Mircea Miclea, reacție la proiectele de planuri-cadru de liceu: Ar fi trebuit de la început o discuție despre viziune, despre cum vrem să formăm mintea elevului și după aceea să discutăm numărul de ore. Dar trebuie un pic de curaj, de verticalitate

Fostul ministru al Educației, Mircea Miclea, critică modul în care au fost elaborate noile planuri-cadru pentru liceu, susținând că acestea au fost construite fără o viziune clară asupra formării elevilor. Într-o intervenție la TVR Info, acesta a subliniat că înainte de orice discuție despre numărul de ore, ar fi trebuit stabilit „cum vrem să formăm mintea elevului”, iar apoi să fie ajustat curriculumul în funcție de acest obiectiv. Miclea consideră că e nevoie de „curaj și verticalitate” în luarea deciziilor privind structura educațională.

Miclea a susținut că în loc să se adauge discipline separate, Guvernul ar putea proroga aplicarea acestor materii, așa cum s-a întâmplat în trecut cu alocarea a 6% din PIB pentru educație. De asemenea, el a pledat pentru menținerea matematicii în trunchiul comun al disciplinelor socio-umane, în special în ceea ce privește statistica, considerând că aceasta este esențială pentru înțelegerea fenomenelor sociale și economice.

Un alt punct criticat de fostul ministru în intervenția de la emisiunea InfoEdu moderată de jurnalista TVR Diana Coadă-Dumitrașcu este lipsa unei abordări interdisciplinare și aplicative în noul plan-cadru. Acesta a dat exemplul unui modul integrat despre „Ochiul”, în care fizica, biologia și chimia să fie predate împreună pentru a oferi elevilor o înțelegere practică. În plus, Miclea a subliniat că statul ar trebui să impună constrângeri clare în alegerea disciplinelor opționale, astfel încât să fie garantată formarea unei gândiri analitice și integrate la elevi.

Redăm intervenția integrală a lui Mircea Miclea, la InfoEdu de duminică, 16 februarie:

„Proiectul a fost preluat, a fost în mare măsură, după câte am înțeles, construit și de alți miniștri de dinainte și acum a fost făcut public. Aș avea câteva remarci care poate că o să care măcar un prilej de reflecție. Iată care sunt acestea: prima – cred că introducerea Istoriei Holocaustului și Istoriei Comunismului s-a făcut mai degrabă din oportunism politic și dintr-o anumită ideologie sau avânt ideologic la un moment dat al unor parlamentari. Cred că este mult mai avantajul elevilor să studieze o disciplină de genul «Istoria secolului XX», în care sigur pot să vorbească și despre holocaust și despre comunism, dar pot vorbi și despre revoluția științifică și tehnologică și despre primul și al doilea război mondial etc. Adică le-ar oferi o bază ca să înțeleagă de ce trăiesc în lumea în care trăiesc. Soluția de a nu încărca curriculumul cu aceste discipline e simplă: se dă o ordonanță de prorogare a acestor discipline care sunt în lege.

Nu e prima dată când Guvernul prorogă legi în aplicarea lor: vă aduceți aminte că ani de zile au prorogat aplicarea dispoziției din lege care spune că trebuie acordat educație 6% din PIB – atât au tot prorogat-o până când au mai aplicat-o. Deci cred că această disciplină ar aduce mult mai multă valoare adăugată elevilor, i-ar ajuta să înțeleagă lumea în care trăiesc ei, decât să introducem în planul de învățământ niște discipline care sunt expresia unui avânt ideologic momentan și a unui oportunism. În al doilea rând, cred că în domeniu științe sociale ar fi bine să rămână disciplină matematică, mai ales disciplina matematică sub dimensiunea de statistică, în sensul că oricare dintre noi, chiar dacă studiem filologie sau studiem științe socio-umane sau ce studiem, ne lovim zilnic de statistici. Avem nevoie de statistici ca să înțelegem, de exemplu, ce înseamnă un sondaj de opinie înaintea unor alegeri. Nu înțelegem ce înseamnă eșantion semnificativ sau ce înseamnă relația dintre inflație și șomaj dacă nu știm un pic de statistică. Deci cred că o astfel de disciplină este extrem de utilă inclusiv celor de la discipline socio-umane și cred că ar trebui reintrodusă și nu cred că trebuie să fie scoasă. Dimpotrivă. Cred că e este extrem de utilă în propria lor formare și în formarea tuturor de fapt.

În al treilea rând cred că ar fi fost bine să se dea o importanță mult mai mare unor teme care să fie predate în regim interdisciplinar, transdisciplinar și aplicativ. Adică se văd în acest plan-cadru este că s-a gândit mereu totul doar în termeni de discipline, ceea ce înseamnă că cunoștințele pe care le vor avea elevii vor rămâne agățate de disciplinele pe care ei le studiază. Adică «știu cutare chestie despre optică, pentru că am învățat-o la fizică», «știm cutare chestie despre biochimie pentru că am învățat-o la biologie» și așa mai departe și ei (elevii – n. red.) în felul acesta nu învață să integreze disciplinele și să aplice cunoștințele din diverse discipline pentru a-și rezolva problemele. Să vă dau un exemplu, de pildă, dacă ar fi teme integrate în afară de cele legate de fiecare disciplină, teme, un număr de teme inclusiv într-un trunchiul-comun, în cel opțional sau cel de la dispoziția școlii și al elevului: ar trebui să fie teme, proiecte, aplicative integrate. Deci de exemplu să studiem ochiul.

La lecția «Ochiul» vine domnul profesor de fizică și prezintă optica ochiului pentru că-ți trebuie ca să-ți faci ochelari, de exemplu, vine doamna profesoară de biologie și vorbește despre biologia ochiului, pentru că e important să știi ce se întâmplă cu ochiul tău când îmbătrânești, de pildă, și vine doamna profesoară de chimie care predă partea de chimie a ochiului și uite așa am integrat cunoștințe de la discipline diferite, dar le-am integrat într-o cheie aplicativ. Adică le folosește la ceva, că altfel spunem că școala plictisește elevul. Trebuie să ne concentrăm pe elevi prin modul în care se face predarea și cum se face școala ca să integreze cunoștințe din discipline distincte și să le integreze într-o cheie aplicativă, iar acest lucru din păcate lipsește în acest plan-cadru și ar fi trebuit gândit.

Încă un lucru care cred că merită luat în seamă sau mă rog să reflectăm asupra acestui lucru este că atunci când e vorba de curriculum la dispoziția școlii sau a elevului trebuie ca statul trebuie să vină totuși cu o «pretențiune». Adică statul care e interesat de cum va arăta mintea elevilor atunci trebuie să îi lase de cei de la școală sau pe părinți să facă alegeri, dar cu respectarea unor constrângeri. Adică vă dau exemplu de constrângeri: «domnule, puteți să alegeți dintre mai multe discipline, însă aceste discipline trebuie să valorifice cunoștințele care sunt dobândite deja la disciplinele din trunchiul comun sau din regim obligatoriu».

«Noi ca stat trebuie să știm, domnule, ce fel de minte vrem să aibă elevul la final». Eu cred că trebuie să vizăm un elev care are o minte care integrează cunoștințe din discipline diferite și le utilizează pentru a-și rezolva problemele de viață cotidiană sau problemele cu care se confruntă. Și atunci poți să impui o astfel de constrângere școlilor: «să alegeți, dar să alegeți astfel încât să justificați că ați bifat, că ați satisfăcut această constrângere», pentru că altfel o să fie o mare idiosincrazie a școlilor și adesea se va întâmpla ca elevii sau școlile să opteze pentru materiile cele mai ușoare. Efort minim pentru notă cea mai mare, știți, ori așa le dai niște constrângeri și cred că trebuie exprimate aceste constrângeri, dacă statul este e interesat de cum anume trebuie formată mintea elevului.

Deci sunt lucruri care ar trebui luate în seamă și aceste constrângeri și, mă rog, clarificarea foarte detaliată despre cum cum vrem noi să fie mintea elevului la finalul disciplinelor pe care le studiază și cât trebuie să-l ajutăm să integreze cunoștințele. Asta ar fi trebuit să fie înainte de a fi prezentat acest plan-cadru, iar planul-cadru să fi fost o soluție la această aproximare și nu să discutăm despre plan-cadru doar așa pe discipline. Că atunci începem să ajungem la o discuție de contabilitate: câte ore ai tu, câte ore am eu, ce să facem să-mi crească mie numărul de ore și să ți să reducă ție numărul de ore, că iei din orele mele, știți – trebuie să depășim nivelul ăsta de discuții contabile. Trebuie să încercăm să ne gândim și ce-i folosește mai multe elevului și am dat exemplu de a rezolva concret aceste lucruri, nu să discutăm așa in abstract.

Ar fi trebuit să fie făcută de la început o discuție despre viziune. Cred că se poate înțelege foarte simplu și de către domnul ministru și de către sindicate: hai să discutăm despre cum vrem să formăm mintea elevului și după aceea orice pretenție a fiecăruia dintre noi ca profesori să fie legitimată de această minte a elevului asupra căruia toți am căzut de acord. De exemplu, am căzut de acord asupra faptului că elevul trebuie să sintetizeze cunoștințe din discipline diferite într-o cheie aplicativă. Da, bun, păi dacă am căzut de acord, atunci hai să punem în planul-cadru astfel de ore. Sunt multe alte lucruri asupra cărora trebuie să ne punem de acord.

Suntem de acord că devine o e o lume foarte volatilă și că gândirea de tip antreprenorial este esențială într-o lume volatilă, adică să nu aștepți soluții pe care să ți le dea cineva și tu să produci soluții la probleme? Dacă suntem de acord ca în gândirea de tip antreprenorial sau gândirea de designer, design-thinkingul cum se numește, este esențial, atunci hai să ne gândim cum trebuie să arate planul de învățământ ca să aproximăm acest design-thinking, să creăm o minte pe care elevii noștri să o folosească că altfel din nou o să spună că școala e inutilă. Deci trebuie căzut de acord asupra câtorva caracteristici pe care vrem să le creăm în mintea elevilor noștri și după aceea să modificăm programa și planul-cadru în funcție de aceste dimensiuni. Dar trebuie un pic de curaj, de verticalitate”.

Informații de context. Proiectele de planuri-cadru pentru liceu 2025 au fost lansate în dezbatere publică vineri seară, 31 ianuarie, la ora 18:00. Ele prevăd noile scheme după care liceele își construiesc orarele pentru elevi și profesori. După acestea ar urma să învețe elevii care intră în clasa a IX-a în septembrie 2026, adică actualii elevi de clasa a VII-a (anul școlar 2024-2025). Reforma curriculară inițiată în 2012 ar fi trebuit să se petreacă la liceu pentru elevii care au început clasa a IX-a în 2020, tineri care au absolvit deja liceul în 2024, însă a fost amânată succesiv de politicieni.

Proiectul de reformă curriculară a stârnit deja reacții din partea profesorilor și specialiștilor în educație, care contestă unele dintre modificările propuse. Un punct sensibil este reducerea numărului de ore pentru anumite discipline, cum ar fi Matematica la clasele a XI-a și a XII-a, unde materia devine opțională pentru profilurile de științe sociale​. Această modificare este criticată de profesorul Cătălin Ciupală, care avertizează că „o viitoare învățătoare care nu face deloc matematică în ultimii doi ani de liceu și nici la facultate nu va putea preda eficient această disciplină elevilor săi”​.

În ceea ce privește Istoria, există dezbateri intense privind structura programei. Facultățile de Istorie din țară au cerut ca această materie să rămână obligatorie la toate specializările de liceu, subliniind că o oră pe săptămână nu este suficientă pentru a acoperi atât istoria României, cât și istoria universală​. Ministrul Educației, Daniel David, a respins acuzațiile privind marginalizarea disciplinei, afirmând că „trebuie să găsim un echilibru între centralizare și descentralizare”​.

• Pe 13 februarie, ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, a anunțat, după ce i-a primit în audiență pe decanii facultăților de istorie, că „Istoria românilor/ României” va deveni materie obligatorie la liceu.

O altă schimbare controversată este eliminarea Geografiei din trunchiul comun la clasele a XI-a și a XII-a, decizie criticată de Facultatea de Geografie a Universității din București, care susține că disciplina este esențială în contextul schimbărilor climatice și al problemelor geopolitice​. Pe de altă parte, Societatea de Geografie din România a transmis o solicitare oficială Ministerului Educației pentru păstrarea disciplinei în curriculum​.

• Un alt punct de dispută îl constituie limba modernă 2, care în noile planuri-cadru are doar o oră obligatorie pe săptămână. Asociația Profesorilor Francofoni a lansat o petiție semnată de peste 3.000 de persoane în doar 24 de ore pentru menținerea a două ore de predare pe săptămână​.

În paralel, Ministerul Educației susține că proiectele de planuri-cadru oferă mai multă flexibilitate elevilor și școlilor, lăsând posibilitatea ca fiecare unitate de învățământ să decidă în funcție de specificul său​. Coaliția pentru Educație, un grup format din părinți, elevi și profesori, a declarat că noile planuri reprezintă „cea mai bună soluție pentru toate părțile implicate”​.

De asemenea, un punct sensibil al dezbaterii este rolul disciplinelor STEM (Știință, Tehnologie, Inginerie, Matematică), care în unele filiere pierd ore în trunchiul comun. Vicepreședinta Comisiei Europene pentru Educație, Roxana Mînzatu, a atras atenția că România trebuie să prioritizeze domeniile STEM, întrucât acestea sunt esențiale pentru viitorul pieței muncii și pentru competitivitatea economică a țării​.

• În schimb, rectorul Universității de Vest din Timișoara, Marilen Pirtea, subliniază că reforma curriculară trebuie să fie corelată cu examenele naționale, altfel riscă să creeze incoerențe majore între materiile predate și cele evaluate la Bacalaureat​.

Până în prezent, Consiliul Național al Elevilor (CNE), structură reprezentativă a elevilor organizată și bugetată de Ministerul Educației, nu a dat niciun punct de vedere pe actualele propuneri de planuri-cadru aflate în dezbatere publică până pe 6 martie. Mai mulți elevi din CNE despre care Edupedu.ro a scris că s-au numit pe ei și alți colegi, în afara regulamentului, într-o comisie numită „Biroul Executiv Interimar”, s-au întâlnit recent cu ministrul Daniel David.