțini.
9. Desființarea orelor date în plata cu ora și interzicerea lor pentru profesori care au deja norma lor completă. Se înțelege că aceste ore revin oricărui profesor de specialitate care le poate primi în normă, de regulă celor care acum au ore la mai multe școli și sunt numiți suplinitori calificați. Desigur că toți vom accepta un salariu mai modest până la redresarea țării, dar încă decent în cadrul unor norme de predare care nu favorizează o parte dintre profesori în defavoarea altora, căci sistemul are nevoie de toți cei deja implicați până în acest moment în procesul strict de predare. Și pe parcurs, cu siguranță, trebuie îmbunătățit salariul și oferite beneficii pentru condiții dificile cum sunt de exemplu în mediul rural.
10. Schimbarea criteriilor pentru salariile de merit, astfel încât să nu fie pur și simplu un concurs de dosare, o întrecere între colecții stufoase de activități, ci o recunoaștere reală a unor rezultate care pot fi puține dar la nivel de excelență dincolo de nivelul strict al școlii, adică sunt profesori cu olimpici naționali și internaționali dar și profesori care au avut proiecte inovative și au reușit rezultate pentru elevi, fie cu ,,înalte capacități mentale”, fie cu probleme, în condiții grele.
11. Renunțarea la toate investițiile adiționale pentru programe de cursuri formale care nu servesc decât aparatului birocratic din sistem. Profesorii oricum și le plătesc pe cele necesare cu adevărat.
12. Renunțarea la adăugarea de bănci în plus pentru mai mult de 30 de elevi într-o clasă. Băncile în plus nu se aduc din clase desființate ci ar fi să fie cumpărate. La început de an, cu siguranță, sunt bănci deja casate, nu vă bazați pe cele rămase. Înțelegeți de aici zicala „zgârcitul mai mult cheltuie”.
13. Nu comasați școlile, căci nu aveți bani de transport pentru elevii care au de făcut naveta, iar abandonul școlar va crește!
14. Rămâneți la două categorii de burse. Astfel, pe lângă premiile cuvenite în bani, mențineți în varianta voucher doar:

a)bursele de excelență, cu rezultate la concursuri și olimpiade naționale și internaționale.

b)bursele sociale (bine analizate în colaborare cu Serviciile sociale).

Dacă se rămâne la aceste două tipuri de burse se va evita vânătoarea, umflarea de note; prin urmare, se vor evita ,„cunoștințele fake”, vor dispărea studenții care abandonează.

15. Desființarea orelor rezervate, cu excepția celor care revin mamelor aflate în concediile de maternitate sau pentru creșterea copiilor. Cine se ridică la nivelul următor predării devine și mentor pentru colegii noi, prin urmare, poate fi plătit și ca mentor. Nu mai are nevoie de ore de predare obișnuite.
16. Desființarea etapelor de pretransfer care încarcă inutil metodologia și duc la discriminare pentru profesorii (suplinitori calificați!) care muncesc pe ore repartizate la începutul anului școlar; aceste ore deja ocupate sunt, în mod nelegitim și imoral, conform metodologiei actuale, solicitate la pretransfer. Astfel se evită alte dosariade și proceduri birocratice care doar imită facilități. De reținut că dreptul de a lucra aproape de casă, cu rare excepții, nu are acoperire în teren, căci puțini profesori lucrează la 5 minute de casă. Noi, profesorii, ar trebui să asumăm școlile la care am fost repartizați atunci când am avut prima ocazie. Nu e corect să cerem detașare pe ore pentru care există deja profesori repartizați. Profesorii „suplinitori calificați” (căci despre ei este vorba) și-au câștigat deja acele ore prin Concurs.
17. Introduceți legea mecenatului și a colaborării ușoare între universități și școli, gândiți o structură/redactare transparentă a acestei legi astfel încât să nu fie posibilă evaziunea. Deschideți astfel colaborarea cu entități private, pentru burse sau pentru orice proiecte care altfel ar avea nevoie de mai mulți bani din bugetul total! Acordați facilități marilor corporații și oricăror alte entități cu profit care pot deveni Mecena pentru educație și cultură.

Poate mai sunt și alte soluții de eficientizare a managementului finanțelor destinate educației; lista rămâne deschisă, dar în niciun caz nu ajută mărirea normei înainte de schimbarea metodologiei anterioare, ineficientă și ea.  Măsurile propuse aici pot avea efecte imediate în ordinea  unei economii la bugetul din educație în acest an. În schimb, pierderile din legea Bolojan-Daniel (la rândul ei, o extensiune a măsurilor guvernului actual) sunt evidente și imediate și pe termen lung, pentru toată lumea. Mărirea normei la 20 pe săptămână generează permutări păguboase pentru calitatea educației. Dacă vreți să măriți norma la 20 de ore, profesorii nu au nimic împotrivă, dar așa ceva se face într-un timp încadrabil organic într-o metodologie nouă, simplificată ca și în procesul educațional efectiv.

Despre autor:

Nina Vasile este profesoară și predă filosofie şi logică.

• Nota redacției: Opinia profesorului este esențială pentru școala din România, pentru viitorul ei și al copiilor. Încurajăm și susținem cadrele didactice să-și exprime părerea, să analizeze sistemul actual, să propună soluții la problemele pe care le întâmpină și să popularizeze exemplele de bună-practică. Publicarea opiniilor cadrelor didactice pe Edupedu.ro nu înseamnă automat că publicația susține aceste idei sau propuneri. Trimiteți opiniile pe redactie@edupedu.ro.