Autorii din programa școlară sunt detestați din cauza modului în care sunt abordați. Avem de-a face cu o desfigurare didactică, iar elevii devin imuni la literatură în general, mai ales la literatura română din școală, este de părere conferențiarul universitar de la Facultatea de Litere a Universității din București și criticul literar Paul Cernat. Declarațiile au fost făcute într-un podcast moderat de teologul Damian Anfile, la Muzeul Național al Literaturii Române (MNLR).
Întrebat de ce crede că sunt detestați mare parte dintre autorii incluși în programa pentru examen, Paul Cernat a spus: „Răspunsul e banal de simplu: din cauza modului în care sunt abordați și din cauza cerințelor prin care sunt trecuți în perspectiva evaluării finale. Avem de-a face, din punctul meu de vedere, cu o desfigurare didactică. Îmi pare rău că trebuie să folosesc acest termen tare, dar trebuie să o fac, o desfigurare a unor autori care altminteri sunt extrem, extrem de ofertanți și de catchy, așa, ca să fiu un trend cu exprimările, chiar spectaculoși”.
Iar profesorul a continuat: „Rigidizarea didactică la care sunt supuși acești autori, selecția, care este de multe ori discutabilă și mă refer aici în special la cazul Ion Barbu și în mod particular mă gândesc la poemele hermetice ale lui Barbu – «Din ceas dedus» – așa e poemul, fără titlu, dar care e cunoscut după primul său vers”.
„Sunt autori care sunt livrați unor oameni tineri într-un mod care, din păcate, îi face pe elevi să devină imuni la literatură pe termen lung, la literatura română, să o refuze, deși este perioada în care ei pot fi câștigați pentru literatură chiar prin intermediul acestor scriitori, dar nu în felul în care ei sunt, nu predați, ci valorificați în manualele școlare, în programele școlare, programele didactice. Chiar dacă se încearcă tot felul de reforme, de împrieteniri de dată mai recentă, nu sunt deloc convins că ele își ating ținta. De multe ori, manualele par făcute pentru profesori de elită și nu pentru elevi. Și asta este o problemă. Sunt niște manuale care își ratează obiectivul principal – eficiența, eficiența didactică”, a punctat conferențiarul universitar dr..
Paul Cernat a continuat: „Nu se transmite mesajul. Degeaba sunt ele extraordinar de plăcute pentru unii dintre autorii lor sau pentru prietenii autorilor sau pentru oameni din lumea literară care sunt foarte avizați în materie și știu despre ce e vorba, dacă ele nu ajung să îi împrietenească pe copii cu literatura română și să le ofere o perspectivă. Pentru că nu e suficient doar să-i împrietenești pe copii, trebuie să le oferi o perspectivă. Faptul că li se dă un text, un text și doar unul în perspectiva bacalaureatului îi face pe acești copii să nu-l citească decât pe acela, în cazul în care e vorba de un poem”.
„Pentru că dacă e vorba de un roman, [elevii] nu-l citesc, ci citesc despre el, citesc semi-preparate de pe internet și zic că au rezolvat problema. Ori nu poți să ai o imagine asupra autorului respectiv cât de cât rezonabilă dacă citești doar un text sau dacă citești despre un text, nu poți să ai o imagine asupra epocii în care a trăit, asupra codurilor epocii în care a trăit, asupra lumii acelea. N-ai cum”, a mai declarat profesorul de la Facultatea de Litere a Universității din București (UB).
„Există o cultură a bifării”
„Și atunci te întrebi: la ce bun totuși să studiezi literatura, dacă o reduci la un inventar structuralist de procedee, de teme, de motive. Eventual, unde te duc lucrurile astea, pe tine, elev în perspectivă, cu ce rămâi după ce termini? [Moderator: Majoritatea vor răspunde sau mulți vor răspunde dar cu ce-mi trebuie să rămân? «Eu am vrut să iau bacul»]. La asta s-a ajuns. Se putea întâmpla în cazul fericit să nu se ajungă la asta, ci elevii să fie, cum să spun, să-și aducă aminte după ani măcar de ceva simpatic, plăcut, nu să rămână în minte cu trauma, bifări. Pentru că noi trăim într-o cultură a bifării care ne vine pe linie corporatistă”, constată Cernat.
„«Trebuie să bifăm». Testele grilă sunt modelul suprem. Bifezi. «Am bifat și Bacalaureatul ăsta». Pe vremea lui Nenea Iancu [N. Red. Ion Luca Caragiale] era «Am luat și Bacalaureatul ăsta». Noi bifăm și mergem mai departe. Bifăm și uităm. Pentru că învățarea pe dinafară a comentariilor este un nu numai cumplit meșteșug de tâmpenie. E cea mai sigură cale către distrugerea memoriei. Ceea ce poți să ții minte pe termen scurt vei uita cu siguranță peste o săptămână – două, pentru că nu atingi memoria afectivă. Memoria se cultivă prin intermediul stimulării afectivității. Vorbim despre memoria profundă, memoria afectivă sau prin intermediul conexiunilor. Cei vechi, din Evul Mediu sau mai înainte aveau tehnici de memorare – mnemotehnici”, dă profesorul exemplu.
Iar el adaugă: „Exista arta memoriei care presupunea cât mai multe conexiuni, să faci cât mai multe conexiuni mentale, de fapt să-ți activezi cât mai multe sinapse. Ori a memora, a învăța pe dinafară, nu pe dinăuntru, este distrugător pentru mintea unui copil și pentru imaginea disciplinei respective, pe care ei trebuie s-o învețe pe repede înainte, de fapt, să o bifeze, să scape de ea. Și ne mai mirăm atunci că 60-70% din angajatorii din tot felul de domenii se plâng de calitatea absolvenților. Nu mă refer aici numai la literatura română cu care mă ocup. Mă refer în general la cultura bifării, la această cultură a bifării care și își pune amprenta pe mințile oamenilor tineri și face ravagii. Nu sunt tinerii de vină pentru asta, ci de vină este un sistem care reproduce acest model și care câștigă foarte mulți bani de pe urma lui. Există o industrie a comentariului (…)”.
Costin Ionescu
Redacția
R.P.
Diana Ghimiși
10 comments
Perfect de acord, doar că acest lucru nu a apărut anul trecut, ci se întâmplă de zeci de ani. Problema nu sunt copiii de azi, ci părinții de azi, care au fost educați să memoreze comentariile pe dinafară. Un părinte care a reușit invatand comentarii, nu va putea niciodată să sprijine altfel pe copilul sau.
Domnul profesor, pe care de altfel l-am avut și eu în anii de facultate, are mare dreptate atunci când constată “lipsurile” sistemului de învățare la care sunt supuși elevii noștri. De câte ori nu am auzit, ca profesori, sintagma “să iau bacul și atât”? Păi cred că săptămânal elevii se plâng că le este din ce în ce mai greu să se acomodeze atâtor informații. Ce-i drept, nici timpul nu stă la îndemâna noastră pentru a aprofunda cu adevărat un roman. Programa ar trebui regândită și lecțiile distribuite altfel într-un modul, părerea mea.
Observații absolut pertinente. Cuvintele/sintagmele autorului pot părea uneori prea dure, dar realitatea chiar așa este.
In fapt, nu se mai citește și nu se mai studiază literatură adevărată azi în școala românească, ci doar texte sau clișee despre literatură. Literatura nu este însă nici măcar ”desfigurată” didactic, după cum susține autorul articolului, pentru că ”desfigurarea” ar presupune contactul direct cu opera, ceea ce nu se prea întâmplă. Este vorba de neglijarea și chiar de suprimarea literaturii române. Proces ce începe de la șablonizarea excesivă a subiectelor și baremelor de corectare la examenele naționale (cu deosebire la BAC), după ”modelele” de subiecte date de serviciul care se ocupă cu elaborarea subiectelor din MEC (mă rog, cu selectarea subiectelor, subiecte care sunt eleborate tot de profesori din preuniversitar, după chipul și asemănarea orelor lor la clasă) și se termină cu dopajul candidaților la orele de meditații particulare de către profesori care au uitat că sunt profesori de limba și literatura română și care, la rândul lor (desigur, nu toți) încurajează acest stil de receptare falsă a ceea ce ar tebui să fie textul literar, urmărind doar acele elemente care îi ajută pe elevii lor să obțină note mari la examene.
Din păcate, aceasta este realitatea, școala nu te mai pregătește astăzi pentru a citi de plăcere și pentru a recepta literatura ca o completare și împlinire a lumii noastre concrete cu lumile ei posibile, ci pentru a avea succes țintit la evaluări și examene. Un proces distructiv, precum al animalului fabulos care-și mânâncă singur coada, crezând-o pradă accesibilă…
Faceți o verificare simplă pe subiectele și baremele de corectare la BAC din ultimii ani și veți constata că se poate obține nota de trecere fără a citi și a răspunde/scrie nimic la subiectele/subiectul de literatură (care nu e, de fapt, de literatură propiu-zisă!), altfel spus, fără a citi nicio operă a vreunui scriitor din prgrama de liceu.
În rest, ați văzut vreun profesor de limba și literatura română sau vreun membru al comisiilor de elaborare și de aprobare a programelor și manualelor școlare care să protesteze la această realitate? Nu prea cred. Întrebați-l pe colegul dvs., profesorul Liviu Papadima, ce i s-a răspuns sau dacă i-a răspuns cineva, când, ca membru al comisiei de aprobare a programelor de limba si literatura română, a cerut public să nu se scoată din programa de BAC niciun scriitor dintre cei are ar fi trebuit studiați la clasă !?!
Ce e de făcut? Cred că soluția este tot apelul, dar pe bune, la studierea serioasă a literaturii, de unde am putea învăța, dincolo de receptarea estetică a unei opere literare, și despre ticăloși și lumea lor, despre ”era ticăloșilor” ieșiți parcă din literatură și din ficțiune pentru a ne invada viața reală.
Măcar am avea astfel posibilitatea de a ne refugia din nou în literatură și în estetic, pentru a putea recupera apoi realul. Altfel, trăiască procrastinarea și neimplicarea noastră cronică în destinele învățământului românesc!
Observațiile domnului profesor reflectă excelent realitatea din școală (nu doar literatura). În multe școli, elevii învață (probabil memorează) numai pentru evaluarea națională sau pentru bacalaureat. Concepția multor programe școlare, a multor manuale școlare și a examenelor naționale este printre principalele cauze ale dezastrului din sistemul de învățământ. Mulți profesori, din nefericire, se conformează indicațiilor venite de la MEN, ISJ, directori, precum și solicitărilor părinților, elevilor.
Domnul Paul Cernat nu se refera doar la literatura
Numai un fin observator putea remarca punctele sensibile ale sistemului.
“Desfigurarea profesorilor” este caracterizarea corecta.Ea duce la desfigurarea elevilor ,dar și a părinților acestora din punct de vedere educational..
Profesorul aleargă după “dovezi” pentru evaluare,pentru gradații,elevul ca și părintele, dorește sa ia bursa,sa ia bacul .
Totul este fals..În centru este bifa pentru satisfacție personala,elev,părinte,profesor, nu munca către un rezultat real.
Manualul școlar este ignorat chiar de unii directori, aceștia afirmând ca nu avem nevoie, deoarece exista internet (elevii primesc manuale doar la discipline de bac sau deloc in unele scoli).
Elevilor li s-a inoculat ideea ca la ore, ei trebuie sa rezolve subiecte de bac ,noțiunile de baza fiind luate din mers (cazul scolilor premiate pentru rezultate la bac)..
Elevul poate obstructiona procesul de învățământ,poate recurge la violenta. fata de profesori ,poate orice,fără repercursiuni( consiliile claselor sunt doar bifate), pentru ca “pierde copilul bursa ”
Părinții vor ajutor financiar prin bursele copiilor sau note mari pentru admitere în alte tari, dar cu presiuni asupra profedorilor.
Numai un fin observator putea remarca punctele sensibile ale sistemului.
“Desfigurarea profesorilor” este caracterizarea corecta.Ea duce la desfigurarea elevilor ,dar și a părinților acestora din punct de vedere educational..
Profesorul aleargă după “dovezi” pentru evaluare,pentru gradații,elevul ca și părintele, dorește sa ia bursa,sa ia bacul .
Totul este fals..În centru este bifa pentru satisfacție personala,elev,părinte,profesor, nu munca către un rezultat real.
Manualul școlar este ignorat chiar de unii directori, aceștia afirmând ca nu avem nevoie, deoarece exista internet (elevii primesc manuale doar la discipline de bac sau deloc in unele scoli).
Elevilor li s-a inoculat ideea ca la ore, ei trebuie sa rezolve subiecte de bac ,noțiunile de baza fiind luate din mers (cazul scolilor premiate pentru rezultate la bac)..
Elevul poate obstructiona procesul de învățământ,poate recurge la violenta. fata de profesori ,poate orice,fără repercursiuni, pentru ca pierde copilul bursa .
Părinții vor ajutor financiar prin bursele copiilor sau note mari pentru admitere în alte tari, dar cu presiuni asupra profesorilor.
Domnul Cernat știe ce spune, dar trebuie sa fii din sistem și să-ți pese pentru a-l înțelege. Subscriu, dar mă declar învinsă.
Nu prea am înțeles. deci autorii sunt ofertanți, dar selectarea operelor lor e prost făcută? sau varietatea de autori e mare, iar alegerea autorilor pentru a fi adăugați în programa este neinspirată? Cred că Barbu (nu îmi e clar dacă așa crede și domn Cernat, sau crede că doar poezia e prost aleasă; poate prefera Riga Crypto și Lapona Enigel, aia poezie!) este soluția perfectă de a distruge absolut orice interes pentru poezie în absolut oricine. Când am descoperit, târziu, (de la o colegă din Craiova), poeziile lui Marin Sorescu, nu mi-a venit să cred că poezia poate să fie atât de frumoasă, de savuroasă. Eu cunosc și profesori care nu vor să audă de poezie, deci efectele Ion Barbu sunt cu bătaie lungă :)))) Am două cărți preferate din literatura română pe care nu le-am văzut în niciun manual: Cimitirul Buna Vestire, de Arghezi și Viața pe un peron, de Octavian Paler. Mă mir și că nu se acordă mai mult spațiu distopiei in programa școlară, este clar mai atractivă pentru tineri și pentru zilele noastre decât Enigma Otiliei sau alte romane neinteresante. Dar nu putem să ne prefacem, totuși, că literatura română este mai mult decât este. e o literatură anemică, cu puțini autori care să merite citiți. Deci e greu cu literatura, că astea sunt “materialele” : elevi cu nasul în telefon, literatură preponderent de mâna a doua, și nici profesorii nu pot să fie toți Vladimir Nabokov sau John Keating din Dead Poets society.
Domnul Paul Cernat nu se refera doar la literatura
mie mi pare că la literatura se referă. Acum, că putem extrapola până la urmă la orice altceva… dar discuția era strict despre literatură. Până la urmă..fiecare înțelege ce înțelege. si mai sus cineva aprecia drept corecta “caracterizarea” desfigurarea profesorilor, când Paul Cernat vorbea despre desfigurarea AUTORILOR de către profesori/programă