Finanțarea globală pentru educație se confruntă cu reduceri drastice după ce asistența internațională pentru dezvoltare este prognozată să scadă cu 3,2 miliarde de dolari – o reducere de 24% față de 2023. UNICEF avertizează că aceste tăieri ar putea lăsa încă 6 milioane de copii în afara școlii până la sfârșitul lui 2026 și vor afecta calitatea educației pentru sute de milioane de elevi din întreaga lume.
Potrivit UNICEF, doar trei guverne donatoare sunt responsabile pentru aproape 80% din reducerea anunțată a finanțării pentru educație. O astfel de scădere ar ridica numărul copiilor din afara școlii, la nivel global, de la 272 milioane la 278 milioane – echivalentul închiderii tuturor școlilor primare din Germania și Italia la un loc.
„Fiecare dolar retras din educație nu este doar o decizie bugetară, ci înseamnă viitorul unui copil atârnat de un fir de ață”, a declarat Catherine Russell, director executiv UNICEF.
„Educația, mai ales în situații de urgență, este adesea o linie de salvare, conectând copiii la servicii esențiale precum sănătatea, protecția și nutriția. Ea oferă, de asemenea, cea mai puternică oportunitate pentru un copil de a scăpa de sărăcie și de a-și construi o viață mai bună,” a mai precizat aceasta.
Regiunile cele mai afectate
Analiza arată că Africa de Vest și Centrală se confruntă cu cel mai puternic impact, cu 1,9 milioane de copii în pericol să piardă accesul la educație. În Orientul Mijlociu și Africa de Nord, numărul copiilor excluși ar putea crește cu încă 1,4 milioane, alături de reculuri majore în toate celelalte regiuni.
În total, 28 de țări riscă să piardă cel puțin un sfert din asistența educațională de care depind. Printre acestea, Côte d’Ivoire și Mali sunt menționate ca exemple, cu scăderi prognozate ale înscrierilor de 340.000 și, respectiv, 180.000 de elevi.
Învățământul primar și serviciile vitale, în pericol
Învățământul primar este așteptat să fie cel mai lovit, cu o reducere a finanțării de o treime, ceea ce ar putea adânci criza globală a învățării și ar expune copiii riscului de a pierde câștiguri estimate la 164 miliarde de dolari de-a lungul vieții.
În contexte umanitare, unde educația oferă stabilitate și protecție copiilor traumatizați, tăierile ar putea echivala cu cel puțin 10% din bugetele naționale de educație. În taberele de refugiați Rohingya, aproximativ 350.000 de copii riscă să piardă definitiv accesul la educația de bază.
În plus, servicii esențiale precum programele de alimentație școlară – uneori singura masă nutritivă zilnică – ar putea fi reduse cu mai mult de jumătate. Sprijinul pentru educația fetelor este, de asemenea, amenințat, la fel și investițiile în formarea profesorilor și în monitorizarea calității învățării. Chiar și copiii care rămân la școală ar putea avea de suferit: cel puțin 290 de milioane de elevi sunt expuși riscului de a experimenta un declin semnificativ al calității educației.
Deși raportul UNICEF vorbește despre efectele reducerilor de finanțare la nivel global, România nu face excepție de la această tendință. Sub presiunea deficitului bugetar, guvernul a decis în 2025 o serie de măsuri care au afectat direct educația: tăierea parțială a burselor de merit, eliminarea completă a burselor de reziliență și performanță, creșterea normei didactice de la 18 la 20 de ore săptămânal și mărirea numărului de elevi per clasă. În paralel, peste 800 de școli cu sub 500 de elevi au fost comasate, iar fondurile pentru cercetare plafonate. Așa cum UNICEF avertizează că fiecare dolar tăiat înseamnă un copil împins în afara școlii, și în România aceste decizii riscă să adâncească inegalitățile și să afecteze calitatea educației pe termen lung.
Redacția
Ana Moise
3 comments
referindu-mă strict la informația articolului, Biblia de căpătâi a oricărui Dascăl ne trimite cu gândul la statutul și rolul pedagogului, ” un serv ” însărcinat cu conducerea copiilor.
unde ne sunt pedagogii, când noi * numărăm doar ” bancnotele de 1 leu” ?!
român fiind, deși cu studii superioare, nu urmăresc activitatea ONU, cu departamentele sale. deși conectată, câțiva ani la realitatea de instrucție -educație, nu am urmărit vreun raport UNICEF.
Deși la vârsta de om în putere, am coborât din tren, cu ceva timp în urmă.
nu caut nici avantaje, nici dezavantaje.
sunt doar un om ce a căutat din puțin să facă mult.
încă am reflexul de a îmi procura, printre altele, cărți informative adresate publicului minor.
sunt auxiliare necesare. pentru mine , ca om și, bănuiesc, pentru orice individ ce are legătură cu educația.
recunosc, am utilizat celofan de la câte un buchet primit, hârtie igienică, șervețele de bucătărie, și a ieșit activitate.
cu referire la venituri, adresate copiilor și adresate părinților, fiecare familie își știe rostul, nevoile .
o mărturisire : nu mi-a fost rușine să mă împrumut, nici măcar ca profesor sau educator, de la fondul de carte al vreunei biblioteci.
nu mi-a fost teamă de Bacilul Koch deși, pandemia mi-a oferit protecția măștii. o formă de educație gratuită, pentru care nu am avut cum să îmi exprim recunoștința.
femeie de 30 de ani fiind, modestă în adolescență, dar cu o trezire târzie a cochetăriei, m-am bucurat de bijuterii fantezie de calitate. din materiale simple, chiar reciclate.
nu știu dacă băieților le este mai simplu sau mai greu să își gestioneze bugetul – igienă personală – și, probabil asta este alocația lunară.
revine părintelui asigurarea pachețelului, îmbrăcămintea, încălțămintea și acoperirea hranei zilnice.
pentru cei mai interesați, mă refer la studenți, bursa ar acoperi o carte de specialitate lunar. nu mult, nu puțin.
iar lectura, nu neapărat strict necesară pentru nevoile imediate de informare, o investiție pentru o viață.
statul ne obligă la atitudine.
este nedrept, inuman, o indiferență care ne zdrobește libertatea. pe care, totuși, tot statul ne obligă * să ne-o asumăm. manifestând. reclamând.
Nu există egalitate de șanse în scoala românească, nu este normal ca un profesor de romana sa predea chimie spre exemplu.
Este o mare tâmpenie sa mărești norma cu orice.