Inteligența artificială a ajuns în școli înainte ca sistemul să știe ce să facă cu ea. În lipsa unor reguli clare, diferența o fac profesorii care aleg să se adapteze sau nu, spune Dorina Kudor, profesoară de limba română și formator de cadre didactice, cu aproape 40 de ani la catedră. Într-un interviu pentru Edupedu.ro, aceasta spune direct că profesorul nu își mai permite să rămână în afara timpului său. Dar avertizează că entuziasmul pentru noile tehnologii poate duce ușor într-o capcană periculoasă acolo unde competențele pedagogice nu sunt solide: „Pedagogia nu se poate externaliza. Dacă o externalizezi, ajungi să predai robotic”. În viziunea ei, miza nu este dacă folosim AI, ci cum o folosim fără să pierdem esențialul – intenția pedagogică și relația reală cu elevii.
„Ca om și ca profesor nu poți trăi în afara timpului tău și, dacă în lumea în care trăiești se întâmplă anumite schimbări, e normal să intri și tu în fluxul lor. Așa că să duci inteligența artificială sau, înainte de inteligența artificială, instrumente digitale la clasă mi s-a părut un lucru firesc. Cum m-aș fi putut uita în ochii elevilor mei dacă ei, spre exemplu, știau să editeze un videoclip sau știu eu ce anume și eu să mă uit ca la ceva de pe altă planetă,” spune profesoara de Limba și literatura română într-un interviu acordat Edupedu.ro.
- Alfabetizarea AI are toate șansele să devină un „minim” educațional – la fel cum alfabetizarea digitală a ajuns, în urmă cu 10–15 ani, o nevoie de bază. Deocamdată însă, în România, expunerea copiilor la aceste teme nu e uniformă: depinde mult de școală, de profesor și de context, iar unele clase ajung să discute despre AI, altele deloc. În spațiul rămas neacoperit, mediul privat este singurul care s-a adaptat rapid; Logiscool este unul dintre exemplele care abordează AI ca parte dintr-un set mai larg de competențe digitale – cu accent pe înțelegere, utilizare responsabilă și siguranță.
- Edupedu.ro împreună cu Logiscool România lansează secțiunea AI la școală, în care vor fi publicate opinii ale experților, analize despre tehnologia care transformă lumea, ghiduri și materiale didactice, bune practici în integrarea inteligenței artificiale la clasă.
Cum a început deschiderea Dorinei Kudor spre nou și tehnologie? Dinspre elevi. „Îmi aduc aminte că acum vreo 15 ani aveam două clase de-a V-a și vedeam în pauze că se tot uită pe telefon și toți aveau smartphone-uri. Eu încă eram pe telefonul cu butoane și, când am văzut ce fac ei, primul lucru a fost să investesc, să-mi iau un smartphone și, în pauze, discutam despre ce aplicație folosești să faci un videoclip, cum faci anumite lucruri.”
De aici a apărut un alt tip de relație cu elevii, în care profesorul învață alături de ei, spune cadrul didactic: „A fost așa o colaborare cu ei și am crescut, deși aveam 50 de ani, am crescut împreună cu noile generații și cred că, așa, sintetic vorbind, ca profesor, trebuie să vorbești și limba generației pe care o educi.”
Așa că întrebarea despre curriculumul care se actualizează, în medie, la 10-15 ani, apare inevitabil. De ce școala e mereu în urmă față de realitatea în care trăiesc elevii?
„Curriculumul școlar este preocupat să transmită cunoașterea de la o generație la cealaltă și atunci el merge pe elemente supraverificate, clare și poate că este mai puțin deschis înspre inovație, înspre ceea ce este nou. De aceea se și spune că la școală înveți despre trecut, nu despre viitor,” precizează profesoara.
Pentru Dorina Kudor, această tensiune este firească, dar nu poate justifica lipsa de adaptare din clasă. Profesorul este cel care face legătura între cunoașterea validată și instrumentele prezentului. „Acum a venit inteligența artificială și chiar te ajută să obții, nu mai trebuie să faci tu actul de a compila și chiar te ajută. Și aici este rolul profesorului, să vină cu instrumentele timpului, pe cunoașterea pe care o propune curriculumul la fiecare disciplină.”
Din punct de vedere practic, inteligența artificială poate sprijini aproape orice etapă a activității didactice, susține cadrul didactic. Dar condiția esențială este ca profesorul să rămână în controlul procesului.
„Nu cred că există vreo activitate la care să nu se potrivească. Problema este ce vrea să facă profesorul și, prima dată, el trebuie să-și răspundă la întrebarea: ce vreau să fac? […] Iar dacă e să vorbim de inteligența artificială, îl ajută în toate etapele. Îl ajută pe profesor, dar problema este că el trebuie să fie dirijor, el trebuie să fie arhitectul,” spune profesoara.
AI nu poate înlocui gândirea pedagogică în niciun context prefesional pentru un profesor.
„Nu te duci și îi ceri unui instrument de inteligență artificială să-ți facă un plan de lecție pentru clasa a V-a. Nu așa. Ci mai întâi vreau să știu ce trebuie să predau, ce obiective am, unde vreau să ajung, ce și cum voi evalua și, după aceea, da, pot să scriu și prompturi care să-mi dea rezultate mai apropiate de nevoile mele”, iar limita este clară și fermă. „Pedagogia nu se poate externaliza. Dacă o externalizezi în totalitate, ajungi să predai robotic. Nu acesta este scopul. Scopul este ca intenția ta pedagogică să poată fi augmentată, adică dezvoltată, diversificată prin informația pe care ți-o pune la dispoziție inteligența artificială.”
În lipsa acestei clarități, riscul este ca profesorul să devină superficial, iar elevii să reacționeze imediat. „Este atât de normal și atât de firesc. Evident că elevul nu are cum să fie captivat, interesat de o asemenea prezentare. Și atunci tu, ca profesor, trebuie să fii expertul în cunoaștere.”
Dincolo de toate acestea, există o zonă în care tehnologia nu poate interveni: relația umană din clasă, spune Dorina Kudor: „Pe componenta aceasta a relației cu elevii, inteligența artificială nu ne ajută. Și de aceea e foarte important ca tu să te poți construi pe tine ca o persoană integră, ca o persoană onestă.”
Folosirea Ai în munca profesorului trebuie transparentizată și din asta ar trebui să nască un prilej de învățare, ca din aproape tot ceea ce face un profesor. Responsabilitatea etică trebuie asumată explicit, mai spune cadrul didactic: „Dacă ceva ai creat cu inteligența artificială, lucrul acesta trebuie menționat. Nu putem cere etică elevilor, dacă noi, la rândul nostru, nu avem o utilizare etică a inteligenței artificiale.”
„Eu, ca profesor, folosesc inteligența artificială. De ce să le interzic elevilor să folosească inteligența artificială? Nu mai bine ar fi ca profesorul să se abiliteze pe sine și să-i învețe și pe copii?”
Lipsa unei strategii clare pentru AI în educație afectează direct formarea profesorilor, spune profesoara cu o vastă experiență în formarea profesorilor și mentorarea lor: „Nu aveam direcții strategice pe care să le urmăresc în propunerea ofertei de formare anuale.” Soluția, spune ea, nu este complicată, dar presupune voință și coerență: „La începutul fiecărui an ar trebui să fie gândite una, două direcții strategice și atunci am trage cu toții la aceeași căruță.”
Dorina Kudor este autor și coautor de manuale și auxiliare didactice de limba și literatura română pentru gimnaziu și liceu și în Programul „A doua șansă”, coautor al unei serii complete de manuale de consiliere și dezvoltare personală pentru gimnaziu.
Profesoara este pasionată de educația elevilor, dar și de formarea cadrelor didactice și activează de peste 25 de ani în programe dedicate formării continue a cadrelor didactice.
Profesoara Dorina Kudor a realizat peste 500 de videoclipuri cu resurse educaționale publicate pe canalul propriu pe Youtube.
- Pe fondul lipsei unei strategii clare și coerente de integrare a inteligenței artificiale în școli, spațiul privat educațional a început deja să experimenteze modele aplicate. Unele organizații, precum Logiscool, testează formate de cursuri și curriculum orientate pe competențe digitale și AI, care pot funcționa ca repere utile pentru viitoare politici publice sau programe integrate la nivel de sistem.
Redăm interviul integral cu profesoara Dorina Kudor:
Cum a apărut interesul dvs. pentru utilizarea inteligenței artificiale în activitatea didactică și în rolul de formator?
Dorina Kudor: „Ca om și ca profesor nu poți trăi în afara timpului tău și dacă în lumea în care trăiești se întâmplă anumite schimbări, e normal să intri și tu în fluxul în fluxul lor. Așa că să duci inteligența artificială sau înainte de inteligența artificială, instrumente digitale, la clasă mi s-a părut un lucru firesc. Cum m-aș fi putut uita în ochii elevilor mei dacă ei, spre exemplu, știau să editeze un videoclip sau știu eu ce anume și eu să mă uit ca la ceva de pe altă planetă. Și în acest sens îmi aduc aminte că acum vreo să fie vreo 15 ani aveam două clase de-a V-a și vedeam în pauze că se tot uită pe telefon și toți aveau smartphone-uri. Eu încă eram pe telefonul cu butoane și când am văzut ce fac ei, primul lucru a fost să investesc, să-mi iau un un smartphone și în pauze discutam despre ce aplicație folosești să faci un videoclip, cum faci anumite lucruri și atunci a fost așa o colaborare cu ei și am crescut, deși aveam 50 de ani, am crescut împreună cu noile generații și cred că așa, sintetic vorbind, ca profesor, trebuie să vorbești și limba generației pe care o educi.
Deci și profesorii au de învățat de la de la elevi anumite lucruri?
Absolut și a aproape că apare un fel de de competiție. Îmi aduc aminte că era o temă la limba și literatura română, cred că prin clasa a V-a cu selfie și atunci am început – anotimpul anotimpurilor, sensul unui obiect – și făceam videoclipuri, dar și eu le făceam. Tema pe care o dă dădeam elevilor o făceam și eu. Și era așa o discuție și un fel de competiție prietenească între noi și pe urmă ziceau copiii păi, toamnă, dumneavoastră ați făcut-o mai frumos decât noi.
Mulți se pot opri din noutățile aduse la clasă fiindcă ele nu sunt în programă – să spunem – ar zice unii profesori. Ce părere aveți despre lentoarea asta cu care de exemplu curicululmul preia ce se întâmplă în lumea copiilor și în lumea prezentului, și în industrie și în piața muncii și cum, cum vedeți lucurile. Ar trebui să se actualizeze mai des sau depinde de fiecare profesor?
Unii profesori evită să aducă noutăți în clasă pentru că nu sunt în programă, pentru că sunt reticenți la nou. Cum vedeți relația dintre curriculum și realitatea din clasă, în contextul noilor tehnologii?
Acum este o problemă de filozofie culturală și pedagogică. Curriculumul școlar este preocupat să transmită cunoașterea de la o generație la cealaltă și atunci el merge pe elemente supraverificate, clare și poate că este mai puțin deschis înspre inovație, înspre ceea ce este nou. De aceea se și spune că la școală înveți despre trecut, nu despre viitor. Într-un fel este firesc, este normal să transmiți de la o generație la cealaltă cunoașterea care este deja validată, să zicem, științific. Dar pe de cealaltă parte este vorba de școala vie, de școala la care îți vin generații noi de copii. Și aici este rolul profesorului. Haideți să ne imaginăm că acum 20-30 de ani ca să afli ceva despre un text literae studiat la școală te duceai la Bibliotecă să cauți tot felul de informații din istoria literaturii, din tot felul de compendii. Apoi a venit internetul, puteai să găsești de acasă, de pe computer. Și acum a venit inteligența artificială și chiar te ajută să obții, nu mai trebuie să faci tu actul de a compila și chiar te chiar te ajută. Și aici este rolul profesorului, să vină cu instrumentele timpului, pe cunoașterea pe care o propune curriculumul la fiecare disciplină.
În ce etape ale activității didactice vedeți cel mai mare potențial pentru utilizarea AI?
Nu cred că există vreo activitate la care să nu se potrivească. Problema este ce vrea să facă profesorul și prima dată el trebuie să-și răspundă la întrebarea ce vreau să fac? Și atunci unde se duce? Se duce la fundamentarea curiculară, să vadă programa, să vadă competențele și apoi vine el cu tipurile de cunoștințe pe care trebuie să le transmită, cu obiectivele și apoi își proiectează activitățile de învățare. Iar dacă e să vorbim de inteligența artificială, îl ajută în toate etapele. Îl ajută pe profesor, dar problema este că el trebuie să fie dirijor, el trebuie să fie arhitectul. Adică nu te duci și îi cer lui Gemini/ChatGPT/NotebookLM/Copilot sau știu eu cărui instrument de inteligență artificială, să-ți facă un plan de lecție pentru clasa a V-a. Nu așa. Ci mai întâi vreau să știu ce trebuie să predau la clasa a V-a, ce obiective am, unde vreau să ajung, ce și cum voi evalua și după aceea, da, pot să scriu și prompt-uri care să-mi dea rezultate mai apropiate de nevoile mele.
Unde este limita? Ce nu ar trebui să externalizeze niciodată un profesor către inteligența artificială?
Pedagogia nu se poate externaliza. Dacă o externalizeze în totalitate, ajungi să predai robotic. Nu acesta nu acesta este scopul. Scopul este ca intenția ta pedagogică să poată fi augmentată, adică dezvoltată, diversificată prin informația pe care ți-o pune la dispoziție inteligența artificială. Spre exemplu: eu caut idei pentru tema „efectele muzicii asupra animalelor”, să spunem. Și atunci eu pot să caut, să găsesc informații. Pot să îmi creez o aplicație interactivă, spre exemplu, sau să folosesc un instrument digital care să mă ajute să realizez activitatea aceasta. Indiferent că predau față în față, că mă gândesc la o resursă digitală, AI mă ajută, dar nu îmi poate prelua gândirea mea, scopul pe care eu îl am. Profesorul predă întotdeauna cu un scop, cu intenție. Dacă aceasta nu există, atunci ce obții e o colecție de resurse care e haotică și nu contribuie în mod relevant la procesul de învățare.
Elevii simt foarte repede când un profesor nu stăpânește ceea ce predă. Cum se schimbă această dinamică atunci când sunt folosite instrumente AI?
Este atât de normal și atât de firesc. Este exact cum eu m-aș duce la clasă cu analiza unui text literar și pe care s-o citesc. Haideți să recunoaștem că așa s-a făcut multă vreme. În momentul acesta nu mai citesc, eventual o pun pe niște slide-uri sau știu eu ce alt instrument folosesc. Evident că elevul nu are cum să fie captivat, interesat de o asemenea prezentare. Și atunci tu, ca profesor, trebuie să fii expertul în cunoaștere, expertul în ceea ce privește disciplina. Fără discuție este ceva absolut nenegociabil aceste competențe de specialitate. Apoi, aceste competențe de specialitate, dacă nu sunt integrate cu competențe de pedagogie generală, adică ce cu învață, cu teorii ale învățării despre dezvoltarea copiilor, neuroștiință și așa mai departe, degeaba este un bun expert în fizică, în matematică, în gramatică, în ce o fi, că nu este un profesor relevant.
Care sunt competențele esențiale ale unui profesor relevant astăzi, dincolo de tehnologie?
Dacă ai adăugat cunoștințele acestea de pedagogie, apoi vin cunoștințele didactice sau competențele didactice. Cum predau eu o limba și literatura română, cum predau eu disciplina educație muzicală. Vedeți dumneavoastră, sunt aici niște competențe stratificate, una, dacă lipsește, sigur că ajungi în ipostaza impostorului. Cum ați spus dumneavoastră, elevii detectează imediat și nu se poate altfel. Deci, sintetic vorbind, trebuie să ai competențe de specialitate, să ai competențe pedagogice, să ai competențe didactice și să poți să duci procesul de învățare într-un mod relevant pentru grupul la care predai. Și aici sigur sunt și competențele interpersonale foarte importante, pentru că ești o ființă vie. E vorba de relația cu cu elevii elevi.
Aici AI-ul nu prea are cum să te ajute.
Dacă vorbim de rolul profesorului, în multe dintre sarcinile specifice activității unui profesor se poate apela la sprijinul inteligenței artificiale, dar pe componenta aceasta a relației cu elevii, inteligența artificială nu ne ajută. Și de aceea e foarte important ca tu să te poți construi pe tine ca o persoană integră, ca o persoană onestă. Și dacă ceva ai creat cu inteligența artificială, așa cum trebuie să existe o onestitate în orice facem, lucrul acesta trebuie menționat, nu putem cere etică elevilor, dacă noi la rândul nostru nu avem o utilizare etică a inteligenței artificiale. De aceea este foarte important ca profesorul să îi învețe pe elevi cum să folosească inteligența artificială, nu să creeze un război împotriva inteligenței artificiale. Eu, ca profesor, folosesc inteligența artificială. De ce să le interzic elevilor să folosească inteligența artificială? Nu mai bine ar fi ca profesorul să se abiliteze pe sine, să poată folosi în mod critic și etic inteligența artificială într-un mod profesionist și să-i învețe și pe copii?
În ce măsură poate AI să contribuie la personalizarea învățării pentru elevi cu niveluri diferite, cu nevoi de învățare diferite?
Poate fi folosită, poate fi folosită cu succes și cred că aici este zona sau nișa în care inteligența artificială ar trebui exploatată mai mult. Citisem, cred că pe chiar pe site-ul dumneavoastră că peste 100.000 de copii din învățământul preuniversitar românesc sunt declarați cu cerințe educaționale speciale. În momentul în care am citit această știre, mi-am pus întrebarea cât din acest procent este cauzat de lipsa de adecvare a instrumentelor de învățare din partea profesorilor? În bună parte îmi bazez ceea ce spun pe ceea ce știu în mod concret la limba și literatura română. Ce probleme au copiii noștri la evaluare națională și la bacalaureat atunci când trebuie să răspundă la întrebări pe texte la prima vedere. Și atunci îți pui întrebarea de ce lucrul acesta? E clar că n-au fost învățați să citească. Adică nu alfabetul, nu la asta mă refer, ci cum să ducă un proces de lectură pe o taxonomie a înțelegerii textului. Și am avut curiozitatea să mă uit în programa de gimnaziu, în cea de bacalaureat. Și acolo există referiri clare la importanța lecturii, la tipurile de lectură, dar dacă deschizi un manual, spre exemplu, vezi că lecturile succesive lipsesc. Adică, concret, se citește un fragment sau întreg textul, dacă este mai scurt în clasă, sau se cere să-l citească copilul acasă. Iar în rest, tot procesul de înțelegere, de la etapa unu până la cea de a VI-a dacă ne gândim la Taxonomia Bloom, e făcut în afara textului. Vorbim despre text și textul e în spate, nu mai revenim la el. Și atunci copilul nu știe cum să înțeleagă un text. Deci e vorba de dimensiunea aceasta comprehensivă, care este ruptă de lecturile succesive ale unui text.
Cum ar trebui integrată inteligența artificială în formarea inițială a profesorilor?
Cu siguranță formarea inițială este fundamentul acolo. Viitorii profesori trebuie să dobândească competențe pedagogice generale și competențe didactice, să le spunem, referitoare la didactica disciplinei. Profesorul trebuie să fie bine echipat cu teorii în ceea ce privește învățarea și predarea. Și de asemenea, tot în formarea inițială trebuie să existe acel laborator în care, ca la medici, nu te duci să faci o extracție înainte de a te fi jucat pe un manechin, pe un mulaj, până nu ai exersat și învățat regulile despre cum se face extracția unui dinte sau vindecarea lui. Și atunci în laborator, în pregătirea inițială, în formarea inițială ar trebui ca studenții să creeze ei micro-secvențe de învățare în care unul e profesor, ceilalți sunt elevii – să fie puși în situația aceasta.
Nu să externalizeze, cam cum se întâmplă acum în cea mai mare parte, și să-i trimită în diferite școli la diferiți profesori ca să facă 10 ore de predare sau câte or fi. Sigur și asta este important, dar mai întâi ei trebuie să înveți acest proces sub îndrumarea unui didactician, a profesorilor care se ocupă de pregătirea lor pedagogică. Și ca în orice domeniu ai terminat facultatea, te duci până la definitivat – la noi sunt 2 ani – este extrem de important ca în această perioadă tânărul profesor să nu fie lăsat singur. Să aibă parte de mentorat real. Doar că dacă ai o solidă pregătire pedagogică poți să găsești soluții acolo, concret, la locul de muncă. Și pentru că vorbim acum și de formarea cadrelor didactice în timpul, pe parcursul carierei lor, formarea continuă, gândiți-vă că eu am terminat facultatea în anii 80, dacă nu aș fi învățat nimic pe parcursul acestor ani, când au apărut atât de multe schimbări în aproape 40 de ani, atât de multe schimbări, cred ca aș fi fost o fosilă. De aceea, ca profesor, dacă tu însuți nu înveți și nu ești racordat la lumea în care trăiești, la inovațiile lumii în care trăiești, n-ai cum să evoluezi. Ești depășit. Îți pierzi autoritatea și respectul în fața elevilor. Și de aceea consider că legătura între formarea inițială și formarea continuă este cheia ca un profesor să poată rămâne relevant până la ultima oră în care el preda.
România nu are încă o strategie clară pentru AI în educație. Cât de important este acest tip de ghidaj la nivel de sistem?
În orice domeniu există oameni care au această genă a curajului și a curiozității, dar tot știința spune că numărul lor este destul de mic și atunci este important ca să oferi cel puțin un parcurs, cel puțin anual și cum văd eu lucrul acesta: avem în sistem posibilitatea și mă refer la faptul că peste 9 ani am fost director de Casa Corpului Didactic și dacă am simțit o greutate pe umerii mei a fost aceea că nu aveam direcții strategice pe care să le urmăresc în propunerea ofertei de formare anuale. A fost o perioadă cu câteva tematici, apoi s-a renunțat și la aceasta. Sigur că eu am prins perioada în care au fost programele POSDRU pe proiecte europene. Sunt și acestea niște pârghii importante, dar eu cred că la începutul fiecărui an ar trebui să fie gândite, formulate una, două direcții strategice pe care orice Casă a Corpului Didactic să le aibă în vedere atunci când își elaborează oferta de formare pentru anul în curs. Iar aceste direcții oarecum ar informa și mediul ONG, al asociațiilor și așa am trage cu toții la aceeași căruță. Și atunci ar fi foarte, foarte important să ne gândim dacă în anul următor dorim să formăm abilități ale profesorilor în ceea ce privește utilizarea inteligenței artificiale în proiectarea calendaristică sau planificarea calendaristică, sau în crearea de a materiale suport pentru activități de învățare sau știu eu, etică. Ele se pot repeta de la un an la altul, eventual mai adaugi câte ceva sau mai detaliezi, dar eu cred că ar fi importante și prin asta am asigura și o uniformizare și un fel de echilibru. Ghidajul acesta ar fi esențial. Inițiativele proprii sunt grozave, dar eu cred că dacă am avea o asemenea direcție strategică, oamenii inovativi și oamenii curajoși ar fi cei care ar fi primii care ar trage în acest domeniu și atunci i-am prinde în demersuri structurate, în demersuri care pot fi replicate”.
Citește și:
Ștefan Lefter
Andrei Popa
Ș.L.