Profesorul Marius Andruh: Întotdeauna mi-a plăcut să văd transmiterea științei ca pe un joc care să îi atragă pe elevi, din care să învețe ceva și, deasupra a tot, să se bucure

6.701 de vizualizări
Foto: Universitatea Bucuresti
„Dincolo de relația pe care poți sa o ai cu elevul sau cu studentul, întotdeauna mi-a plăcut să văd transmiterea științei ca pe un joc care să îi atragă, din care să învețe ceva și deasupra a tot, să se bucure”, a declarat Marius Andruh, profesor de chimie anorganică la Universitatea din București și vicepreședinte al Academiei Române, într-un interviu pentru  TVR Info, pe 17 iulie 2023. 

„Nu putem să mai vedem relația elev profesor din interbelic sau sfârșitul secolului trecut, când pedepsele aplicate copiilor, sub sloganul sau justificarea că bătaia e ruptă din rai, ar îngrozi pe cei din ziua de astăzi”, a adăugat Marius Andruh.

Profesorul Marius Andruh a vorbit despre pasiunea pentru chimie care început cu o trusa Micul chimist, relația elev-profesor care s-a schimbat în bine, despre elevii care câștigă medalii la Olimpiada Internațională și pe baza acestor rezultate pleacă și „este trist pentru învățământul nostru superior că îi pierde” și a atras atenția că „în câțiva ani nu o să mai avem profesori de chimie, pentru că nu sunt interesați cei care termină Facultatea de Chimie”.

Principalele declarații din interviu:

  • Despre profesorii din echipa care pregătește elevii pentru Olimpiada Internațională de Chimie: „Sunt din categoria profesorilor jucăuși, sunt un model toți, pentru că îi privesc cu dragoste pe elevi, dar pe de altă parte și cu exigență, pentru că ei vor trebui să reprezinte țara și să-și găsească un drum care să fie consolidat”. 
  • Despre elevii care câștigă medalii la Olimpiada Internațională: „Din păcate, mulți dintre ei, pe baza acestor rezultate, pleacă. Vă spun, din păcate, nu pentru ei, pentru ei este foarte bine și au dreptul să-și aleagă unde studiază. Este trist pentru învățământul nostru superior că îi pierde și poate nu ar fi pierduți definitiv dacă ei, după studii în străinătate, s-ar întoarce.
  • „În câțiva ani noi nu o să mai avem profesori de chimie, pentru că nu prea sunt interesați cei care termină Facultatea de Chimie și sunt puțini, dacă termină vreo 20 seria de chimie și doar câțiva merg în învățământ. Meseria de profesor trebuie sprijinită și acordat ceea ce i se cuvine profesorului, respectul societății.” 
  • „Avem participant la Olimpiadă Internațională, cel puțin la două, care acum este profesor în învățământul nostru preuniversitar. Și-a făcut studiile în Anglia și masterat. Acum își termină doctoratul la Cluj, dar el a ales să fie profesor de liceu și este de admirat pentru că a simțit că acolo el este împlinit, alegându-și ca viitor pregătirea elevilor și asta este foarte important.”

Realizatoare: În ce moment al vieții dumneavoastră ați simțit chimia, care v-a fascinat pe tot parcursul vieții?

Marius Andruh: În clasa a VII-a se începe studiul chimiei, aveam o profesoară pe care o iubeam foarte mult, care era profesoara de biologie de fapt și predea și chimia la mine în sat. Am ales chimia pentru că am simțit mai mult atracție spre chimie, ceea ce s-a și materializat în vara respectivă cu cumpărarea unei truse Micul chimist, se găsea pe vremea aceea. Făceam experiențe zinc și acid clorhidric se obținea hidrogen, aprindeam hidrogenul sunt lucruri pe care mi le aduc bine aminte, plus un detaliu, laboratorul școlii, pentru că școala avea laborator, câțiva reactivi, câteva eprubete și mă amuzam amestecându-le, nu înțelegeam nimic. În liceu a devenit pasiune, stimulată și de un profesor excepțional pe care l-am avut, domnul profesor Dumbravă, care m-a așezat pe linie, adică spre performanță, studiu mai mult decât cerea programa la vremea respectivă și îi datorez practic alegerea.

Realizatoare: Cum vi se pare că s-a schimbat de-a lungul timpului această relație elev profesor și ce s-a schimbat, mai exact, în defavoarea performanței?

Marius Andruh: Relația s-a schimbat, după mine, în bine. Nu putem să mai vedem relația elev profesor din interbelic sau sfârșitul secolului trecut, când pedepsele aplicate copiilor,  sub sloganul sau justificarea că bătaia e ruptă din rai, ar îngrozi pe cei din ziua de astăzi. Că relația profesor-elev de multe ori nu este bine înțeleasă, nici de unii, nici de alții, aceasta este altă poveste, dar apropierea dintre profesor și elev, libertatea mai mare acordată elevilor, în măsura în care ei o înțeleg și își asumă libertatea și relația pe care o au cu profesorii, cred că ce se întâmplă acum este bine. 

Realizatoare: V-am ascultat într-un interviu anterior menționând această relație ca un soi de joacă, o joacă serioasă, dublată de exigență.

Marius Andruh: Acesta este un alt aspect, cel al predării. Dincolo de relația pe care poți sa o ai cu elevul sau cu studentul, întotdeauna mi-a plăcut să văd transmiterea științei ca pe un joc care să îi atragă, din care să învețe ceva și deasupra a tot, să se bucure.

Realizatoare: Obișnuim să întrebuințăm în vorbirea curentă această expresie chimia dintre două persoane, care a devenit chiar un clișeu de vorbire până la urmă. Din perspectiva unui chimist, poate pare o întrebare mai puțin obișnuită, ce stă la baza acestei compatibilități generatoare de emoție, de bucurie?

Marius Andruh: Goethe scris un roman care se cheama Afinitățile elective si în acest roman sunt două cupluri care pentru ceva timp sunt împreună și în final, partenerii se schimbă între ei. Povestea e simplă și n-ar merita invocată acum, dacă Goethe însuși n-ar fi spus la sfârșit că ceea ce s-a întâmplat cu cele două perechi este binecunoscut în chimie sub forma reacțiilor de dublu schimb. Și ca să ne apropiem și mai mult de ceea ce m-ați întrebat, există în termodinamică o funcție, afinitate chimică. Substanțele se caută sau reacționează dacă au o afinitate una față de cealaltă. Deci, în chimie, s-a simțit nevoia ca din psihologie să transferăm acest termen care descrie modul în care se comportă substanțele. 

Mai este ceva, în chimie mai avem și o ilustrare a unei legi a dialecticii, care este faimoasă, legea unității și luptei contrariilor. Adică noi vorbim despre acid, dar, dacă am definit acidul, trebuie să definești și baza, ori acidul și baza sunt contrarii și în dialectica lui Hegel, din lupta contrariilor apare mișcarea, iar mișcarea în Chimie este reacția chimică.

Prin urmare, putem să vorbim despre chimia dintre două substanțe, dintre doi oameni, că au o afinitate unul față de celălalt, dar putem să avem și partea cealaltă, în care contrariile se definesc unul în raport cu celălalt.

Realizatoare: Hazardul ce rol are în cercetare?

Marius Andruh: Are rol extrem de important. În chimie există foarte multe reacții care au nume: reacția Cannizzaro sau reacția Friedel–Crafts sau reacția Nenițescu, ca să invocăm și mari chimiști români și m-am gândit, dar n-am avut curaj să formulez, până când nu am văzut că a spus-o altcineva mult mai apăsat decât mine, la faptul că toate reacțiile cu nume au fost descoperite întâmplător. Ele au un nume pentru că sunt reacții extrem de importante, le utilizează după aceea toți chimiștii pentru a obține alți compuși, pentru că o menirea chimie este de a sintetiza noi compuși și pentru asta ai nevoie de reacții care să funcționeze bine, să meargă cu randamente mari, să fie selective. 

De ce au fost descoperite întâmplător? Pentru că nu era o teorie să te ducă la ele. Ele au generat o teorie. Cele mai mari descoperiri în știință sunt acelea care nu sunt prezise de teorie, spunea un chimist rus, pentru că acele descoperiri vor duce la lărgirea și la dezvoltarea teoriei. Acesta este progresul în cunoaștere. O teorie îți explică ceva, îți prevede ceva, dar dacă apare ceva ce nu este prevăzut de teoria respectivă, este cu mult mai interesant, pentru că acesta va duce la lărgirea teoriei sau la formularea unei alte teorii. Prin urmare, rolul întâmplării este uriaș în cercetarea chimică. Foarte multe premii Nobel în chimie s-au luat pe descoperirile făcute întâmplător, dar aici nu nu aș vrea să se înțeleagă și să se împingă în derizoriu, hazardul ca o sursă de premii Nobel, pentru că este fals.

A avut grijă Pasteur să spună că a hazardul nu favorizează decât spiritele bine pregătite, adică cei care pot să vadă că acolo este ceva excepțional și să explice acel ceva, pentru că atunci când descoperi ceva întâmplător, etapa următoare este să explici să vezi dacă este reproductibil și apoi să-l aplici și în acel moment comunitatea științifică se bucură de ceea ce ai descoperit întâmplător.

Realizatoare: De peste 30 de ani dumneavoastră pregătiți Lotul Olimpic Național de Chimie. Aș vrea să știu ce ați reușiți să transmiteți generațiilor pe care le îndrumați.

Marius Andruh: Este ceea ce mi-am propus dintotdeauna, oriunde și obsedat de o propoziție a profesorului Nenițescu, care este la un amfiteatru pe o placă de marmură la Politehnică și care spunea că pentru a reuși să transmiți știința, deci să predai, trebuie să fii tu însuți creator de știință sau măcar să te străduiești să fii.

Este un lucru extrem de important. Eu coordonez lotul care se ocupă de special de participarea noastră la Olimpiada internațională. Sunt colegi de la Universitatea din București, de la Universitatea Politehnică de la Timișoara și de la Cluj. Deci, suntem o echipă căreia trebuie să-i aduc un elogiu, pentru că atunci când am format-o, ei au înțeles ce vreau de la ei. I-am selectat textual pe cei mai jucăuși, cărora să le placă, deși sunt în învățământul superior, să se joace cu copiii, pentru că ei supraveghează elaborarea subiectelor la etapa națională, apoi la probele de baraj, pregătirea lor pentru Olimpiada internațională, ori pentru asta e nevoie de profesori care să facă probleme interesante, incitante, să semene cu problemele de la Olimpiada internațională. 

De ce probleme de la olimpiada  internațională sunt incitante? Pentru fiecare țară vrea să apară cu probleme originale, nu poți să apari cu modele de probleme prăfuite. Fiecare țară vrea să arate că în anul respectiv a organizat o olimpiadă interesantă ori cei care propun probleme la pregătirea elevilor noștri trebuie să se înțeleagă acest lucru. 

Cei pe care îi avem în echipă sunt din categoria profesorilor jucăuși ei sunt un model toți, pentru că îi privesc cu dragoste pe elevi, sunt cei mai buni elevi din țară la disciplina chimie, dar pe de altă parte și cu exigență, pentru că ei vor trebui, pe de o parte, să reprezinte țara și, pe de altă parte, să-și găsească un drum care să fie consolidat. 

Nu toți copiii care merg la Olimpiadă Internațională și iau medalii, vor avea o carieră științifică strălucită și nici cei care n-au intrat în loturile lărgite sau nu au fost la olimpiadă nu vor avea o carieră strălucită, dimpotrivă. Cunosc exemple din experiența pe care o am, deci cercetători absolut remarcabili și în țară și în străinătate, care nu au trecut pe la olimpiade, pentru că nu făceau față ritmului. La olimpiada internațională ai 6 ore de făcut 8, 9 probleme care sunt lungi și grele și pentru asta trebuie să fie antrenat ori sunt firi  meditative, cărora nu le pasă de participări la astfel de concursuri. 

Avem participant la Olimpiadă Internațională, cel puțin la două, care acum este profesor în învățământul nostru preuniversitar. Și-a făcut studiile în Anglia și masterat. Acum își termină doctoratul la Cluj, dar el a ales să fie profesor de liceu și este de admirat pentru că a simțit că acolo el este împlinit, alegându-și ca viitor pregătirea elevilor și asta este foarte important.

Realizatoare: Își doresc acești copii, acești elevi care fac performanță să devină profesori, mai sunt interesați?

Marius Andruh: Nu prea. Nu prea și motivele sunt multe și vă pot spune că în câțiva ani noi nu o să mai avem profesori de chimie, pentru că nu prea sunt interesați cei care termină Facultatea de chimie și sunt puțini, dacă termină vreo 20 seria de chimie și doar câțiva merg în învățământ. Meseria de profesor trebuie sprijinită și acordat ceea ce i se cuvine profesorului, respectul societății. 

Pe urmă, eu v-am spus că la mine în sat aveam un laborator, păi acum nu prea cred că mai sunt laboratoare la școlile gimnaziale, pentru că nu prea au cu ce, n-au bani, n-au cum să facă nici chiar la licee. Dacă vrei să predai chimia, nu să scoți chimiști, să înțeleagă și să rămână cu ceva, atunci ea trebuie să treacă prin laborator. Altfel, chimia este cu totul neatractivă.

Realizatoare: Totuși, ce a contribuit de-a lungul timpului la acest succes la rezultatele Lotului olimpic de Chimie, dincolo de suportul colegilor?

Marius Andruh: Este meritul lor. Este meritul copiilor, ambiției lor. Sunt copii care vor să atingă un nivel de performanță, care este și mult mediatizat, fiind mediatizat mult ,copiii sunt stimulați să apară la televizor, că au luat medalii de aur sau medalie de argint la Olimpiadă. În plus, din păcate, mulți dintre ei, pe baza acestor rezultate pleacă. Vă spun, din păcate, nu pentru ei, pentru ei este foarte bine și au dreptul să-și aleagă unde studiază. Este trist pentru învățământul nostru superior că îi pierde și poate nu ar fi pierduți definitiv dacă ei, după studii în străinătate, s-ar întoarce.

Realizatoare: Și unde credeți că e problema?

Marius Andruh: O problemă o știu. Universitățile ar trebui să fie mai deschise și au început să fie. Competiția dintre universități a făcut ca conducerile universităților să fie atente să atragă  tineri foarte bine formați. În urma cu 30 de ani ar fi fost imposibil, acum, universitățile se bat să pună mîna pe ei ceea ce este bine. Eu ce fac la olimpiadă, caut cel puțin la festivitatea de deschidere să le spun ceva să-i atragă și în fiecare an am o altă poveste.


4 comments
  1. La cum este în învățământ acum sa trăiți bine ca veți rămâne doar cu nepalezi cu drag de orice,inclusiv învățământ. Și veți mai rămâne cu cei care nu dau pe la ore(ca nu se merita la salariile care sunt raportate la inflație),care nici 5 nu obțin la Titularizare(pentru ca cei peste 5 vor cauta altceva) sau cei care sunt aproape de pensie.
    În rest?Sa trăiți bine cu povesti și marmote care învelesc ciocolata în staniol.

  2. stiinta nu este un joc, este mult efort si munca ore si ore, profii aia care pregatesc olimpicii au elevi interesati de asta, dar pune-i sa lucreze la clase obisnuite sa vedem cat sunt de buni, ce rezultate are scoala in ansamblu ne mandrim cu 5-10 olimpici care oricum pleaca din tara. cariera didactica nu mai intereseaza pe nimeni.

  3. A învăța este o activitate serioasă.nu o joacă.majoritatea elevilor nu vor să învețe.ei nu înțeleg rostul acestei activități.rezultatul??se vede in analfabetismul generațiilor actuale… nivelul de dificultate a testărilor a scăzut mult cultura generala dorința de cunoaștere tinde spre zero..cunosc cazuri când elevi din anii terminali nu au citit nici o carte…și mulți din aceștia ajung în funcții publice iau decizii importante dau amenzi pedepsesc etc…o adevărată revoluție culturală.cei bătrâni citiți deștepți vor fi bătaia de joc a acestor nulități…firesc sunt și excepții… excepțiile părăsesc țara sistemul acesta găunos putred așa zis democrat cu valurile răsturnate..

  4. S-a ajuns la aceste situații (aberante) de a face ca totul să se desfășoare sub forma jocului (specific copiilor de grădiniță) pentru că tinerii noștri nu mai sunt interesați de știință, nu sunt atrași de misterele cunoașterii, ci, mai mult de comercializarea imaginii (superficiale) de sine, prin intermediul diferitelor situri (Facebook, Tic Toc), de imitarea comportamentelor ușoare( ”VIP”-urilor) ale căror modele sunt peste tot și de cultivarea și dezvoltarea instinctelor primare. Învățământul preuniversitar mediu și, în mod deosebit, cel academic (universitar) trebuie să se bazeze pe activitatea de cercetare, pe folosirea modelărilor matematice, pe studiu, pe experimente, nu pe joc (menit, chipurile a-i atrage pe tinerii studioși).
    În aceste forme de învățământ (liceal și universitar) trebuie să ajungă cei interesați. Dar, pentru că nu mai avem ”interesați”, încercăm să-i atragem și să le oferim totul pe tavă (prin jocuri) celor care nu au nici în clin nici în mânecă cu știința, cu cunoașterea și, care, spre nemulțumirea (disperarea) pedagogilor, au ajuns, prin alunecare, să rătăcească în aceste citadele ale cunoașterii, care ar trebui să fie, așa cum spune poetul (Eminescu), ”izvoare ale gândirii”, ”râuri de cântări” .
    Fără îndoială că simulările computerizate au un rol important în înțelegerea fenomenelor și proceselor studiate și ne oferă șansa unor noi descoperiri. Dar jocul, domnilor (doamnelor), folosit în formele superioare de studiu, scoate în evidență o abdicare de la principiile, scopurile și de la țintele adevărate ale acestui tip de educație.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

“Năstrușnica” idee de a renunța brusc la online în universități, criticată de senatorul Ștefan Pălărie (USR): multe cămine sunt ocupate de refugiați, organizarea semestrului e deja stabilită, iar cadrul legal poate fi rezolvat prin ordonanță

Problema “cadrului legal” pentru predarea și evaluarea online în facultăți poate fi “rezolvată rapid” printr-o ordonanță de urgență, “nu e nevoie de bulversarea unei comunități de peste 500.000 de studenți…
Vezi articolul

Prima casă de creație din inima Bucureștiului pregătită de Institutul Francez își deschide poarta către artiștii români. Cristian Mungiu, primul găzduit în “la résidence de poche”

Institutul Francez din București a inaugurat vineri o locuință–rezidență aflată chiar în curtea institutului, pe Bulevardul Dacia din Capitală. Inițiativa poarta numele “La résidence de poche/ Rezidenţa de buzunar” și…
Vezi articolul

VIDEO Grădinița SMART dintre fabrici, inaugurată la Ciugud. Un nou concept pentru învățământul preșcolar de la țară: tehnologie folosită cu atenție, dotări inteligente și copii alături de părinți

Comuna Ciugud (județul Alba) a inaugurat joi una dintre cele mai moderne grădinițe din România, situate în mediul rural. Grădinița SMART de la țară, este situată între fabrici, în zona…
Vezi articolul

BREAKING „Nu suntem la piață și, ca atare, nu operăm cu oferte, nici măcar la mall“, spune Dan Cărbunaru, purtătorul de cuvânt al Guvernului, despre noile solicitări ale sindicatelor, în timp ce anunță că Executivul va aproba ceea ce le-a oferit acum două zile și profesorii au refuzat: bani de cărți și prime, în loc de majorări ale salariilor

Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Dan Cărbunaru, a anunțat că decizia coaliției de guvernare a fost să aplice promisiunile făcute la întâlnirile trecute cu sindicatele. Gestul sfidează cel mai mare…
Vezi articolul