Psihologul Gabriela Groza, după atacurile din școli: Nu detectoare de metale, detectoare de risc și vulnerabilitate. Nu 1.000 de paznici, 1.000 de specialiști / Pedeapsa penală vine prea târziu pentru copiii care au comportamente violente – VIDEO

Autoritățile ar trebui să investească în identificarea timpurie a copiilor cu comportamente agresive și în specialiști care să lucreze cu aceștia, în loc să se concentreze pe pază și pedepse penale, susține Gabriela Groza, avocat și psiholog expert judiciar. Într-un videoclip publicat pe Facebook, după atacurile violente din școlile din Bistrița și Pitești, specialista critică propunerile privind înăsprirea sancțiunilor și reducerea vârstei răspunderii penale, argumentând că problemele de comportament pot fi observate cu ani înainte ca un copil să comită o faptă gravă.

„Nu detectoare de metale, detectoare de risc și vulnerabilitate pentru copii predispuși la agresivitate, nu 1.000 de paznici, 1.000 de specialiști formați în serviciile de asistență socială pentru a lucra cu copiii vulnerabili, nu răspundere penală sub 14 ani, răspundere instituțională pentru cei care au misiunea de a gestiona, a educa și a sprijini copii predispuși la a comite fapte penale”, afirmă Gabriela Groza.

Declarația vine după ce Guvernul a anunțat un set de șapte măsuri pentru combaterea violenței în școli, printre care creșterea numărului de paznici, suplimentarea consilierilor școlari, înăsprirea sancțiunilor și modificarea legislației privind introducerea obiectelor interzise în unitățile de învățământ.

„Pedeapsa nu educă, pedeapsa nu previne”

Gabriela Groza consideră că măsurile penale nu pot înlocui intervenția educațională și socială, mai ales atunci când comportamentele agresive se dezvoltă pe parcursul mai multor ani.

„Pedeapsa nu educă, pedeapsa nu previne, este ineficientă și, de cele mai multe ori, este prea târzie. Ne dorim pedepse sau prevenție? Prevenția înseamnă să avem măsuri timpurii”, spune aceasta.

Potrivit specialistei, comportamentele problematice pot fi observate încă din primii ani de școală, dar nu sunt întotdeauna urmate de intervenții care să prevină escaladarea violenței.

„De cele mai multe ori, copiii problematici îi cunoaștem de la 7-8 ani, iar acționarea penală la 13-14 ani este prea târzie pentru un proces care se formează în timp și care nu este oprit atunci când ar putea fi oprit.”

Ea susține că un copil care ajunge să comită fapte de violență extremă la 13 ani nu ar fi neapărat descurajat de perspectiva unei pedepse penale.

De ce se opune reducerii vârstei răspunderii penale la 13 ani

În România, minorii care nu au împlinit 14 ani nu răspund penal. Între 14 și 16 ani, răspunderea penală poate fi angajată numai dacă se dovedește că minorul a săvârșit fapta cu discernământ.

Gabriela Groza se opune ideii de a coborî pragul răspunderii penale la 13 ani.

Unul dintre argumentele sale este durata procedurilor judiciare, care, în opinia ei, face ca sancțiunea să intervină prea târziu pentru a corecta un comportament.

„Un alt argument este faptul că un proces penal durează între 3 și 4 ani. Dacă un copil comite un act violent la 13 ani, cel mai probabil va fi pedepsit undeva în jurul vârstei de 17 ani. De aceea, pedeapsa penală este ineficientă”, afirmă specialista.

Durata de 3-4 ani este estimarea prezentată de Gabriela Groza, nu o statistică verificată privind toate procesele penale care implică minori.

Aceasta avertizează că reducerea vârstei răspunderii penale ar putea duce la deschiderea unui număr mare de dosare pentru fapte precum amenințarea sau lovirea, fără să rezolve cauzele comportamentelor agresive.

„Copiii trebuie educați, sprijiniți să știe ce altceva pot face în locul agresivității. Altfel, nu facem altceva decât să izolăm copii agresivi și să devină un risc, poate chiar mai mare, când ajung înapoi în societate.”

„Nu avem servicii sociale care să oprească escaladarea violenței”

O altă problemă semnalată de Gabriela Groza este lipsa intervenției timpurii în cazul copiilor care manifestă comportamente violente repetate.

„Nu avem servicii sociale care să oprească escaladarea violenței. Copiii problematici care sunt violenți de la 7-8 ani sunt într-un proces de formare a agresivității, nu sunt sprijiniți, ghidați, nu sunt opriți până la 14 ani”, susține aceasta.

Specialista atrage atenția că intervenția trebuie să înceapă de la primele manifestări, nu doar după producerea unui incident grav.

„Când vrem să modificăm un comportament, acel comportament trebuie oprit imediat ce apare și de fiecare dată când apare. Oricât de puțin grav ni se pare, violența așa ar trebui tratată.”

În opinia sa, una dintre problemele actualei abordări este că manifestările minore și repetate de agresivitate sunt adesea trecute cu vederea, în timp ce reacția autorităților se concentrează asupra faptelor foarte grave.

„Din păcate, soluțiile pe care le găsim sunt de a pedepsi foarte aspru un act foarte violent și a ignora, de cele mai multe ori, faptele minore care sunt repetate.”

Guvernul a anunțat șapte măsuri după atacurile din Bistrița și Pitești

Vineri, 23 octombrie, Guvernul a anunțat șapte măsuri pentru prevenirea și combaterea violenței în școli, după două atacuri cu arme albe produse în aceeași săptămână.

Printre măsurile anunțate se numără creșterea numărului de paznici și consilieri școlari, revizuirea planurilor de pază, pregătirea profesorilor pentru identificarea riscurilor de violență și radicalizare, înăsprirea sancțiunilor și modificarea legislației privind obiectele interzise în școli.

Ministrul Educației, Sorin Costreie, anunțase anterior intenția de a solicita suplimentarea personalului de pază cu 1.000 de posturi.

Luni, 19 octombrie, un elev de clasa a VII-a de la Școala Gimnazială „Ștefan cel Mare” din Bistrița a atacat cu un cuțit o profesoară și a rănit un alt elev.

Joi, 22 octombrie, un elev de clasa a IX-a de la Colegiul Tehnic „Armand Călinescu” din Pitești a rănit doi colegi cu o armă albă.

Cele două incidente au readus în discuție siguranța elevilor și profesorilor, accesul la consiliere psihologică, prevenirea comportamentelor violente și responsabilitatea instituțiilor care lucrează cu minorii.