Inteligența artificială generativă este deja folosită pe scară largă de copiii din România, înainte ca școala să aibă reguli și practici unitare privind utilizarea ei: 82% dintre copiii români de 10-16 ani chestionați în studiul european EU Kids Online au folosit GenAI cel puțin o dată în ultima lună, proporție mai mare decât media celor 19 țări analizate. 45% spun că au utilizat AI pentru a scrie eseuri, povești sau alte texte pentru școală, iar 36% pentru a rezuma ori explica texte mai lungi. La 15-16 ani, două treimi dintre adolescenții români, 66%, spun că folosesc AI pentru lucrări școlare. Față de celelalte 18 țări participante în studiu, România are aproape cea mai intensă utilizare educațională a inteligenței artificiale generative.
- Rezultatele pentru România sunt realizate de echipa națională EU Kids Online formată din Anca Velicu, Bianca Balea, Gyongyver Tokes și Monica Barbovschi, de la Institutul de Sociologie al Academiei Române. Raportul național, intitulat „Copiii din România pe internet în era inteligenței artificiale generative. Acces, utilizări, riscuri și oportunități”, urmează să fie publicat separat, au confirmat autorii pentru Edupedu.ro.
- Inteligența artificială generativă, prescurtat GenAI, despre care este vorba în raport, înseamnă sisteme capabile să genereze conținut precum texte, imagini, sunete sau cod pe baza comenzilor utilizatorilor.
Datele comparative arată cât de repede a ajuns AI în activitatea școlară. În toate cele 19 țări, 33% dintre copii spun că au folosit GenAI în ultima lună pentru a scrie eseuri sau alte texte pentru școală, iar 34% pentru rezumarea sau explicarea unor texte mai lungi. România este peste această medie: 46% în tabelul comparativ pentru scrierea textelor școlare și 38% pentru rezumate și explicații.
Diferența devine și mai mare odată cu vârsta. În România, 22% dintre copiii de numai 10 ani spun deja că folosesc AI pentru a scrie eseuri sau alte texte pentru școală, față de 13% la nivelul întregului eșantion european pentru această vârstă. La 15-16 ani, procentul ajunge la 66% în România, cel mai mare dintre statele analizate, Portugalia, cu 64%, Slovacia, cu 60%, și Belgia și Croația, cu câte 59%.
Utilizarea AI de către copiii români nu se oprește însă la școală. 26% folosesc GenAI pentru a crea imagini sau videoclipuri, față de 16% în întregul eșantion, ceea ce plasează din nou România peste medie. 23-24% folosesc instrumentele pentru informații despre sănătate sau fitness, iar aproximativ 23% spun că au folosit un chatbot AI pentru a vorbi despre lucruri care îi îngrijorează sau pentru a cere sfaturi. În sinteza națională, 10% este indicatorul separat pentru sfaturi legate de sănătatea mintală.
Raportul atrage atenția și asupra unui aparent paradox: copiii din România utilizează foarte mult tehnologia și AI, dar competențele lor digitale nu sunt neapărat la nivelul pe care cred că îl au.
„Mitul nativului digital este încă o dată demontat de EU Kids Online”, scriu autorii. Ei arată că există diferențe importante între capacitatea declarată de copii și cunoștințele digitale efectiv testate. În cazul României, sinteza națională notează că elevii „tind să își supraestimeze competențele digitale”, scorurile autoevaluării fiind considerabil mai mari decât cele obținute la testul de cunoștințe factuale. Raportul constată la nivel european că abilitățile tehnice și de comunicare sunt mai dezvoltate decât capacitatea de evaluare critică a informației, de înțelegere a algoritmilor și a intereselor comerciale care influențează ceea ce văd copiii online.
Este un rezultat important pentru discuția despre AI în școală: accesul și folosirea frecventă a instrumentelor nu echivalează cu alfabetizarea digitală sau cu abilitatea de a evalua critic răspunsurile produse de acestea. Una dintre concluziile centrale ale raportului este tocmai că simpla conectare la mediul digital nu înseamnă automat existența competențelor digitale.
În România apare și o diferență socială importantă. Pentru unele categorii de competențe digitale, raportul găsește printre cele mai mari decalaje asociate statutului socioeconomic chiar în România. La competențele de creare și producere de conținut, 32% dintre copiii din familii cu statut socioeconomic ridicat ajung la nivelul superior, față de 19% dintre cei din categoria socioeconomică inferioară. Autorii notează că România, Slovacia și Cehia apar în mod repetat printre țările cu diferențe sociale mai mari în anumite categorii de competențe.
Și accesul la dispozitive arată o asemenea problemă. Telefonul este aproape universal în România, 93% dintre copii îl folosesc zilnic, însă un sfert dintre copii folosesc rar un computer, proporția ajungând la aproximativ o treime în mediul rural. Cercetătorii avertizează că această situație indică inegalități în beneficiile pe care copiii le pot obține din folosirea tehnologiei.
Telefonul este folosit de la vârste mici. 58% dintre copiii români de 10 ani folosesc zilnic smartphone-ul pentru a intra pe internet, procentul crescând la 80% la 11-12 ani, 81% la 13-14 ani și 89% la 15-16 ani. România este indicată de autori drept una dintre țările în care accesul frecvent prin smartphone este răspândit deja în grupele mici de vârstă.
În școală apare însă o ruptură puternică odată cu intrarea la liceu. Sinteza pentru România arată că folosirea telefonului în timpul orelor crește de la 16% în cazul copiilor de 13-14 ani la 51% la 15-16 ani. În pauze, procentul ajunge la 85% pentru această grupă de vârstă.
Raportul oferă și un indicator care pune în perspectivă discuția despre competențele digitale: doar 38% dintre copiii români spun că folosesc internetul zilnic pentru a învăța ceva nou, 32% pentru teme și 25% pentru a urmări știrile. În același timp, 82% au utilizat GenAI în ultima lună.
Copiii din România se numără și printre cei care se simt mai puțin în siguranță pe internet. Doar 36% spun că se simt în siguranță online, față de 48% în ansamblul celor 19 țări. La extrema opusă se află Irlanda, cu 73%, Finlanda și Norvegia, ambele cu 66%. România este în grupul țărilor cu cele mai mici valori, alături de Polonia, Slovacia, Cehia și Luxemburg.
Diferențele sociale apar și aici: în România se simt în siguranță online 39% dintre copiii din categoria socioeconomică superioară, 33% dintre cei din categoria medie și 31% dintre cei din categoria inferioară.
Mai îngrijorător, România se află printre țările în care experiențele online care îi deranjează sau îi supără pe copii sunt cele mai frecvente. 36% spun că li se întâmplă cel puțin lunar, comparativ cu doar 7% în Irlanda, 12% în Elveția și 14% în Norvegia. La copiii români de 10 ani procentul este chiar 40%, un rezultat atipic față de tendința europeană, unde asemenea experiențe devin în general mai frecvente odată cu vârsta.
Jumătate dintre copiii din România spun că au fost tratați într-un mod răutăcios sau care i-a rănit în ultimul an, online, față în față sau în ambele medii. Media europeană este de 39%. Iar când agresiunea se produce online, ea nu vine predominant de la necunoscuți: printre copiii afectați, colegii de școală sunt indicați de 42%, iar prietenii de 43%.
Raportul găsește și o diferență de gen importantă în modul în care copiii reacționează după o experiență online neplăcută: 22% dintre băieții români nu spun nimănui ce s-a întâmplat, comparativ cu 11% dintre fete.
Expunerea la mesaje de ură crește puternic odată cu vârsta. În România, 35% dintre copiii de 10 ani spun că au întâlnit asemenea mesaje în ultimul an. Procentul crește la 51% la 11-12 ani, 67% la 13-14 ani și 76% la 15-16 ani.
Copiii români raportează, în general, și niveluri de îngrijorare mai mari decât media europeană. Cele mai mari temeri nu țin însă de tehnologie: 68,8% sunt îngrijorați de îmbolnăvirea gravă sau moartea cuiva din familie, iar 48,6% de război. În zona digitală, aproape patru din zece se tem că o imagine nud cu ei ar putea fi publicată fără consimțământ sau că cineva ar putea crea o imagine falsă cu ei. Aceste temeri legate de imagini sunt mai pronunțate la copiii mai mici decât la adolescenți.
Datele sunt relevante și în contextul discuțiilor despre rolul școlii în folosirea AI. Autorii EU Kids Online avertizează că inteligența artificială generativă face foarte vizibilă tensiunea dintre oportunitate și risc: copiii o consideră utilă pentru învățare, explicații, creativitate și eficiență, dar semnalează în același timp probleme de fiabilitate, manipulare, confidențialitate și dependență excesivă. Cercetările anterioare ale rețelei arată că elevii cer mai degrabă îndrumare pentru utilizarea corectă a AI decât o simplă interdicție.
„Provocarea este, prin urmare, să permitem o participare informată și competentă, reducând în același timp prejudiciile care pot fi evitate”, scriu cercetătorii.
Raportul avertizează, de altfel, împotriva ambelor extreme ale dezbaterii despre tehnologie. „Riscul nu este același lucru cu prejudiciul. Competențele nu sunt același lucru cu imunitatea la prejudicii. Restricția nu este același lucru cu protecția”, notează autorii. EU Kids Online spune că scopul cercetării nu este să stabilească dacă elevilor le este „mai bine sau mai rău” într-o Europă mai digitalizată, ci să afle pentru ce copii și în ce condiții tehnologia produce beneficii și când apare riscul unui prejudiciu.
Câteva precizări metodologice
Studiul EU Kids Online 2026 se bazează pe răspunsurile a 28.465 de copii cu vârste între 10 și 16 ani, din 19 țări europene, inclusiv România. Datele au fost colectate între aprilie 2025 și aprilie 2026, în principal prin chestionare completate de elevi în școli. Eșantioanele naționale sunt reprezentative pentru populația vizată în fiecare dintre țările participante.
Datele privind utilizarea inteligenței artificiale generative se referă la utilizarea declarată de copii în ultima lună. Indicatorii privind activitățile realizate cu ajutorul GenAI, precum scrierea unor eseuri sau texte pentru școală, rezumarea unor texte ori crearea de imagini, se bazează tot pe răspunsurile copiilor, nu pe măsurarea directă a activității lor online.
Autorii precizează că raportul este unul descriptiv. Diferențele constatate între țări, grupe de vârstă sau categorii socioeconomice nu demonstrează, prin ele însele, relații de cauzalitate. Cu alte cuvinte, datele permit comparații între grupurile analizate, dar nu permit concluzia că un anumit factor este cauza diferențelor observate.
De asemenea, procentele trebuie citite în raport cu populația și întrebarea aferentă fiecărui indicator. Unele rezultate privesc toți copiii chestionați, în timp ce altele se referă numai la copiii care au declarat o anumită experiență sau activitate.
