Mihai Maci, lector la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității din Oradea, a declarat că este nevoie de apărarea calității doctoratului, ci nu de înmulțirea acestora. Acesta a explicat, la emisiunea InfoEdu, că acordarea titlului de doctor „cu ghiotura” duce la creșterea numărului „frustraților care consideră că au recunoașterea statului și, odată ce au recunoașterea statului, vor ceva de la stat”.
- Amintim că Guvernul a adoptat marți, 24 februarie, o ordonanță de urgență care prevede, printre altele, diminuarea indemnizației pentru titlul științific de doctor la 500 lei brut lunar în anul 2026. Asta înseamnă că absolvenții de doctorat vor primi aproximativ 293 de lei în mână. Suma se acordă numai dacă persoana își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul și are în fișa postului atribuții obiective și cuantificabile care permit verificarea lunară a modului în care activitatea este valorificată suplimentar.
- În acest context, premierul Bolojan a declarat că „nu de diplome ducem lipsă, ci de competențe”. Acesta a mai precizat că practica acordării acestui spor nu este una întâlnită la nivel european, iar profesorii sunt deja remunerați pentru gradul universitar pe care îl dețin.
„Tot dând titluri din astea cu ghiotura, noi nu facem altceva decât să creștem o masă a frustraților, care consideră că, de vreme ce au obținut titlul, nu contează cum, au recunoașterea statului și, odată ce au recunoașterea statului, vor ceva de la stat”, a subliniat Mihai Maci, subliniind că inclusiv cei care dețin titlul de doctor, însă nu lucrează în domeniu, au aceleași așteptări.
El a precizat că înțelege, „într-o anumită măsură”, declarațiile premierului Ilie Bolojan: „Sunt în situația în care, într-o anumită măsură, pot să înțeleg ceea ce a spus prim-ministrul. Și anume faptul că nu mai suntem în situația în care să spunem că avem școli pline de savanți și tinerii care vin la noi vin din pasiune și obțin o pregătire excepțională, după care se angajează în domeniu. În realitate, lucrurile nu prea stau așa, onest vorbind”.
Lectorul universitar a explicat că cei care ar trebui să verifice dacă doctoranzii întocmesc lucrări cu adevărat bune și dacă școlile doctorale le acordă titlul de doctor în mod onest sunt membrii comunităților profesionale.
„Nu prim-ministrul este cel care decide cine își face lucrarea pe bune și cine nu își face lucrarea pe bune. Nu decide care școală doctorală atribuie titluri în mod onest, care școală doctorală nu face lucrurile astea. De aceste lucruri ar trebuie să se ocupe comunitățile profesionale din fiecare domeniu”.
Potrivit lectorului, comunitățile profesionale trebuie să protejeze „calitatea a ceea ce este doctoratul. Nu să înmulțim doctoratele în neștire, binecuvântând școli doctorale în fiecare stație de tren”.
„Asta mi se pare că e o problemă și se va ajunge în acea comică situație în care, dacă toată lumea vede că doctoratele să iau pe bandă rulantă, o să avem întrebarea populară «Domnule, de ce nu se de sporul ăla la toți? Trebuie democratic. Dați-ne și nouă sporul ăla, că și noi am învățat când am fost mici». Aici e un soi de foarfecă, iar foarfeca asta ține, pe de o parte de ceea ce ar trebui să fie o școală adevărată. Cu adâncă tristețe, o școală adevărată face selecție și e restrictivă. Asta este o parte a problemei”, a mai punctat Mihai Maci.
Redăm declarațiile integrale ale lui Mihai Maci, lector universitar la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității din Oradea, pe acest subiect
Datorită faptului că lucrez în mediul universitar, datorită faptului că am de a face cu generațiile tinere, sunt în situația în care, într-o anumită măsură, pot să înțeleg ceea ce a spus prim-ministrul. Și anume faptul că nu mai suntem în situația în care să spunem că avem școli pline de savanți și tinerii care vin la noi vin din pasiune și obțin o pregătire excepțională, după care se angajează în domeniu. În realitate, lucrurile nu prea stau așa, onest vorbind. Aici ar fi fost foarte important ca noi să avem o mare ponte a corpurilor profesionale.
De ce? Dintr-o rațiune foarte simplă: datorită faptului că nu prim-ministrul este cel care decide cine își face lucrarea pe bune și cine nu își face lucrarea pe bune. Nu decide care școală doctorală atribuie titluri în mod onest, care școală doctorală nu face lucrurile astea. De aceste lucruri ar trebuie să se ocupe comunitățile profesionale din fiecare domeniu. Aici ar fi trebuit să existe adevăratul baraj. Noi ce am făcut? Practic, am democratizat titlul de doctor. La ora actuală, o grămadă de oameni, mulți dintre ei care nu practică în domeniu sub nicio formă – la fel ca și oamenii care au o licență sau care au un masterat – așteaptă ceva de la stat, nu de la mediul profesional.
Și tot dând titluri din astea cu ghiotura, noi nu facem altceva decât să creștem o masă a frustraților, care consideră că, de vreme ce au obținut titlul, nu contează cum, au recunoașterea statului și, odată ce au recunoașterea statului, vor ceva de la stat.
Și acum ne trezim în situația în care statul funcționează ca părintele vitreg. Nu îți dă, ci îți ia. Astea sunt niște probleme cât se poate de reale. Mie mi se pare că multă vreme învățământul a funcționat pe un soi de principiu de trickle down economics. Adică s-a dat ceva încontinuu. Nu mult, să ne înțelegem. În învățământ s-a dat puțin, dar s-a dat câte ceva. Din ceea ce s-a dat, vreo jumătate s-a oprit la nivelul a 10%, vreo 20% s-a dus în investiții, vreo 10% pe protocol și 20% a ajuns jos. Și în felul ăsta a primit și omul ăla de jos câte ceva. Acum, dacă nu se mai dă, ci se ia, evident că nu se ia de la ăia 10% din vârf. Se ia de la pălmașii educației. Firește că există un grad de nemulțumire față de lucrurile astea.
[…]
Ca să fiu absolut sincer, eu n-aș putea să vă spun cum pot fi reglate lucrurile astea. Văd doar că sunt câteva probleme și problemele astea sunt foarte reale. Una dintre ele este faptul că în fiecare an se abilitează zeci, dacă nu sute de persoane. Oamenii ăia care se abilitează, de ce se abilitează? Ca să își strângă doctoranzi, pentru că faptul de a avea școală doctorală e un criteriu de validare a unei secții în interiorul unei universități și e un criteriu de evaluare a universității și ca să-și aducă clienți, pentru că doctoratele să plătesc. Dacă a devenit o chestie economică, e o chestie economică funcțională. Atunci mergem pe ea, și dacă omul plătește, plătește. Ce să-i faci dacă plătește? Ne trezim, la sfârșit, că doctoratul ajunge un soi de licență onorabilă.
Într-adevăr, ar trebui să avem mai mulți studenți în țara asta. Dar insist pe lucrul ăsta. Mai mulți studenți, nu să-i ducem în facultate, ca să le dăm totuși o spoială de școală, pentru că ei n-au un gimnaziu bine făcut. Și atunci ideea e că, dacă vrei ca omul să știe ceva, îl ții 30 de ani în învățământ. Eu sunt cantitate neglijabilă din toate punctele de vedere și nu pot să un cum ar trebui să meargă lucrurile. Ceea ce aș putea să vă spun ar fi acest lucru: comunitățile profesionale, pe fiecare domeniu, ar trebui să fie cele care apară lucrurile astea.
Să apărăm calitatea a ceea ce este doctoratul. Nu să înmulțim doctoratele în neștire, binecuvântând școli doctorale în fiecare stație de tren.
Asta mi se pare că e o problemă și se va ajunge în acea comică situație în care, dacă toată lumea vede că doctoratele să iau pe bandă rulantă, o să avem întrebarea populară «Domnule, de ce nu se de sporul ăla la toți? Trebuie democratic. Dați-ne și nouă sporul ăla, că și noi am învățat când am fost mici». Aici e un soi de foarfecă, iar foarfeca asta ține, pe de o parte de ceea ce ar trebui să fie o școală adevărată. Cu adâncă tristețe, o școală adevărată face selecție și e restrictivă. Asta este o parte a problemei.
Cealaltă parte a problemei este aceea că noi ne aflăm într-o societate cu grave probleme de disparități economice, de disparități regionale, de educație la nivelul de bază și ar trebui să facem ca societate ca să-i ajutăm pe cei tineri și să-i ajutăm pe toți cetățenii să meargă puțin mai departe cu cunoașterea.
Informații de context
Potrivit legii, indemnizația pentru titlul de doctor era de 50% din salariul minim brut pe țară. În realitate, această a fost, de șase ani, plafonată la nivelul salariului minim din anul 2018. Este vorba de 1.900 de lei brut. Indemnizația a fost, deci, înghețată la aproximativ 950 de lei brut pe lună.
Reducerea sporului de doctorat a fost propusă de un grup de lucru format de Biroul Permanent al Consiliului Național al Rectorilor, împreună cu premierul Ilie Bolojan. Potrivit unui răspuns al Ministerului Educației și Cercetării la solicitarea Edupedu.ro, din acest grup de lucru au făcut parte rectorii Nicolae Istudor, Mihnea Costoiu, Leonard Azamfirei, Sorin Cîmpeanu, Liviu Lucaci, Mihai Dimian, Ioan Abrudan, Marilen Pirtea, precum și Sorin Costreie, Gigel Paraschiv, Mădălin Bunoiu și Anton Hadăr.
Liviu George Maha, rectorul Universității „Al. I. Cuza” din Iași, și Dan Cașcaval, rectorul Universității Tehnice „Gh. Asachi” din Iași, au negat că în discuția CNR cu premierul ar fi fost menționată reducerea acestui spor.
„Din ce am discutat cu colegii din grupul de lucru constituit cu acea ocazie, nici ulterior nu au existat discuții în acest sens. Dacă au fost consultări individuale cu alți rectori, în afara acestui cadru instituțional și asumat la nivelul Consiliului Național al Rectorilor, este bine ca acest lucru să fie precizat explicit”, a solicitat Liviu Maha.
„Fiind prezent la acea întâlnire, pot să afirm cu toată răspunderea că nu s-a adus în discuție nicidecum subiectul „sporul de doctorat”, nici măcar nu cred că s-a pronunțat cuvântul „doctorat”. În fapt, nu s-a discutat de niciun spor. Și, implicit, nici nu s-a concluzionat ca fiind o propunere reducerea ‘sporului de doctorat”, a declarat Dan Cașcaval.
Sindicatele din educație au trimis președintelui Nicușor Dan o scrisoare deschisă în care îi cer, între altele, „menținerea indemnizației pentru titlul științific de doctor măcar la valoarea aferentă anului 2025”.
Decizia Guvernului a fost criticată în spațiul public, inclusiv de voci din mediul universitar.
Profesorul și politologul Cristian Preda, fost europarlamentar și fost decan al Facultății de Științe Politice din cadrul Universității din București, a rupt în direct, la o emisiune Digi24 difuzată luni seară, un document prezentat drept diploma sa de doctor, obținută în Franța. El a făcut gestul în semn de protest față de planul guvernului de a reduce la jumătate indemnizația de doctor.
Profesorul Ștefan Baghiu, lector universitar dr. la Facultatea de Litere a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, a subliniat că „reducerea sporului de doctorat este o tăiere de salarii mascată”. „Niciun Guvern nu a fost atât de tupeist în istoria recentă a României – să subfinanțeze și să tragă apoi de urechi oamenii care formează tineri în România”, a mai adăugat el.
- Lectorul acuză o „viclenie retorică” în discursul premierului, susținând că acest mută dezbaterea de la finanțate la „diplome” și „dedicare”.
Redacția
Diana Ghimiși
I.N.
