Scriitoarea Ioana Nicolaie, profesor de Limba română, despre predarea online: „Un profesor trebuie să fie un fel de magician în contextul acesta, să găsească o cale să transmită informația virtual, să inventeze un alt mod de a preda”

12.858 de vizualizări
Foto: Edupedu
Mutarea orelor din sala de clasă, în online a fost cea mai abruptă măsură luată în ultimii ani în sistemele de învățământ din toată lumea, cu atât mai mult în România, unde adaptarea școlii la vremurile în care trăim se face foarte lent sau deloc. Odată cu pandemia de coronavirus, am văzut o accentuare a discriminării dintre urban și rural, unde accesul la educație nu este același. La fel s-a văzut și diferența dintre dotările școlilor de stat față de cele private. Nu în ultimul rând, și foarte important, s-a văzut diferența dintre generațiile de profesori și gradul lor de motivare și adaptabilitate într-o situație de criză. Pentru a înțelege mai bine prin ce au trecut profesorii care au trebuit să „inventeze un alt mod de a preda” practic peste noapte, Edupedu.ro a stat de vorbă cu scriitoarea Ioana Nicolaie, care predă Limba română la Școala Germană Hermann Oberth din Ilfov. Aceasta ne-a povestit experiența sa și cât de greu este să menții atenția elevilor printr-un ecran, să le transmiți informația ca și cum ar fi în clasă și, în același timp, să faci experiența aceasta cât mai umană posibil, în special într-un context social în care domnește frica și incertitudinea.
„Pe ecran și prin microfon, dispar gesturile sau tonul pe care-l folosim atunci când comunicăm direct cu o persoană față în față, mimica aceasta specifică și comportamentul nu rămâne și în comunicarea virtuală. Un profesor trebuie să fie un fel de magician în contextul acesta, să găsească o cale să transmită informația virtual, să inventeze un alt mod de a preda, pentru că nu mai are varianta clasică”, a explicat Ioana Nicolaie.
Gândurile și concluziile scriitoarei, după experiența celui de-al doilea semestru școlar în 2020:
“A fost foarte interesant la început, a fost o schimbare de paradigmă. În momentul în care am aflat că nu ne mai putem întoarce la școală, ne-am organizat imediat, am făcut training-uri și am reușit să aflăm foarte repede, în patru-cinci zile, ce avem de făcut. Astfel, am reușit să revenim online la școală.
La început ne-am bucurat că putem socializa și comunica și mai ales că ne putem ține lecțiile. Nu am vrut să ne pierdem anul, a fost foarte important să ne ducem misiunea până capăt. Am avut de terminat o materie și nu am vrut să facem niciun compromis, gândul că va veni următorul an școlar și că va trebui să recuperăm lucruri pierdute nu a fost pe placul nostru. Ne-am făcut treaba până la urmă, dar cu acest tip de organizare și fără să avem în momentul acela o directivă care să vină de la minister, era perioada inițială de confuzie, de stres îngrozitor, totul era ciudat, era o perioadă de frică. Să nu uităm că prima lună a fost luna spaimei, toată lumea a fost înfricoșată, am stat în casă.
Cum e să fii copil de grădiniță, de gimnaziu sau de liceu și să stai în casă? Fiecare are problemele lui și pentru toată lumea este greu să stai închis într-un singur spațiu. Școala online a fost deschidere, socializare dar și predare. Școala online a fost pansamentul pe o rană, asta nu înseamnă că ea a rezolvat totul. A fost foarte importantă, dar totuși eu nu cred că e viitorul. Din experiența mea, școala online înseamnă schimb de informație și o adaptare continuă la tipuri de platforme, la tipuri de evaluare. Trebuie să te reinventezi. Ca profesor, când a început pandemia m-am întrebat: „Cum să-i fac pe copii să aibă o conexiune cu realitatea, când ei trebuie să fie în fața unui ecran?”. Am încercat să am în fiecare oră elemente care să-i atragă nu doar către ecranul prin care interacționam, cât și spre lumea reală. Spre exemplu, la unele clase ne-am deghizat, ne-am pus ochelari, ne-am pus peruci, ne-am distrat pe de o parte, dar făcându-ne ora.
Pe tot acest parcurs am fost foarte atentă la starea lor psihologică. Spre exemplu, îi întrebam care este floarea pe care o îngrijesc ei în casă și mi-o arătau pe ecran, îi întrebam dacă au animale de companie în casă sau ce obiecte frumoase au pe masă și astfel am descoperit tot felul de lucruri despre ei. Interacțiunea aceasta ne-a ajutat să suportăm și să ne adaptăm tipului acesta de predare unde dispare conexiunea umană directă.
Pe ecran și prin microfon, dispar gesturile sau tonul pe care-l folosim atunci când comunicăm direct cu o persoană, față în față, mimica aceasta specifică și comportamentul nu rămâne și în comunicarea virtuală. Un profesor trebuie să fie un fel de magician în contextul acesta, să găsească o cale să transmită informația virtual, să inventeze un alt mod de a preda, pentru că nu mai are varianta clasică.
Au fost profesori care doar au corectat lucrări trimise de elevi pe whatsapp de dimineața până seara, dar asta este îngrozitor de obositor.
Ca profesori, noi trebuie acum să găsim noi variante de transmitere a informației, în predarea online manualul nu mai are același rol, totul se schimbă. Fiecare dintre noi trebuie să ne construim un tip de predare online ca să ajungem la aceeași performanță de la clasă.
Acesta a fost pariul cel mare, unii cred că l-au trecut dar cu energia, mintea și talentul lor. Pentru alții a fost mai greu, în principal din cauza lipsei abilităților de manevrare a computerelor și acest aspect nu trebuie ignorat.
Nu te poți aștepta ca cineva care nu s-a născut în era calculatoarelor și nu a dobândit această abilitate tehnică să știe brusc, peste noapte, cum să predea online. Nu poți să-i ceri asta instantaneu, dar poți să-l înveți.
Școala online funcționează bine la liceu și la gimnaziu pornind de la clasa a VII-a pentru că elevii sunt mai mari. Cu cât sunt mai mici copiii, cu atât este mai greu să faci ore online cu ei. Profesorul trebuie să fie cel mai mare vrăjitor ca să-i poată cuceri.
Eu sper ca lucrurile să revină la normal, pentru că școala înseamnă și umanitate, și comunicare, nu înseamnă să fugim unii de alții când ne vedem, înseamnă și îmbrățișare, cei mici au nevoie de contactul acesta cu educatoarele, cu învățătoarele și este un tip foarte uman de comunicare. Nici nu se poate altfel, suntem oameni, nu aparate. Dar, în același timp sunt convinsă că am învățat foarte multe în ultima perioadă și că suntem pregătiți și pentru acest tip de predare.”
  • NOTĂ: Campania #solidaritateCOVIDedu este un proiect al Edupedu.ro susținut de Fundația eMAG
  • Stakeholderii care cred în educație și vor să se alăture inițiativei #solidaritateCOVIDedu sunt invitați să ne scrie pe comunicare@edupedu.ro
Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI:RO76BTRLRONCRT0471641001

CONT EURO:RO26BTRLEURCRT0471641001

Deschis la BANCA TRANSILVANIA
Donează prin Patreon

Donează

6 comentarii
  1. Sa fim realiști și sa nu ne agitam inutil.
    Apar perioade în care pentru protejarea sănătății elevilor și a cadrelor didactice,este precaut sa nu se riște călătorind zilnic cu mijloace de transport în comun(focare de contaminare) ca să ajungi la scoala( un alt eventual focar de contaminare)
    În astfel de perioade, este un semn de inteligenta și de sănătate psihica, sa te adaptezi la modul de lucru online, ca să nu pierzi legătura cu materia.
    Profesorii și elevii conștiincioși și eficienti la școală, vor fi la fel și în mediul online.
    Omul sfințește locul, omul deține controlul.
    Nu suntem victime ale predării – învățării online. Aceasta este doar o alternativa în perioadele menționate mai sus.
    Dar sunt sigur ca și dvs știți asta.

  2. Atunci cand profesorii de limba romana vor renunta la rusinoasa practica de dicta comentarii si a-i obliga pe copii sa le invete, atunci scoala reala va fi mai valoroasa. Cand o sa puneti pret pe gandirea critica, analiza de text si mesaje, emotii si lectura sanatoasa, atunci realul va bate virtualul. Pana atunci sunt la fel.

  3. ” Scoala online ” este o activitate care nu va avea niciodată rezultatele învățării în clasa. Elevii și profesorii trebuie sa interacționeze fata în fata. Elevul trebuie sa întrebe, sa răspundă, sa se afirme, sa aibă o atitudine și o ținută școlară. Nu poți transmite online ceea ce poți transmite când elevul este în clasa. Nu poți evalua la fel…Dacă ar fi sa imi aleg acum meseria de profesor-nu as face-o! Nu mi-ar plăcea să predau toată viata online!

    1. Kiki, ma gandeam la acelasi lucru: am ajuns sa fac aceasta meserie cu scarba din cauza celor ce ne conduc si a deciziilor proaste de genul celot debitate de la o ora la alta de Minister. Scoala online este o tampenie. Functioneaza, dar: pe termen scurt, lasand libertate elevului si cadrului didactic, nu venind cu atatea constrangeri si doar intr-o societate utopica in care toata lumea are de toate, stie perfect totul, se preocupa perfect de tot. Lasati-ne, de povesti cu zane suntem satui.

      1. Subscriu!
        Școala online nu poate înlocui predarea fizică, socializarea dintre elevi, nu mai spun activitățile desfășurate în școală.
        Tipul acesta de predat este strict o soluție provizorie, de avarie chiar, nu una pe termen mediu și lung.
        Însă bineînțeles că decidenții zilelor noastre sunt rupți de realitate și ce visează noaptea, spun ori pun în aplicare ziua… Practic este o bătaie de joc

  4. Sigur,telepatic.Informatiile in Evul Mediu erau transmise prin…barzi care cântau și astfel transmiteau cutare întâmplare sau cutare întâmplare,porumbei care duceau biletele cu informații valoroase.Noi,putem sa ne întoarcem la origini,când încă populam peșterile și comunicam…telepatic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

DOCUMENT Inspectoratele cer școlilor de urgență lista cu elevii și profesorii care vor participa la Bac, Evaluarea Națională și pregătirea din 2-12 iunie. Paradoxul este că înscrierile pentru examene nu au început, iar profesorii vor fi de la alte școli

Inspectoratele școlare județene solicită școlilor, în regim de urgență, unele dând termen „până joi la ora 14”, să trimită lista cu elevii și profesorii care vor participa la Bac, Evaluarea…
Vezi articolul