Ministerul Educației și Cercetării a confirmat oficial, într-un răspuns transmis Camerei Deputaților, că 2.405 formațiuni de studiu din întreaga țară funcționează cu mai mulți elevi decât permite legea, în anul școlar 2025-2026. Cea mai interesantă situație raportată este la Brașov, unde o clasă de liceu are 51 de elevi, cu 21 peste plafonul legal actual și cu 17 peste orice derogare pe care legea o mai permite, chiar și în regim excepțional.
Datele au fost solicitate de deputatul Nini Alexandru Pascalini, din Bacău, printr-o interpelare adresată ministrului Educației la începutul lunii martie 2026. Deputatul a întrebat direct care este situația actualizată privind numărul claselor care depășesc efectivele maxime prevăzute de lege la nivel național și în județul Bacău. Răspunsul MEC, semnat de secretarul de stat Sorin Ion pe 23 martie 2026, a venit cu o anexă statistică pe care Edupedu.ro a analizat-o integral. În anexă sunt prezentate datele cu privire la numărul formațiunilor de studiu care depășesc efectivele maxime, se arată în adresa ministerului.
Care sunt limitele maxime legale pentru o grupă/clasă
Legea nr. 141/2025 din 28 iulie 2025, cunoscută drept Legea Bolojan, a modificat articolul 23 din Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, articolul care stabilește câți antepreșcolari, preșcolari și elevi pot fi într-o formațiune de studiu. Modificarea a fost justificată la vremea respectivă de ministrul Daniel David astfel: „practic, nu cred că este o problemă majoră să avem cu 1 – 2 bănci mai mult în unele clase”.
Noile praguri, în vigoare de la 28 iulie 2025, sunt mai mari decât cele dinainte de această modificare. Articolul 23 alineatul 1 din Legea 198/2023, în forma actuală, prevede că în învățământul primar, clasa cuprinde, în medie, 18 elevi, dar nu mai puțin de 12 și nu mai mult de 24. Pentru gimnaziu, legea spune că o clasă cuprinde, în medie, 20 de elevi, dar nu mai puțin de 12 și nu mai mult de 28. Pentru liceu, legea prevede că în învățământul liceal, inclusiv dual, clasa cuprinde, în medie, 23 de elevi, dar nu mai puțin de 16 și nu mai mult de 30. Pentru preșcolar, stabilește o grupă de în medie 17 preșcolari, dar nu mai puțin de 12 și nu mai mult de 22.
Aceeași lege a modificat și marja de derogare pentru situații excepționale. Articolul 23 alineatul 6, în forma actuală prevede că formațiunile de antepreșcolari, preșcolari sau de elevi pot funcționa cu cel mult 2 beneficiari sub efectivul minim și, respectiv cu cel mult 4 beneficiari peste efectivul maxim prevăzut la alin. (1), cu aprobarea inspectoratului școlar județean, pe baza unei justificări din partea consiliului de administrație al unității de învățământ. Această marjă de 4 beneficiari peste maxim este, de asemenea, majorată față de forma anterioară a legii, care permitea o depășire mai mică. Edupedu.ro a scris la vremea respectivă despre toate aceste modificări.
Practic, chiar și cu cea mai generoasă interpretare a legii actuale, o clasă de liceu nu ar trebui să depășească 34 de elevi, una de gimnaziu 32, una de primar 28, iar o grupă de preșcolar 26.
Aproape toate clasele raportate depășesc chiar și limita de urgență
Din analiza cifră cu cifră a celor 2.405 formațiuni de studiu raportate de MEC, rezultă că 2.374 dintre ele, adică 98,7%, depășesc chiar și pragul absolut permis prin derogare excepțională. Cu alte cuvinte, aproape nicio clasă din cele raportate de minister nu ar putea fi acoperită legal de un inspectorat școlar chemat să aprobe formațiunile respective.
Calculat elev cu elev, față de plafoanele legale actuale, un total de 15.740 de elevi din România învață, la acest moment, peste efectivul maxim admis de lege.
Recordul, la Brașov
Cea mai încărcată clasă din țară, potrivit datelor MEC, este de liceu, în județul Brașov, cu 51 de elevi. Depășirea față de plafonul legal de 30 este de 21 de elevi, iar față de pragul absolut de 34, permis doar prin derogare aprobată, depășirea este de 17 elevi.
Brașovul mai are și alte cazuri extreme, o clasă de liceu cu 47 de elevi și mai multe clase cu 45 sau 42. Situații similare apar în Neamț, unde o clasă de liceu are 50 de elevi, în Maramureș, cu o clasă de 49, sau în Suceava și Satu Mare, cu clase de 45 de elevi.
București apare în datele MEC cu 21 de clase peste efectivul legal, pe locul 29 din cele 41 de județe raportate, un nivel scăzut comparativ cu Suceava sau Brașov. Cea mai încărcată clasă din Capitală este tot la liceu, cu 38 de elevi, adică 4 peste pragul absolut de 34. Distribuția pe niveluri arată 4 clase de primar, 9 de preșcolar, 6 de gimnaziu, o clasă de antepreșcolar și una de liceu peste plafon, cu un total de 120 de elevi peste efectivul maxim admis de lege în formațiunile raportate pentru București.
Cum arată situația pe niveluri de învățământ
Din cele 2.405 formațiuni de studiu raportate, învățământul primar concentrează cele mai multe cazuri, 1.198 de clase, toate depășind chiar și pragul cu derogare excepțională, cu 7.691 de elevi peste plafonul legal. Urmează preșcolarul, cu 836 de grupe, de asemenea toate peste pragul excepțional, și 5.660 de copii peste efectivul maxim.
Liceul are un număr mai mic de clase peste limită, 211, dar cu cele mai mari depășiri raportate la o singură clasă, 1.599 de elevi peste plafon în total. Din cele 211 de clase de liceu, 209 depășesc și pragul cu derogare excepțională.
Gimnaziul are 108 clase peste efectiv, toate peste pragul excepțional, cu 618 elevi în plus. Antepreșcolarul are 44 de grupe peste limită, dintre care 15 depășesc și pragul excepțional, cu 119 copii peste plafon. Numărul cel mai mic este la postliceal, 7 formațiuni, toate peste pragul excepțional, și la învățământul profesional, o singură clasă.
Județele cele mai afectate
Suceava, județul din care provine actualul ministru al Educației Mihai Dimian, este cel cu cele mai multe clase peste efectivul legal, 274, urmat de Brașov, cu 229. Pe locurile următoare se află Iași, cu 158 de clase, Cluj, cu 138, Ilfov, cu 137, Prahova, cu 109, Sălaj, cu 106, Dolj, cu 105, și Mureș, cu 93.
Foto: ID 346776326 © Phu Pekaknan / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.
16 comments
32, 38, 51 de elevi intr-o oră!!!Acesta inseamnă uzură maximă! Ganditi-va ca fiecare elev trebuie evaluat de mai multe ori: 4/6/7 ori pe an. Apoi sunt materii cu mai multe tipuri de examene.
Sa mentionam si eventualele probleme medicale sau de disciplina. Un singur caz si ora poate fi compromisa!
Cu un gest, din pix, de pe astazi pe maine, cu cinism si ură pe profesori, am fost intorsi cu zeci de ani in urma! Nu v-ati gandit ca totul se rasfrsnge adupra elevilor?!!!
Sunt mai multe clase cu numărul de elevi peste limita maximă… multe nu ajung in statisticile oficiale.
Aici este demonstrația incompatibilității dintre statusul de profesor și cel de membru de partid. Ceea ce niciun profesor nu ar face, absolut niciodată, un membru de partid găsește firesc. Deoarece devenirea ca profesor presupune multe obstacole și evaluări, iar devenirea ca membru de partid nu presupune niciun obstacol real, acumularea celor două statusuri devine problematică. Nu poți sluji suficient de bine când ai doi stăpâni, atât standardele ridicate, dar și pe cele joase. Nu poți ajuta pe nimeni să zboare dacă ești prea obișnuit cu târâtul. Dacă nu ar fi existat categoria supușilor dispuși la compromisuri rușinoase, remarcabilii politicieni locali, realitatea claselor supraaglomerate, realitatea transferurilor preferențiale, realitatea proiectelor realizate exclusiv din dragul de bani și de putere, nu ar fi existat.
Tabelele prezentate nu sunt exacte. În școala mea din mediul rural din județul Galați au fost comasate 2 colective de elevi care au terminat clasa a VII-a, drept urmare în clasa a VIII-a vor fi 31 de elevi. În tabel, la nivelul gimnazial, la județul Galați, nu apare acest lucru.
Or mai fi situații ca aceasta, “băgate sub preș”?
Reducerea discuției despre criza educației la numele unui singur ministru este o simplificare periculoasă. Daniel David poate fi considerat autorul unei noi reforme controversate, însă problemele sistemului românesc sunt mult mai vechi. Ele s-au construit în peste trei decenii, prin decizii succesive, lipsa unor reforme reale și prin acceptarea unor practici despre care se vorbește prea puțin.
De 36 de ani evităm să discutăm deschis despre cauzele profunde ale inechităților din școală. Vorbim în fiecare vară despre mediile de la Evaluarea Națională și despre statisticile examenelor, dar aproape niciodată despre ceea ce se întâmplă înainte ca elevii să ajungă în clasa a VIII-a.
Una dintre marile probleme este lipsa egalității de șanse încă din învățământul primar. În multe orașe, părinții încearcă să obțină o anumită învățătoare, uneori schimbându-și oficial domiciliul, minuntații flotanți. Se creează liste neoficiale, iar diferențele dintre clase apar încă din primul an de școală. Mai târziu, aceeași logică continuă prin formarea claselor de gimnaziu sau prin distribuirea claselor la profesori considerați „mai buni”. În practică, copiii nu pornesc de la aceeași linie de start.
Paradoxal, legislația românească interzice segregarea școlară inclusiv pe criterii socio-economice sau de performanță, iar Ministerul Educației monitorizează oficial aceste riscuri. Cu toate acestea, realitatea din multe comunități arată că diferențele dintre școli și chiar dintre clase rămân foarte mari.
Discrepanțele sunt evidente și între mediul urban și cel rural. În multe sate există profesori dedicați, însă lipsa personalului calificat, fluctuația cadrelor didactice și resursele insuficiente fac ca șansele unui copil să depindă prea mult de locul în care s-a născut. OECD atrage atenția că România continuă să aibă diferențe importante între școli și că elevii din mediile dezavantajate sunt afectați disproporționat de aceste inegalități.
În același timp, fenomenul fraudei pare să devină tot mai greu de controlat. Anul acesta au apărut inclusiv situații în care participanți la competiții școlare (olimpiade) ar fi încercat să utilizeze aplicații de inteligență artificială în timpul probelor, ceea ce ridică întrebări serioase despre supraveghere și despre modul în care sunt organizate concursurile. Dacă școala nu reușește să transmită valoarea integrității, orice reformă curriculară își pierde din credibilitate.
O reformă autentică nu începe cu schimbarea examenelor și nici cu modificarea formulelor de admitere. Ea începe prin garantarea acelorași șanse pentru fiecare copil: acces la profesori bine pregătiți, școli de calitate indiferent de localitate și criterii transparente de repartizare a elevilor. Țările care au reușit să reducă inechitățile au investit în aceste aspecte înainte de a modifica examenele sau planurile-cadru.
Germania oferă un exemplu interesant. Sistemul său diferențiază elevii pe filiere educaționale, însă traseele nu sunt complet închise. În majoritatea landurilor există posibilitatea trecerii de la o filieră profesională sau tehnologică la una teoretică atunci când rezultatele școlare o permit. Cu alte cuvinte, deciziile luate la 10–12 ani nu condamnă definitiv parcursul unui elev, iar mobilitatea educațională rămâne posibilă.
În România, dimpotrivă, succesul școlar este influențat prea des de factori care nu țin de merit: cartierul în care locuiești, școala la care ai fost repartizat, profesorul pe care l-ai avut sau posibilitatea familiei de a plăti meditații. Cât timp aceste inechități persistă, schimbarea unui ministru sau a unui examen nu va rezolva problema de fond. Educația are nevoie de o reformă construită pe echitate și încredere, nu doar de o succesiune de modificări legislative.
Muncim mai mult cu venituri taiate. Un numar mai mare de elevi este o munca suplimentara si un efort psihic mai mare.
De ce nu este spor daca numarul de elevi la clasa depaseste numarul legal?
Las’ că merge și așa!! Doar trăim în România și asta ne ocupă tot timpul.
Un imbecil adică David a dat o lege proastă o făcătură ordinară fara să gândească la consecinte împreună cu specialiștii sub zero ai educației…halal lege sa va trăiască …sa va stea in gât analfabeților funcționali
Stimate domnule Peticilă,
Poate ar fi interesant să aflați motivele pentru care se aprobă astfel de suplimentări.
Eu vă pot spune unul pentru care Inspectoratul din Brașov NU a aprobat suplimentarea cu un loc la clasa a V-a la Colegiul Național de Informatică.
Liceul a organizat examen de admitere fără să aplice ”Procedura
cu privire la asigurarea condițiilor de egalizare a șanselor”. Fiul meu, operat pe creier în urmă cu doar patru luni, a participat la concurs fără să îi fie asigurate condiții speciale.
Pentru că liceul a greșit și nu ne-a dat posibilitatea să solicităm condiții speciale, pentru că un copil a fost nedreptățit grav, pentru astfel de motive NU se acordă suplimentarea.
Aveți mai jos scrisoarea deschisă pe care am adresat-o Președintelui României pentru a-i semnala această situație. Am trimis-o și redacției dumneavoastră în 7 iulie.
SCRISOARE DESCHISĂ
Către: Domnul Nicușor Dan, Președintele României
De la: Florentina Scârneci-Domnișoru
6 iulie 2026, Brașov
Domnule Președinte,
Vă scriu în calitatea dumneavoastră de mediator între societate și instituțiile statului, fac apel la dumneavoastră pentru că sunteți cel ce veghează la buna funcționare a autorităților publice. De asemenea, vă scriu și în calitate de părinte a doi copii care sunt sau vor fi elevi în sistemul de educație românesc.
Vă aduc în atenție situația fiului meu, Matei, candidat la examenul de admitere în clasa a V-a pe care l-a organizat Colegiul Național de Informatică ”Grigore Moisil” Brașov. A candidat fiind proaspăt operat pe creier, fără a beneficia de condiții speciale de examinare. Vă scriu în numele lui și al altor copii din trecut și viitor care și-ar dori să nu fie excluși, din cauza condiției lor medicale, de la educația de elită pe care o merită.
Din pricina pandemiei, Matei nu a făcut grădinița și a așteptat, emoționat, să înceapă școala. I-am povestit că va fi frumos, cu mulți copii de vârsta lui cu care va putea să povestească și să se joace altfel decât cu noi. Din păcate, școala l-a șocat și l-a dezamăgit profund. În primul rând pentru că nu i-a înțeles pe copii – nu le-a înțeles răutatea, înjurăturile, agresivitatea și apoi pentru că nu s-a simțit provocat, stimulat. Ne-am gândit că poate, din clasa a V-a, la un colegiu, ar găsi colegi care să-i semene mai mult și o atmosferă croită mai mult pe posibilitățile lui. De aceea am convenit să muncim. Am lucrat, în fiecare an, tot ce am mai găsit – Gazeta Matematică, Upper Kids, Matematică Interactivă, Comper etc. A participat la concursuri cu rezultate care ne dădeau speranțe – an de an avea punctaje maxime chiar și la etapele naționale.
Clasa a IV-a a început pentru Matei cu dureri de cap; învăța printre ele. În februarie am ajuns de urgență la spital – tumoră cerebrală de cinci centimetri. S-a prăbușit lumea! A fost operat, a stat în spital cinci săptămâni, apoi încă trei acasă. S-a întors la școală, dar la ultimele ore acolo nu mai vedea bine ce scrie. Sindromul postoperator de care suferă temporar înseamnă că obosește mult mai repede decât un copil neoperat la cap, că se poate concentra intens o perioadă de timp limitată. Energia lui se canalizează pe reparațiile din creier și se epuizează repede. Cu fiecare zi care trece, se simte puțin mai bine, dar va mai avea nevoie de încă un an, probabil, până când își va reveni complet.
Am îndrăznit să îi spun de câteva ori că poate ar fi bine să nu mai dea examen, dar mă întreba mereu: ”De ce, mami? Eu vreau să încerc!” Ce puteam să-i spun? Că este bolnav, că nu este în stare? L-aș fi mințit și l-aș fi descurajat. Știa că este bun, mă întrecuse deja la matematică, propunea des soluții care nu se găseau în bareme, avea imaginație când scria compuneri și, mai ales, avea câte o morală uimitoare pentru încheierile lor. Înaintea examenului părea că dacă vor fi subiecte de gândit și nu de calculat la matematică, i-ar putea ajunge energia și pentru proba de limbă română (probele durează 90 minute, se desfășoară una după alta, fără pauză între ele). Am descoperit, însă, că mai era ceva: stresul. Pe copiii sănătoși stresul îi poate monta, lui Matei îi mânca din energia și așa puțină pe care o avea. În 26 iunie, la patru luni de la o operație majoră pe creier, a intrat în examen cu gândul la ce și cât știe și, mai ales, la copiii ca el pe care i-ar putea avea colegi.
Matei a ieșit printre ultimii din examen, epuizat, a stat în pat toată ziua, neavând energie nici să mănânce. El nu s-a plâns, dar când am văzut subiectele, baremele și rezultatele inițiale am înțeles că examenul a fost o cursă infernală. Mai mult de o treime dintre candidați nu a reușit să ia nota 5 la matematică. Matei a obținut al cincilea punctaj la această probă dintre toți candidații. După primele trei probleme rezolvate perfect, era deja obosit peste măsură. La a patra problemă, s-a încurcat în mormanul de calcule, iar la limba română a trecut peste subiecte fără să le mai vadă bine. Cu toate acestea, în listele inițiale cu rezultate apărea pe locul 32, la doar 1,25 puncte (din 100) de locul 28, ultimul admis.
În zilele și nopțile de veghe din spital, m-au ținut pe linia de plutire discuțiile cu AI-ul. A devenit prietenul meu. Îi spuneam: ”te rog să îi descrii unui copil de 10 ani prin ce o să treacă mâine, la operație”; la ATI îmi traducerea cifrele de pe monitoare, îmi explica procedurile. M-am întors la el, după examen, să-i povestesc ce a pățit Matei, despre simptomele care s-au accentuat odată cu probele de admitere. Așa am aflat că Matei ar fi trebuit să beneficieze de condiții speciale de examinare. Ce condiții?! Metodologia de admitere o citisem de câteva ori, nu vorbea nicăieri despre vreo ”asigurare a egalității de șanse”.
Eu nu sunt juristă, dar m-am apucat să citesc despre ce este vorba, despre ce trebuia făcut, despre ce se mai putea face. Am anunțat Colegiul despre ce s-a întâmplat, directoarea ne-a spus ceva de un certificat de cerințe educaționale speciale (CES) de care am fi avut nevoie înainte de examen. M-am documentat din nou: există o diferență între o boală cronică (pentru care se eliberează CES-ul) și o boală acută, temporară. Matei nu avea nevoie de certificat CES, nici măcar nu i s-ar fi putut elibera. Conducerea Colegiului a menționat și că adaptarea condițiilor de examinare (timp suplimentar de lucru, pauze) se face doar la Evaluarea Națională de clasa a VIII-a și la Bacalaureat. Adică la unele examene, admiteri, concursuri se adaptează condițiile de examinare și la altele nu? Egalitatea de șanse se asigură doar unora și doar în anumite contexte?
Pentru că la Colegiu ni s-a comunicat că nu au baza legală pentru a remedia situația, am ajuns la inspectorul școlar general. Aici am aflat că nu există o metodologie generală, națională legată de examenul de admitere în clasa a V-a și că fiecare colegiu procedează cum consideră necesar. M-am apucat să citesc din nou procedura de admitere elaborată de Colegiul de Informatică din Brașov. La articolul 1 este scris așa:
Art. 1. Prezenta metodologie este elaborată pe baza prevederilor Legii Învățământului Preuniversitar nr. 198 /2023 cu modificările și completările ulterioare, ale Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, aprobat prin OME 5726 din 6 august 2024, ale Regulamentului de Ordine Interioară și Regulamentului de Organizare și Funcționare ale Colegiului Național de Informatică „Gr. Moisil” în vigoare și Metodologiei de evaluare pentru examenele naționale.
Oare dacă metodologia se bazează pe aceste legi și regulamente, atunci ele ar nu ar trebui respectate? Este posibil să te ghidezi după ele pe sărite? De exemplu, Metodologia de evaluare pentru examenele naționale are o ”PROCEDURĂ cu privire la asigurarea condițiilor de egalizare a șanselor”. La articolul 22 din această procedură, se specifică următoarele:
Art. 22. (2) Conducerile unităților de învățământ și ale ISJ / ISMB întreprind măsuri pentru informarea elevilor / părinților / reprezentanților legali ai tuturor elevilor cu deficiențe care susțin examenele naționale cu privire la modalitățile de adaptare a procedurilor de examinare de care pot beneficia, la cerere, precum și cu privire la calendarul și locul depunerii solicitării respective.
Informațiile vor fi afișate la sediul fiecărei unități de învățământ / ISJ / ISMB / CJRAE / CMBRAE, precum și pe site-urile acestora și se va indica și un număr de telefon la care pot fi obținute informații suplimentare.
Colegiul a omis egalizarea șanselor, iar Inspectoratul Școlar Județean Brașov nu consideră că este treaba lui să supervizeze procedurile aplicate la testarea pentru admiterea în clasa a V-a. Dacă am înțeles eu bine, în rezumat, situația ar fi următoarea: Ministerul Educației și Cercetării nu oferă un cadru legal național, specific, dedicat examenului de admitere în clasa a V-a, prin urmare fiecare colegiu face cum consideră, iar inspectorii școlari nu găsesc nimic în neregulă în asta. Inspectorul ne-a comunicat, de asemenea, că nu are cadrul legal pentru a remedia situația. Am sesizat și Ministerul și CNCD-ul.
Nenorocirea poate lovi oricând, orice copil. Ce trebuie să facă, în România, un astfel de copil care devine, pentru câteva luni, vulnerabil din motive medicale? Matei a făcut tot ce a ținut de el. Vă scriu pentru ca și noi, părinții lui, să facem tot ce ține de noi. Iar pe dumneavoastră vă întreb: instituțiile statului român, domnule Președinte, ce fac?
Florentina Scârneci-Domnișoru
Mama lui Matei
Îmi pare sincer rău să citesc aceste rânduri. Vă doresc multă putere și, mai presus de toate, multă sănătate copilului dumneavoastră.
Scrisoarea pe care ați publicat-o scoate la lumină încă o rană profundă a sistemului nostru de educație. În timp ce există situații în care prevederile privind cerințele educaționale speciale (CES) sunt folosite abuziv, copiii care au cu adevărat nevoie de sprijin ajung, din păcate, să fie tratați nedrept și uneori chiar inuman. Tocmai aceștia ar trebui să beneficieze de cea mai mare protecție și de respectarea strictă a drepturilor lor.
Sper ca redacția Edupedu și reprezentanții Ministerului Educației să citească mărturia dumneavoastră. Dincolo de cazul particular, ea ridică o problemă mult mai amplă: modul în care sistemul românesc împinge copiii spre competiții și examene din ce în ce mai devreme.
Examenele organizate încă din clasa a IV-a pentru admiterea în clasa a V-a au devenit o normalitate, deși ar trebui să ne întrebăm dacă aceasta este direcția corectă. Dacă un copil de clasa a IV-a poate învăța materia de clasa a V-a și chiar de clasa a VI-a pentru a promova un astfel de examen, iar apoi situația se repetă an de an, atunci apare o întrebare firească: care mai este rolul programei școlare și al claselor de studiu?
În fiecare vară, sute de copii participă la cursuri în care li se predă materia anului următor. Aceste programe sunt căutate de foarte mulți părinți, însă accesul la ele depinde aproape exclusiv de posibilitățile financiare ale familiei. În loc să existe un cadru legal și transparent prin care elevii cu aptitudini deosebite să poată progresa în ritmul lor, se creează o competiție paralelă, accesibilă doar celor care își permit aceste pregătiri.
Există și alte modele în Europa. În Germania, elevii cu aptitudini intelectuale deosebite pot beneficia, în funcție de land și de evaluarea specialiștilor, de accelerarea parcursului școlar: înscriere timpurie la școală, sărirea unei clase, studierea unor discipline la un nivel superior sau participarea la programe speciale și colaborări cu universitățile.
În Austria, legislația permite măsuri precum sărirea unei clase, participarea la cursuri universitare pentru elevii foarte performanți și alte forme de accelerare a studiilor, astfel încât elevii să fie provocați la nivelul capacităților lor.
În Elveția nu există un sistem unic la nivel național, deoarece educația este organizată de cantoane. Totuși, multe cantoane oferă programe pentru copiii supradotați, iar acolo unde este justificat se pot aplica măsuri precum accelerarea sau îmbogățirea curriculumului.
În Anglia, accentul este pus mai ales pe identificarea elevilor foarte capabili și pe adaptarea învățării în cadrul școlii obișnuite, prin activități suplimentare și programe de aprofundare. Există și școli selective pentru admiterea în învățământul secundar în anumite zone, însă nu toate sunt dedicate exclusiv copiilor supradotați.
Poate că nu toate aceste sisteme sunt perfecte, dar ele pornesc de la ideea că un copil nu trebuie nici ținut artificial pe loc, nici împins într-o competiție permanentă încă de la vârsta de 10 ani.
Am rude în Germania și pot spune că, până la gimnaziu, nu exista concursuri precum Comper sau alte competiții similare, accentul este pus pe înțelegerea temeinică a materiei, pe dezvoltarea gândirii, pe fluența cititului și pe rapiditatea calculului. Atunci apare o întrebare firească: dacă în Germania, Austria, Elveția sau Anglia nu există această obsesie pentru examene și competiții încă din ciclul primar, cum reușesc totuși să formeze medici excepționali, ingineri de renume, cercetători apreciați și profesioniști care susțin unele dintre cele mai performante sisteme de sănătate și economii din Europa?
Poate că și noi ar trebui să ne întrebăm mai des ce fel de școală vrem să construim: una în care copiii învață din plăcere și fiecare primește sprijinul de care are nevoie sau una în care părinții sunt obligați să alerge de la un examen la altul și de la o meditație la alta încă din ciclul primar.
Iar cazul copilului dumneavoastră demonstrează încă o dată că adevăratele probleme ale sistemului nu sunt copiii, ci incapacitatea instituțiilor de a aplica legea cu echitate și de a-i proteja tocmai pe cei mai vulnerabili.
Doamna scumpa , sa fie sanatos baiatul . Are dotari bune din „fabrica” , ii merge mintea , va iesi la suprafata nu va ingrijorati!!
F important este sa nu clacati dumneavoastra pt ca ii transmiteti deznadejde. O sa se descurce f bine oriunde , poate chiar mai mult ii prieste o scoala mai linistita si sa lucreze el suplimentar acasa. Scolile f competitive au si copii agresivi si profesori care se cam incaiera si intre ei dar mai ales se cam bat pe copii..
cat despre op pe creier ,am si eu una si confirm ca luni bune dupa operatie esti ca intr un carusel ..
Va imbratisez , multa sanatate!!
Toti care au votat aceasta lege sa vina ei profesori.
Excelent sfat!
51, 47… cum muma lui Ștefan cel Mare INTRĂ într-o singură sală de curs?! Fac ore doar într-un amfiteatru?!
CUM a permis ISJ așa ceva?!
(Asta e întrebare retorică, decât doamne ferește să separe clasa în două, cum ar fi normal, ISJ preferă să-i trateze ca pe niște sardele înghesuite într-o conservă și să se prefacă că nu vede. Ni s-a întâmplat și nouă, de la o clasă de 31 – deja prea mare – ISJ a tot aprobat transferuri până la 37 de elevi, cu promisiunea verbală că ”de la anul” vor permite separarea clasei. Așa au intrat într-a 9-a, așa au absolvit a 12-a. Ce spun cei de la ISJ pe gură are valoarea apei vărsate. Dar de la ce am avut noi până la 51… CINCIZECI ȘI UNUL DE ELEVI într-o singură clasă?!)
Demisii, ceva?
Rectificări sa nu se repete situația și anul școlar următor?
Sau se ridică fatidic din umeri „asta e”???
Cum se explica aceasta situatie? Este vorba de licee din zone izolate sau de specializari unice? Sau care a fost argumentul acestei suplimentari?