Taxe cu 260% mai mari, percepute de ARACIS, agenția care evaluează programele universitare, de la 1 martie. Mădălin Bunoiu, președintele instituției: A crescut la 10.880 lei salariul brut lunar al unui profesor universitar cu vechime maximă, suma de referință pentru stabilirea taxelor

3.020 de vizualizări
Foto: © Dreamstime.com
Tarifele decise de instituția care se ocupă cu asigurarea calității în învățământul superior, ARACIS, pentru evaluările instituționale în universități au crescut până la peste 522.000 de lei, de la 1 martie, potrivit unei decizii luate de Agenție la 1 februarie și comunicată ulterior instituțiilor de profil. Tarifele, care diferă în funcție de numărul studenți înscriși în universitățile respective, sunt de circa două ori și jumătate mai mari decât cele aplicate din 2019, anume cu 260% mai mari.

Președintele ARACIS, Mădălin Bunoiu, a declarat pentru Edupedu.ro că tarifele, pe baza cărora Agenția se autofinanțează, sunt calculate, conform legii, pe baza salariilor profesorilor, iar valoarea luată în calcul acum este de 10.880 de lei. 

Spre comparație, valoarea de referință – salariul brut lunar al unui profesor universitar din învățământul de stat, cu vechime maximă, la nivelul minim – luată în calcul în 2019 era de 4.117 lei.

Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior derulează între 300 și 1.200 de evaluări în fiecare an, potrivit datelor transmise Edupedu.ro de președintele Mădălin Bunoiu – detalii mai jos. Sursele Edupedu.ro susțin că în luna februarie a fost o avalanșă de cereri pentru evaluare, din partea universităților, la ARACIS, pentru a putea prinde taxele vechi, în vigoare până la 28 februarie. Întrebat câte cereri au fost depuse în primele două luni din an și mai ales după anunțul majorării de taxe, Mădălin Bunoiu nu a oferit cifre pentru situația actuală, dar a admis că au existat creșteri în numărul de cereri – „cu siguranță însă că numărul de cereri transmise către agenție, la acest început de an, este mai mare, actualizarea tarifelor putând fi unul dintre factori”.

Potrivit unei hotărâri adoptate pe 1 februarie a.c., ARACIS a stabilit cuantumul tarifelor percepute pentru evaluarea externă instituțională, începând din 1 martie, astfel:

  • Pentru universități cu până la 9.000 de studenți – 184.960 de lei
  • Pentru universități cu 9.0001-20.000 de studenți – 391.680 de lei
  • Pentru universități cu peste 20.000 de studenți – 522.240 de lei
Sursa: ARACIS.ro

Sumele sunt stabilite prin înmulțirea valorii de referință – salariul lunar brut de profesor universitar din învățământul de stat cu vechime maximă, la nivelul minim, stabilit prin lege – cu 17, 36, respectiv 48, conform regulilor stabilite printr-o hotărâre de guvern din 2006, ce stabilește calculul acestor tarife. Potrivit lui Mădălin Bunoiu, valoarea de referință luată acum în calcul este de 10.880 lei și corespunde “salariului brut lunar al unui profesor universitar din învățământul de stat cu vechime maximă, la nivelul minim, stabilit prin lege, în acord cu Legea 153 / 2017”.

Valorile rezultate sunt de 2,64 de ori mai mari decât în 2019, ultimul an pentru care există date pe site-ul instituției publice, an în care salariul de referință luat în calcul era de 4.117 lei. Atunci, tarifele aplicate pentru evaluare erau:

  • Pentru universități cu până la 9.000 de studenți – 69.989 lei
  • Pentru universități cu 9.001-20.000 de studenți – 148.212 lei
  • Pentru universități cu peste 20.000 de studenți – 197.616 lei

Banii încasați de ARACIS sunt folosiți pentru autofinanțarea Agenției autonome, președintele Mădălin Bunoiu precizând că aceste sume sunt folosite atât pentru plata experților, a membrilor comisiilor de specialitate și a angajaților, cât și pentru cercetări, funcții, cotizații la alte organizații și alte activități – detalii mai jos.

Potrivit celor mai recente date publicate pe pagina ARACIS dedicată Transparenței salariale, în septembrie 2022 existau, în cadrul agenției, 79 de funcții, față de 54 în 2017 (cele mai vechi date disponibile).

Ce spune președintele ARACIS, Mădălin Bunoiu, despre aceste creșteri

Cel care conduce Agenția a transmis Edupedu.ro răspunsuri cu privire la temeiul, cauzele și rezultatele imediate ale creșterii tarifelor de evaluare.

Mădălin Bunoiu, despre baza legală a tarifelor de evaluare:

“Modalitatea de calcul a tarifelor este stabilită și aprobată prin anexa la HG nr. 1731/2006 pentru aprobarea tarifelor de autorizare și acreditare pe programe de studiu ale instituțiilor de învățământ superior și de evaluare externă a calității educației percepute de Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior, astfel: 

  • Tariful pentru autorizarea provizorie sau pentru acreditarea programelor din ciclul de licență, la toate formele de învățământ superior, este de 7 salarii lunare brute de profesor universitar din învățământul de stat cu vechime maximă, la nivelul minim, stabilit prin lege.”
  • ”Tariful pentru evaluarea programelor specifice ciclurilor de masterat și doctorat este următorul: în domeniul cu un singur program specific ciclurilor de masterat/doctorat, tariful este de un salariu brut lunar al unui profesor universitar din învățământul de stat cu vechime maximă, la nivelul minim, stabilit de lege; în domeniul cu mai multe programe tariful este de un salariu brut lunar al unui profesor universitar din învățământul de stat cu vechime maximă, la nivelul minim, stabilit prin lege, la care se adaugă un coeficient de 0,50 pentru fiecare program specific ciclurilor de masterat/doctorat suplimentar din același dosar.”
  • Tariful pentru acreditarea instituțională sau pentru evaluarea externă a calității instituției de învățământ superior este următorul: pentru universitățile cu un număr de până la 9.000 studenți, tariful este de 17 salarii lunare brute de profesor universitar din învățământul de stat cu vechime maximă, la nivelul minim, stabilit prin lege; pentru universitățile cu un număr de studenți cuprins între 9.001-20.000 de studenți, tariful este de 36 de salarii lunare brute de profesor universitar din învățământul de stat cu vechime maximă, la nivelul minim, stabilit prin lege; pentru universitățile cu un număr mai mare de 20.000 de studenți tariful este de 48 de salarii lunare brute de profesor universitar din învățământul de stat cu vechime maximă, la nivelul minim, stabilit prin lege.”, noile tarife reflectă această prevedere legală.”  

“Precizăm că anexa la HG 1731/2006 cuprinde modalitatea de calcul a tarifelor pentru toate tipurile de evaluări pe care le realizează ARACIS, având ca unitate de referință ,,salariul brut lunar al unui profesor universitar din învățământul de stat cu vechime maximă, la nivelul minim, stabilit de lege”. Astfel, Consiliul ARACIS a procedat la calcularea tarifelor de evaluare, pornind de la această unitate de referință, utilizând modalitatea de calcul stabilită de HG 1731/2006″.

Despre cauzele și temeiul creșterii tarifelor de la 1 martie a.c.:

“Având în vedere prevederile HG nr. 1731 / 2006 „…tarifele de evaluare externă a calității educației trebuie actualizate prin Hotărâre a Consiliului ARACIS, având ca referință nivelul salariului lunar brut de profesor universitar din învățământul de stat cu vechime maximă, la nivel minim, stabilit prin lege”. Așadar această creștere este generată de necesitatea respectării legii.”

În ultimii ani a existat o creștere semnificativă, în termeni reali, a bugetului alocat educației care a condus atât la o creștere a finanțării per student echivalent unitar (SEU) (6.498 lei pentru anul 2021 față de 3.128 lei în anul 2016 sau 2.444 în anul 2011) cât și la creșterea salariilor în învățământul superior, inclusiv în ceea ce privește unitatea de referință folosită la calculul tarifelor, respectiv ”salariul brut lunar al unui profesor universitar din învățământul de stat cu vechime maximă, la nivelul minim”, argumente care generează modificarea de tarife la care facem referire, modificare realizată în condițiile legi, respectiv a HG 1731 / 2006. Creșterea salarizării în învățământul superior a dus la necesitatea ca ARACIS să crească remunerația pentru experții evaluatori români și internaționali (la aceeași valoare indiferent de calitatea de membru – cadru didactic sau student) pentru ca activitatea agenției să fie una atractivă și relevantă din perspectiva calității evaluatorilor membri ai Registrului Național al Evaluatorilor, această creștere realizându-se în cursul anului 2022.”

“Valoarea de referință ce corespunde salariului brut lunar al unui profesor universitar din învățământul de stat cu vechime maximă, la nivelul minim, stabilit prin lege, în acord cu Legea 153 / 2017, este de 10.880,00 lei. Așadar, pentru o universitate cu, să spunem, 15.000 de studenți, tariful rezultat este 391.680,00 lei.”

“Se cuvine a se preciza faptul că, în cadrul procesului de evaluarea instituțională se realizează evaluarea capacității instituționale, a eficacității educaționale și a managementului calității la nivel instituțional. Evaluarea programelor de studii de licență, a programelor de formare psihopedagogică în vederea certificării competențelor pentru profesia didactică, a programelor de studii pregătitoare de limba română pentru cetățenii străini, a domeniilor de studii universitare de masterat, a domeniilor de studii universitare de doctorat și evaluările internaționale sunt activități distincte care se realizează în mod individual, în baza tarifelor stabilite prin HG nr. 1731 / 2006. Cu toate acestea, ca element distinct, în cadrul evaluărilor instituționale ARACIS evaluează, în contul aceluiași tarif aferent evaluării instituționale și 20% dintre programele de studii universitare acreditate ale respectivei instituții de învățământ superior. Pentru a avea o imagine a ce înseamnă acest lucru propunem continuarea prin alte exemple, astfel: 

  • pentru universități cu 15.000 de studenți, care derulează, să spunem, 75 de programe de studii universitare de licență acreditate, în cadrul evaluării instituționale se vor cuprinde, în cadrul aceluiași tarif, 15 programe de studii universitare de licență. Prin intermediul unui calcul simplu, raportat la tariful vechi aferent pentru o evaluare periodică a unui program de studii de licență, și anume, 24.702,00 lei, rezultă o sumă de 370.530,00 lei; 
  • pentru evaluarea instituțională a unei instituții de învățământ superior cu peste 20.000 de studenți tariful calculat în urma actualizării este de 522.240,00 lei; universitatea cu cel mai mare număr de studenți din România, corelat cu numărul de programe de studii universitare acreditate, beneficiază în cadrul evaluării instituționale de evaluarea a 46 de programe de studii universitare de licență în contul tarifului de 522.240,00 lei; suma totală aferentă evaluării individuale a celor 46 programe de studii universitare de licență, pe baza tarifului vechi, nemodificat, ar fi de 1.136.292,00 lei.”

Despre funcționarea ARACIS și rolul banilor obținuți din tarife:

“În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) și art. 16 alin. (1) din OUG nr. 75/2005, Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior, sau ARACIS, așa cum este cunoscută agenția, a fost înființată, ca instituție publică autonomă, de interes național, cu personalitate juridică și cu buget propriu de venituri și cheltuieli, pentru evaluarea externă a calității educației în învățământul superior. Potrivit art. 21 din același act normativ, ARACIS se finanțează integral din venituri proprii, care provin din: contracte de prestări de servicii pentru evaluarea calității, încheiate inclusiv cu Ministerul Educației; tarife de autorizare și acreditare a instituțiilor de învățământ superior pe programe de studiu; tarife de evaluare externă a calității; (…) alte surse legal constituite.”

“Din bugetul ARACIS se asigură finanțarea atât a cheltuielilor de funcționare a aparatului propriu, cât și a cheltuielilor ce vizează procesul de evaluare externă a calității educației precum și a cheltuielilor ce presupun menținerea acreditării internaționale. În cadrul procesul de evaluare externă a calității educației ARACIS cooptează și experți internaționali. În îndeplinirea atribuțiilor sale, ARACIS colaborează cu experți externi, din țară sau din străinătate, angajați pe bază de contract civil, experți în domeniul de activitate al ARACIS, remunerați, conform legii.”

“În ceea ce privește cheltuielile acestea se regăsesc în plata experților care realizează evaluările, în plata membrilor comisiilor de specialitate, în plata personalului angajat al agenției, în plata membrilor consiliului, pentru organizarea unor sesiuni de formare atât pentru studenți cât și pentru cadrele didactice, a unor workshop-uri sau conferințe, pentru plata taxelor de evaluare din partea asociațiilor și structurilor din care ARACIS face parte, pentru taxele și cotizațiile de membru a ARACIS în asociațiile și structurile internaționale din care face parte și participarea la evenimentele organizate de către acestea, pentru cercetări, studii și analize pe teme și subiecte din domeniul învățământului superior, pentru funcționarea, editarea și publicarea unei reviste în domeniul asigurării calității,  pentru deplasări ocazionate de participarea la diferite conferințe, cursuri de formare, workshopuri sau alte activități în domeniul asigurării calității și cheltuieli aferente funcționării agenției”.

Despre numărul evaluărilor făcute de ARACIS și impactul noii decizii:

“Având în vedere faptul că marea majoritate a proceselor de evaluare derulate de către ARACIS sunt evaluări periodice ale programelor de studii și faptul că evaluarea periodică a programelor de studii acreditate se face o dată la 5 ani, nu există o distribuție omogenă a repartiției acestor procese de evaluare, pe an. Pentru a avea o imagine asupra acestei neomogenități, situația din ultimii 5 ani arată că numărul de evaluări, din ultimii ani a fost: 335 în 2018, 695 în 2019, 393 în 2020, 1151 în 2021 și respectiv 703 în 2022. De aceea comparația cu ce se întâmplă de la un an la altul, în perioade similare ale anului, este nerelevantă. În toate analizele pe care le face ARACIS, ca de altfel și în solicitările pe care le face către instituțiile de învățământ superior, se raportează la o perioadă semnificativă, de 5 ani.”

“Cu siguranță însă că numărul de cereri transmise către agenție, la acest început de an, este mai mare, actualizarea tarifelor putând fi unul dintre factori.”

“Nu există o omogenitate în ritmul depunerii solicitărilor de evaluare. Este firesc ca universitățile care aveau deja în pregătire dosarele de autoevaluare să fi făcut cererile pentru evaluare în baza vechilor tarife, până la sfârșitul lunii februarie și, în aceste condiții implicit, în lunile martie și aprilie să se înregistreze un număr mai mic de solicitări.” 

“Pe acest subiect, concret, realizat în condițiile legii așa cum am menționat, ARACIS nu a primit nicio sesizare oficială.”

Foto: © Tero VesalainenDreamstime.comDreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.


7 comments
  1. RASPUNS PENTRU COMENTATORUL “STEFAN”
    DE RETINUT (va citez, multumesc!): “”Toți rectorii, buni gospodari și grijulii cu banul public (care vor noi și noi mandate), au tăcut și tac mâlc până în ziua de astăzi, SEMN CĂ SUNT LAȘI ȘI PĂRTAȘI la FURTUL BANULUI PUBLIC.””
    Asa se explica si faptul ca, de 18 ani, conducerile universitatilor noastre accepta si aplica fara sa cracneasca SIMULACRUL de asigurare a calitatii (introdus prin OUG 75-2005) menit, NU sa imbunatateasca treptat CALITATEA universitatilor, prin managementul calitatii proceselor, produselor si serviciilor educationale (pe baza cerintelor/ nevoilor si asteptarilor tuturor partenerilor de interese implicati, nu doar a pretentiilor Ministerului educatiei si ARACIS prin cele cca 90 faimoase “standarde” minimale) ci menit sa justifice finantarile publice acordate universitatilor printr-o acreditare realizata prin “evaluarea externa” a tot mai numeroase hartii, copiate de la un an la altul si de la o universitate la alta (dupa cum atesta si prof. Lazar Vlasceanu prin termenii “izomorfism formal ” si “centralism”, solicitand abandonarea “modelului de guvernare bazat pe Leviathan” fara sa precizeze cine l-a introdus aiurea ca model dambovitean de asigurare a calitatii educatiei)….Cei care au efectuat serviciul militar obligatoriu (inainte de 1990) isi amintesc cu siguranta continutul art.1 din Regulamentul militar nr.1 : “Ordinul sefului este lege pentru subordonat ; el se executa intocmai, imediat si fara comentarii.” Din fericire, astazi, serviciul militar obligatoriu nu mai exista (inclusiv acest regulament) si universitatile nu mai sunt subordonate ministerului nici macar pentru finantare (ele avand dreptul de-a se finanta din multiple alte surse – inclusiv inchirierile de spatii si prestarile de servicii in afara educatiei, etc.) … Dar mentalitatile birocratilor din minister, ARACIS si ARACIP se mai mentin, cheltuind de pomana, in detrimentul universitatilor, tot mai mult din alocarea bugetara (situata si asa mult sub necesitati)… Acum ni se propune o noua smecherie reglementara in ambele proiecte : desi in finalul lor se anunta abrogarea L87-2006 (de aprobare a OUG 75-2005), pe parcursul celor cca 160+160 pagini ale imenselor proiecte de lege privind invatamantul superior si preuniversitar, sunt introduse (prin copy-paste!) toate definitiile si multe din dispozitiile inepte incluse OUG 75-2005! Traiasca si SIMULACRUL SCHIMBARII! Desteapta-te romane!….

  2. De remarcat ca, intr-un studiu publicat in 2011 in Brasov, si avand coautori pe Vlăsceanu, L., Miroiu, A., Păunescu, M., & Hâncean, M.-G. (Ed.) (2011) intitulat Barometrul calităţii 2010. Starea calităţii în învăţământul superior din România (The Barometer on Quality 2010. The State of Quality in Romanian Higher Education). Braşov: Editura Universităţii Transilvania, apar urmatoarele afirmatii cel putin surprinzatoare, dar ignorate ulterior, cu siguranta, atat de decidentii din Executiv si Legislativ cat si de rectorii/ managerii universitatilor si cadrele didactice din universitati insarcinate cu redactarea documentelor pretinse de ARACIS:
    I. “”Statul român a produs izomorfism coercitiv și un nivel ridicat de omogenitate
    instituțională în cadrul sectorului societal al învățământului superior. Explicația de bază a acestui fapt constă în tendințele existente evidente de supra-reglementare de către Stat atunci când este vorba de politicile financiare și de personal și, mai recent, de asigurarea calității în învățământul superior. În ceea ce privește asigurarea calității (educației), faptul că Statul a impus seturi standard naționale unice de criterii, indicatori și proceduri privind calitatea a contribuit în mare măsură la realizarea izomorfismului structural. Acesta a fost de fapt un
    sub-produs al utilizat pentru a construi calitatea învățământului superior. Conform acestui model de înțelegere a cadrului instituțional de asigurare a calității (educației), poziția de putere dominantă a Statului în raport cu universitățile a fost favorizată de societatea civilă românească slabă și de comunitățile profesionale aproape tăcute și dispersate.”
    II. “Asigurarea calității educației a împins universitățile în zona mimetismului, prin importarea și adoptarea formale ale aranjamentelor instituționale impuse de Stat, comportamente care predomină în vechile universități sub forma izomorfismului mimetic.”
    III. “Din aceste motive, universitățile din România au, de jure, suficiente grade de libertate pentru a stabili, suplimentar, standarde proprii privind calitatea. Dar, de facto, există motivații foarte puține sau chiar nule ale universităților pentru ca acestea să stabilească și să aplice standarde specifice, suplimentare, privind calitatea și procedurile de asigurare a calității. Rezultă astfel că universitățile din România au, de fapt, puternice motivații pentru a copia și a aplica în mod ritualist/ formal, procedurile oficiale de asigurare a calității, stabilite de Stat, în timp ce alternativele posibile privind inovarea și diversificarea nu reprezintă, în vreun fel, o opțiune pentru universități.”
    IV.” a generat neașteptate efecte disfuncționale perverse în raport cu obiectivele asigurării calității educației. Pe lângă reducerea legitimității aranjamentelor instituționale oficiale, efectele disfuncționale ale au creat premisele necesare adecvate care susțin necesitatea reproiectării sau a
    modificării totale a cadrului instituțional al asigurării calității educației.”
    V.”Putem concluziona că adoptat în România pentru organizarea asigurării calității educației este mult prea prescriptiv, coercitiv și centralizat, fiind orientat spre control și acreditare precum și, în cea mai mare parte, fiind centrat pe intrări.”
    VI. “Prin introducerea unui Nou model instituțional al asigurării calității educației în învățământul superior – utilizat pentru înțelegerea și organizarea asigurării calității educației în învățământul superior – ar trebui să se rezolve următoarele 4 probleme:
    – Lipsa stimulentelor destinate universităților pentru ca acestea să dorească stabilirea unor sisteme funcționale de asigurare a calității interne, orientate spre îmbunătățire
    – Lipsa diversității instituționale, în contextul unei metodologii standardizate național de evaluare externă a calității, care nu permite o suficientă flexibilitate în stabilirea de standarde și instrumente specifice privind calitatea, în conformitate cu obiectivele strategice și operaționale specifice fiecărei universități
    – Procesul de evaluare externă (prealabil acreditării/ recertificării periodice) este în prezent centrat pe realizarea unor niveluri de prag minimale ale indicatorilor de intrare în timp ce indicatorii de ieșire și rezultatele asigurării calității sunt mai puțin sau deloc avute în vedere
    – Nucleul tehnic al universităților este adeseori separat de administrarea asigurării
    calității în universitate care, astfel, funcționează ca un “tampon” între procesele de predare / învățare și de cercetare, pe de o parte, și agenția de evaluare externă și evaluatorii săi, pe de altă parte”
    VII.” ar trebui abandonat în asigurarea calității educației în România, în favoarea unui model de management al calității mai adecvat și orientat spre îmbunătățirea calității.”
    SUNT SIGUR CA EXECUTANTII DOCILI DIN ARACIS HABAR NU AU DE ACESTE DESCOPERIRI ESENTIALE ALE SEFILOR LOR – PUBLICATE ACUM PESTE UN DECENIU..
    Toate aceste constatari si recomandari au fost utilizate de mai multi cercetatori romani si straini care, in lucrarile publicate de ei (toate fiind in limba engleza, oare de ce?) au investigat, descoperit si analizat cauzele mai profunde ale esecului internalizarii asigurarii calitatii educatiei in Romania. Prin aceasta formulare (neobisnuita si chiar de neinteles la noi), ei au desemnat absenta (partiala sau totala) a preocuparilor universitatilor pentru reala asigurare a calitatii (doar in cadrul unui sistem de management al calitatii, inexistent actualmente), singura care poate genera reala calitate a educatiei (mult dorita si discutata dar degeaba caci, dupa 18 ani de costisitoare dar inutila birocratie dedicata exclusiv satisfacerii pretentiilor ARACIS, cu neglijarea proceselor educationale si a cerintelor tuturor partilor interesate si prin tot mai multe documente (care “pot suporta orice”) – electronice, tiparite, stocate pe CD – este acum tot mai evidenta non-calitatea invatamantului superior, conform inclusiv declaratiilor publice ale fostului ministru demisionar S.Cimpeanu.
    De consultat in acest scop urmatoarele lucrari reprezentative (mentionate si in studiul meu “Asigurarea calitatii educatiei europene – Pozitia Romaniei in cadrul SEIS – Spatiul european al invatamantului superior”;
    a. Păunescu, M., Florian, B., & Hâncean, G.-M. (2012) – Internalizing quality assurance in higher education: Challenges of transition in enhancing the institutional responsibility for quality. In A. Curaj, P. Scott, L. Vlasceanu, & L. Wilson (Eds.), European higher education at the crossroads (pp. 317–337). Dordrecht: Springer Netherlands.
    Forms in search of substance: Quality and evaluation in Romanian universities | Request PDF (researchgate.net)
    b.Geven, K., Maricut, A. – „Forms in Search of Substance: Quality and Evaluation in Romanian Universities”, FOHE – BPRC (Researchers Conference), Bucharest, 24-26.11.2014
    https://www.researchgate.net/publication/276371426_Forms_in_search_of_substance_Quality_and_evaluation_in_Romanian_universities
    c. Geven, K., Sârbu.O., Santa,R., Adina Maricuţ, A., Sabic, N. (2015) – Why Do Romanian Universities Fail to Internalize Quality Assurance? (in: Adrian Curaj, Ligia Deca, Eva Egron-Polak, Jamil Salmi Editors – Higher Education Reforms in Romania, Between the Bologna Process and National Challenges, 43-62, Springer Verlag, 2015)
    Why Do Romanian Universities Fail to Internalize Quality Assurance? (researchgate.net)
    In aceasta ultima lucrare se argumenteaza astfel ESECUL internalizarii asigurarii calitatii in universitatile romanesti:
    A. “Deoarece universitățile depind de ARACIS pentru supraviețuirea lor juridică, ele s-au conformat în mod oficial cerințelor de asigurare externă a calității, fără să dezvolte pe cont propriu sisteme adecvate.” (Vlăsceanu et al., 2011). Drept urmare , universitățile nu au reușit să ia în considerare (AICE) ca fiind un instrument managerial menit să sporească calitatea educației (Păunescu et al., 2011) ; în schimb, ele au privit ca fiind o procedură birocratică suplimentară, având uneori și o structură specifică menționată în organigramă, dar acționând separat de activitățile zilnice de predare și învățare în universitate. În absența unei “culturi locale a calității” (Vlăsceanu et al., 2011), AICE a fost percepută ca fiind doar un nou demers fără rost, deci inutil („cochilie goală”), importat în peisajul românesc al învățământului superior, fără să genereze efecte substanțiale.”
    B. “Legislația și metodologia ARACIS sunt văzute de către membrii comunității universitare ca având scopul de-a reglementa prea multe activități, fără a aborda în mod adecvat și pragmatic activitățile lor esențiale și specifice de predare și învățare. Mai mult decât atât, contextul politic românesc a fost descris de către persoanele intervievate ca fiind foarte instabil și inconsistent, generând mai multe probleme decât soluții pentru cei care lucrează în universități. ”
    C. “Actorii din universitățile românești consideră adeseori că reglementările privind asigurarea calității sunt departe de problemele lor curente, de rezolvat practic, “pe teren”. În același timp, aceștia consideră că mai multe proceduri de evaluare a universităților au numeroase deficiențe în ceea ce privește atât conținutul cât și necesitatea lor. Unele persoane interviewate au manifestat nevoia realizării unor dezbateri de jos în sus cu privire la ceea ce ar trebui să fie de fapt asigurarea calității în educație.”
    D.”Această discuție poate fi sintetizată afirmând că implementatorii locali ai ACE (cadre universitare individuale) nu văd în AICE un răspuns la nevoile și obiectivele lor instituționale, la modul în care ei înțeleg conceptul și modalitatea de-a o obțíne. Deși există unele excepții individuale, practic, AICE nu reușește să producă îmbunătățiri ale calității educației, declarate ca obiectiv al ACE. ”
    “Analiza cazului românesc a arătat că problemele din această țară au fost generate de procesul de elaborare a politicii ACE, atât la nivel macro (eșec de sus în jos) cât și la nivel micro (eșec de jos în sus). Într-adevăr, incoerența și ambiguitatea reglementărilor naționale – care nu sunt legate de procesele de predare și învățare în nici-un mod – determină actorii din universități să se simtă atât împovărați de ACE (impus de sus) cât și confuzi cu privire la modul în care ei ar trebui să implementeze și utilizeze activitățile ACE. Mai mult, am constatat că există unele discordanțe între informațiile colectate la nivel central (concentrate pe obiectivele creșterii responsabilității și calității educației) și cele obținute de la actorii din universități (care, în general, nu se consideră a fi “proprietari” ai sistemelor de AICE și nici nu văd scopul multiplelor proceduri de evaluare a universităților). Astfel, practic, actorii “din teren” resping practicile ACE ca fiind inutile și încălcând autonomia universitară. Acesta este motivul esențial pentru care ei aplică totuși aceste practici, dar în mod superficial/ formal, ca o formă de disidență pasivă.
    În concluzie, nu poate fi vorba de îmbunătățirea proceselor ACE în sistemul românesc de învățământ superior fără o implicare directă și fără sprijin din partea oamenilor pentru care au fost concepute și cărora le sunt efectiv destinate.”
    Apreciez ca art. 259 (in versiunea 08.2022) – continand si abrogarea OUG 75-2005, privind asigurarea calitatii educatiei, aprobata prin Legea 87-2006 – ar putea fi considerat ca fiind, de departe, cea mai importanta prevedere constructiva a acestui proiect de Lege al invatamantului superior! Dar simpla abrogare a OUG 75-2005 dar cu preluarea in noul proiect de lege a mai tuturor vechilor erori conceptuale, confuzii, prejudecăți, ambiguități și lacune din OUG 75-2005 (atât de contraproductive timp de 18 ani!!) înseamnă de fapt să continuăm a simula asigurarea calității educației, adăugând acum și …. simularea… schimbării!
    Cui folosește continuarea “furatului propriei căciuli”??
    Ambițiosului proiect România Educată in nici-un caz !!!….

    Daca, in virtutea actiunii legii efortului minim (comoditatii maxime), decidentii din Executiv si Legislativ – ignorand desigur si ei reala asigurare a calitatii educatiei (conform standardeor ISO 21001 stabilite la nivel mondial) – vor persista in eroare respingand toate aceste considerente de bun simt si idei inovatoare, le propun sa accepte ca macar ARACIS sa se redenumeasca „AGENTIA PENTRU EVALUARE ACADEMICA SI ACREDITARE INSTITUTIONALA” (AEAAI) – fara implicarea auto-publicitara, ipocrita, demagogica dar impostoare a „asigurarii calitatii educatiei” (din pacate, devenita la noi slogan politicianist, o noua forma fara fond, un instrument de Marketing politic). Si sa continue sa functioneze la fel de ineficient ca si pana acum, cheltuind aiurea zeci de milioane de euro anual…

  3. In conditiile actualei inflatii generalizate, serviciile prestate de ARACIS celor cca 90 universitati publice si private existente in Romania se scumpesc (si ele!) – de la 01.03.2023 – „numai” de 2,6 ori, pe baza argumentelor reglementare invocate si anuntate public, dar post-factum, chiar de presedintele institutiei.
    Noua „cifra de afaceri” anuala a ARACIS, dupa majorarile preconizate, poate fi dedusa aproximativ utilizand valori medii ale numarului de evaluari si taxelor indicate in text :
    ANUAL – 700 evaluari/ an x 70.000 euro/ evaluare univ. = 49.000.000 euro (=245 Mlei)
    Este un „venit propriu” consistent din care se platesc nu numai salariile (nementionate) ale celor cca 80 angajati (nu toti fiind profesori universitari platiti cu 2000 euro/luna!) ci si costurile numeroaselor activitati interne si externe in care ARACIS este angajata oficial, dar cu utilitate contestabila, de 18 ani…
    Orice manager profesionist (sper sa existe asa ceva si in universitatile noastre asa cum am constat personal in mai multe universitati straine in care am predat !!) ar considera cheltuiala cu ARACIS ca fiind o „investitie” pentru aprobarea careia sunt necesare, in prealabil, evaluarea si analiza cost-beneficiu pentru a putea decide daca accepta costul investitiei, daca o respinge sau daca poate gasi un alt prestator.
    Daca beneficiul investitiei este – acum, ca de 18 ani – exclusiv obtinerea finantarii publice a universitatii (in urma acreditarii sale, ca urmare a evaluarii unor documente atestand chipurile indeplinirea celor cca 90 „standarde”/ cerinte stabilite tot de ARACIS) este clar ca plata celor 70.000 euro (=350 klei), la fiecare 5 ani, de fiecare universitate, este mult inferioara finantarii bugetare obtenabile. Deci raportul cost/ beneficiu este mult subunitar, chiar neglijabil, si „investitia” poate fi acceptata ….in fiecare cincinal!!…
    Dar toate celelalte aspecte ale serviciilor prestate de ARACIS sunt considerate de clientii/ beneficiarii lor, universitatile, a fi cu totul neglijabile! Asa se explica probabil faptul ca – timp de 18 ani – nicio universitate nu a protestat fata de multiplele probleme stiintifice, tehnice, manageriale, metodologice si etice creeate de simulacrul de asigurare a calitatii educatiei introdus (nu numai in invatamantul superior ci si in cel preuniversitar) de OUG 75-2005, aprobata culmea, ca atare, de Legea 87-2006…. Prin uzurparea conceptului „asigurarea calitatii” (redus in educatie la o simpla evaluare si generand o incredibila impostura), prin desconsiderarea cerintelor partenerilor de interese si a necesitatii imbunatatirii continue a CALITATII proceselor, produselor si serviciilor educationale, in fiecare universitate…
    In plus, chiar denumirile ARACIS si ARACIP nu reflecta realitatea caci ambele NU ASIGURA CALITATEA (conform denumirii) – sau, asa cum spunea un precursor memorabil, nu „fac CA Calitatea sa fie sigura”! – ci doar evalueaza (cat mai multe) hartii conform unor principii, criterii si metode stabilite in secolul trecut („orice document este dovada unui fapt!!!”)… CALITATEA EDUCATIEI – mult dorita – a devenit astfel NON-CALITATEA EDUCATIEI, asa cum semnaleza zilnic, de peste un deceniu, mass-media noastra (multumiri EDUPEDU!) si a constatat chiar un fost ministru demisionar al Educatiei.
    Aceasta involutie regretabila se datoreaza exclusiv faptului ca, la noi, asigurarea calitatii educatiei a devenit un simplu instrument de marketing politic, prin publicitate mincinoasa.
    Mentionez ca la aparitia noilor proiecte de legi (in 3 versiuni pana acum!), se pare ca mai nimeni nu a observat (si nici nu a protestat) pentru faptul ca, prin dispozitiile lor finale, Legea 87-2006 (de aprobare a OUG 75-2005) va fi, in fine, abrogata!
    Vestea „buna” pentru cei care au observat totusi perspectiva acestei aprobari este ca redactorii acestor proiecte au preluat deja din OUG 75-2005 – in ambele proiecte (totalizand cca 320 pagini!) – prin tehnica – atat de facila si frecvent utilizata – „copy-paste” – mai toate dispozitiile si definitiile (cu toate erorile conceptuale, confuziile, prejudecatile si lacunele lor initiale, sesizate timp de 18 ani, incepand chiar din 2005, de sute de cercetatori straini si romani si aduse repetate la cunostinta forurilor implicate, dar DEGEABA)
    Monstruoasa birocratie creeata in scoli si universitati – in 18 ani – de pretentiile ARACIP si ARACIS de-a le fi furnizate periodic sute si mii de documente (care, pot „suporta orice”) a generat milioane de nemultumiti care constata de 18 ani ca muncesc degeaba pentru a produce periodic toate aceste documente caci … mai nimic nu se imbunatateste!.. Dimpotriva!
    Iata aici o pertinenta, oportuna, vehementa dar – din pacate – unica reactie a unui excelent profesor privind modul contraproductiv in care a fost reglementata asigurarea calitatii educatiei in proiectele de legi ale educatiei aflate de peste 7 luni in dezbatere publica.
    https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/asigurarea-calitatii-in-proiectele-promovate-de-2246748.html
    Este de dorit ca si alte persoane (din invatamant si de la partenerii de interese ai scolilor si universitatilor) sa realizeze consecintele si amploarea SIMULACRULUI de asigurare a calitatii educatiei reintrodus pe usa din dos in noile proiecte…
    Cui foloseste asa ceva? Follow the money!

  4. In conditiile actualei inflatii generalizate, serviciile prestate de ARACIS celor cca 90 universitati publice si private existente in Romania se scumpesc (si ele!) – de la 01.03.2023 – „numai” de 2,6 ori, pe baza argumentelor reglementare invocate si anuntate public, dar post-factum, chiar de presedintele institutiei.
    Noua „cifra de afaceri” anuala a ARACIS, dupa majorarile preconizate, poate fi dedusa aproximativ utilizand valori medii ale numarului de evaluari si taxelor indicate in text :
    ANUAL – 700 evaluari/ an x 70.000 euro/ evaluare univ. = 49.000.000 euro (=245 Mlei)
    Este un „venit propriu” consistent din care se platesc nu numai salariile (nementionate) ale celor cca 80 angajati (nu toti fiind profesori universitari platiti cu 2000 euro/luna!) ci si costurile numeroaselor activitati interne si externe in care ARACIS este angajata oficial, dar cu utilitate contestabila, de 18 ani…
    Orice manager profesionist (sper sa existe asa ceva si in universitatile noastre asa cum am constat personal in mai multe universitati straine in care am predat !!) ar considera cheltuiala cu ARACIS ca fiind o „investitie” pentru aprobarea careia sunt necesare, in prealabil, evaluarea si analiza cost-beneficiu pentru a putea decide daca accepta costul investitiei, daca o respinge sau daca poate gasi un alt prestator.
    Daca beneficiul investitiei este – acum, ca de 18 ani – exclusiv obtinerea finantarii publice a universitatii (in urma acreditarii sale, ca urmare a evaluarii unor documente atestand chipurile indeplinirea celor cca 90 „standarde”/ cerinte stabilite tot de ARACIS) este clar ca plata celor 70.000 euro (=350 klei), la fiecare 5 ani, de fiecare universitate, este mult inferioara finantarii bugetare obtenabile. Deci raportul cost/ beneficiu este mult subunitar, chiar neglijabil, si „investitia” poate fi acceptata ….in fiecare cincinal!!…
    Dar toate celelalte aspecte ale serviciilor prestate de ARACIS sunt considerate de clientii/ beneficiarii lor, universitatile, a fi cu totul neglijabile! Asa se explica probabil faptul ca – timp de 18 ani – nicio universitate nu a protestat fata de multiplele probleme stiintifice, tehnice, manageriale, metodologice si etice creeate de simulacrul de asigurare a calitatii educatiei introdus (nu numai in invatamantul superior ci si in cel preuniversitar) de OUG 75-2005, aprobata culmea, ca atare, de Legea 87-2006…. Prin uzurparea conceptului „asigurarea calitatii” (redus in educatie la o simpla evaluare si generand o incredibila impostura), prin desconsiderarea cerintelor partenerilor de interese si a necesitatii imbunatatirii continue a CALITATII proceselor, produselor si serviciilor educationale, in fiecare universitate…
    In plus, chiar denumirile ARACIS si ARACIP nu reflecta realitatea caci ambele NU ASIGURA CALITATEA (conform denumirii) – sau, asa cum spunea un precursor memorabil, nu „fac CA Calitatea sa fie sigura”! – ci doar evalueaza (cat mai multe) hartii conform unor principii, criterii si metode stabilite in secolul trecut („orice document este dovada unui fapt!!!”)… CALITATEA EDUCATIEI – mult dorita – a devenit astfel NON-CALITATEA EDUCATIEI, asa cum semnaleza zilnic, de peste un deceniu, mass-media noastra (multumiri EDUPEDU!) si a constatat chiar un fost ministru demisionar al Educatiei.
    Aceasta involutie regretabila se datoreaza exclusiv faptului ca, la noi, asigurarea calitatii educatiei a devenit un simplu instrument de marketing politic, prin publicitate mincinoasa.
    Mentionez ca la aparitia noilor proiecte de legi (in 3 versiuni pana acum!), se pare ca mai nimeni nu a observat (si nici nu a protestat) pentru faptul ca, prin dispozitiile lor finale, Legea 87-2006 (de aprobare a OUG 75-2005) va fi, in fine, abrogata!
    Vestea „buna” pentru cei care au observat totusi perspectiva acestei aprobari este ca redactorii acestor proiecte au preluat deja din OUG 75-2005 – in ambele proiecte (totalizand cca 320 pagini!) – prin tehnica – atat de facila si frecvent utilizata – „copy-paste” – mai toate dispozitiile si definitiile (cu toate erorile conceptuale, confuziile, prejudecatile si lacunele lor initiale, sesizate timp de 18 ani, incepand chiar din 2005, de sute de cercetatori straini si romani si aduse repetate la cunostinta forurilor implicate, dar DEGEABA)
    Monstruoasa birocratie creeata in scoli si universitati – in 18 ani – de pretentiile ARACIP si ARACIS de-a le fi furnizate periodic sute si mii de documente (care, pot „suporta orice”) a generat milioane de nemultumiti care constata de 18 ani ca muncesc degeaba pentru a produce periodic toate aceste documente caci … mai nimic nu se imbunatateste!.. Dimpotriva!
    Iata aici o pertinenta, oportuna, vehementa dar – din pacate – unica reactie a unui excelent profesor privind modul contraproductiv in care a fost reglementata asigurarea calitatii educatiei in proiectele de legi ale educatiei aflate de peste 7 luni in dezbatere publica.
    https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/asigurarea-calitatii-in-proiectele-promovate-de-2246748.html
    Este de dorit ca si alte persoane (din invatamant si de la partenerii de interese ai scolilor si universitatilor) sa realizeze consecintele si amploarea SIMULACRULUI de asigurare a calitatii educatiei reintrodus pe usa din dos in noile proiecte…
    Cui foloseste asa ceva? Follow the money!

  5. Este foarte clar,

    Așa cum declară președintele ARACIS, Conf. univ. dr. Octavian Mădălin BUNOIU, care este și Prorector la Universitatea de Vest din Timișoara,
    Aceste noi tarife, „STABILITE PRIN APLICAREA PREVEDERILOR LEGALE” vor fi achitate de universități din bugetul Ministerului Educației, buget din care sunt finanțate.
    Sau
    Prin majorarea taxelor de școlarizare și a tarifelor, așa cum se întâmplă la Universitatea Babeș-Bolyai și cum se va întâmpla și la celelalte universități.
    Ministerul Educației nu are bani pentru reparațiile creșelor, școlilor, grupuri sanitare în mediul rural, dotarea școlilor/universităților, plata salariilor, consolidarea clădirilor etc., în schimb va avea bani pe care să-i redirecționeze către ARACIS, prin intermediul universităților.
    Având în vedere procentul din PIB-ul României alocat educației (2,1% în anul 2023), este evident că nu se poate face educație în actuala sărăcie, iar educația centrată pe elev/student devine o simplă ficțiune pedagogică.
    Toți rectorii, buni gospodari și grijulii cu banul public (care vor noi și noi mandate), au tăcut și tac mâlc până în ziua de astăzi, SEMN CĂ SUNT LAȘI ȘI PĂRTAȘI la FURTUL BANULUI PUBLIC.

    În proiectul – LEGEA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI SUPERIOR „ROMÂNIA EDUCATĂ” – supus dezbaterii publice, ARACIS devine stat în stat și își stabilește singur tarifele care, ulterior, vor fi aprobate prin HG (o simplă formalitate):
    – Conform art. 246 alin. (3): Sediul, structura organizatorică, numărul de posturi pentru aparatul de lucru, bugetul propriu, precum și regulamentul de organizare și funcționare se stabilesc prin hotărâre a Consiliului ARACIS,
    iar la alin. (4): Regimul, principiile și nivelul de remunerare a președintelui, vicepreședintelui și a membrilor Consiliului ARACIS, precum și pentru personalul din aparatul tehnic propriu, având ca limită minimă salariul minim brut pe țară garantat în plată, iar ca limită maximă salariul de bază al funcției de rector din cadrul unei instituții de învățământ superior de gradul II, se stabilesc prin hotărâre a Consiliului ARACIS.
    – Conform art. 247 alin. (1-3): (1) ARACIS este autoritate cu competență exclusivă în evaluarea externă a calității pentru dobândirea autorizației de funcționare provizorie în vederea organizării de activități de educație nivel universitar, postuniversitar și de învățare pe tot parcursul vieții.
    (2) Instituția de învățământ superior/organizația furnizoare de educație are dreptul de a solicita evaluarea externă a calității educației, în vederea acreditării sau menținerii acreditării, fie de către ARACIS, fie de către o altă AAC, înregistrată în Registrul European al Agențiilor de asigurare a calității în Învățământul Superior (EQAR), pe bază de contract.
    (3) În cazul în care evaluarea la nivel instituțional sau pentru programe de studii universitare de scurtă durată, programe de studii universitare de licență, domenii de studii universitare de masterat, domenii de studii universitare de doctorat se realizează de către o altă agenție de asigurare a calității, din țară sau din străinătate, înregistrată în Registrul European pentru Asigurarea Calității în Învățământul Superior (EQAR), raportul final întocmit de aceasta se confirmă de către ARACIS, conform unei metodologii elaborate în acest scop și publicată în Monitorul Oficial, aprobată prin ordin al ministrului educației. ARACIS transmite raportul de confirmare a evaluării Ministerului Educației, în vederea efectuării demersurilor privind acreditarea/retragerea acreditării.
    – Conform art. 251 alin. (1): ARACIS este condusă de un consiliu alcătuit din 21 de membri.
    – Conform art. 256 alin (3): Tarifele de autorizare, de acreditare și de menținere a acreditării pentru organizațiile furnizoare de educație/instituțiile de învățământ superior și pentru programe și domenii de studii, sunt elaborate de ARACIS și aprobate prin hotărâre a Guvernului inițiată de Ministerul Educației.

    De ce raportul întocmit de către o altă AAC, înregistrată în Registrul European al Agențiilor de asigurare a calității în Învățământul Superior (EQAR), trebuie confirmat de ARACIS??? Evident se va percepe o altă taxă.

    Având în vedere și analiza profesorului Mircea Miclea publicată de EduPedu, care conchide: „Noile instituții înființate prin lege creează mii de posturi noi, în poziții de influență, tocmai bune pentru clientela proprie, acum în prag de alegeri”, este clar că evaluările ARACIS nu urmăresc calitatea educației, ci doar sporirea veniturilor bugetului acestei instituții și, evident, salariile UNORA.

    1. DE RETINUT (va citez, multumesc!): “”Toți rectorii, buni gospodari și grijulii cu banul public (care vor noi și noi mandate), au tăcut și tac mâlc până în ziua de astăzi, SEMN CĂ SUNT LAȘI ȘI PĂRTAȘI la FURTUL BANULUI PUBLIC.””
      Asa se explica si faptul ca, de 18 ani, conducerile universitatilor noastre accepta si aplica fara sa cracneasca SIMULACRUL de asigurare a calitatii (introdus prin OUG 75-2005) menit, NU sa imbunatateasca treptat CALITATEA universitatilor, prin managementul calitatii proceselor, produselor si serviciilor educationale (pe baza cerintelor/ nevoilor si asteptarilor tuturor partenerilor de interese implicati, nu doar a pretentiilor Ministerului educatiei si ARACIS prin cele cca 90 faimoase “standarde” minimale) ci menit sa justifice finantarile publice acordate universitatilor printr-o acreditare realizata prin “evaluarea externa” a tot mai numeroase hartii, copiate de la un an la altul si de la o universitate la alta (dupa cum atesta si prof. Lazar Vlasceanu prin termenii “izomorfism formal ” si “centralism”, solicitand abandonarea “modelului de guvernare bazat pe Leviathan” fara sa precizeze cine l-a introdus aiurea ca model dambovitean de asigurare a calitatii educatiei)….Cei care au efectuat serviciul militar obligatoriu (inainte de 1990) isi amintesc cu siguranta continutul art.1 din Regulamentul militar nr.1 : “Ordinul sefului este lege pentru subordonat ; el se executa intocmai, imediat si fara comentarii.” Din fericire, astazi, serviciul militar obligatoriu nu mai exista (inclusiv acest regulament) si universitatile nu mai sunt subordonate ministerului nici macar pentru finantare (ele avand dreptul de-a se finanta din multiple alte surse – inclusiv inchirierile de spatii si prestarile de servicii in afara educatiei, etc.) … Dar mentalitatile birocratilor din minister, ARACIS si ARACIP se mai mentin, cheltuind de pomana, in detrimentul universitatilor, tot mai mult din alocarea bugetara (situata si asa mult sub necesitati)… Acum ni se propune o noua smecherie reglementara in ambele proiecte : desi in finalul lor se anunta abrogarea L87-2006 (de aprobare a OUG 75-2005), pe parcursul celor cca 160+160 pagini ale imenselor proiecte de lege privind invatamantul superior si preuniversitar, sunt introduse (prin copy-paste!) toate definitiile si multe din dispozitiile inepte incluse OUG 75-2005! Traiasca si SIMULACRUL SCHIMBARII! Desteapta-te romane!….

  6. Este foarte clar,

    Așa cum declară președintele ARACIS, Conf. univ. dr. Octavian Mădălin BUNOIU, care este și Prorector la Universitatea de Vest din Timișoara,

    Aceste noi tarife, „STABILITE PRIN APLICAREA PREVEDERILOR LEGALE”, vor fi achitate de universități din bugetul Ministerului Educației, buget din care sunt finanțate.
    Sau
    Prin majorarea taxelor de școlarizare și a tarifelor, așa cum se întâmplă la Universitatea Babeș-Bolyai și cum se va întâmpla și la celelalte universități.

    Ministerul Educației nu are bani pentru reparațiile creșelor, școlilor, grupuri sanitare în mediul rural, dotarea școlilor/universităților, plata salariilor, consolidarea clădirilor etc., în schimb va avea bani pe care să-i redirecționeze către ARACIS, prin intermediul universităților.
    Având în vedere procentul din PIB-ul României alocat educației (2,1% în anul 2023), este evident că nu se poate face educație în actuala sărăcie, iar educația centrată pe elev/student devine o simplă ficțiune pedagogică.
    Toți rectorii, buni gospodari și grijulii cu banul public (care vor noi și noi mandate), au tăcut și tac mâlc până în ziua de astăzi, SEMN CĂ SUNT LAȘI ȘI PĂRTAȘI la FURTUL BANULUI PUBLIC.

    În proiectul – LEGEA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI SUPERIOR „ROMÂNIA EDUCATĂ” – supus dezbaterii publice, ARACIS devine stat în stat și își stabilește singur tarifele care, ulterior, vor fi aprobate prin HG (o simplă formalitate):
    – Conform art. 246 alin. (3): Sediul, structura organizatorică, numărul de posturi pentru aparatul de lucru, bugetul propriu, precum și regulamentul de organizare și funcționare se stabilesc prin hotărâre a Consiliului ARACIS,
    iar la alin. (4): Regimul, principiile și nivelul de remunerare a președintelui, vicepreședintelui și a membrilor Consiliului ARACIS, precum și pentru personalul din aparatul tehnic propriu, având ca limită minimă salariul minim brut pe țară garantat în plată, iar ca limită maximă salariul de bază al funcției de rector din cadrul unei instituții de învățământ superior de gradul II, se stabilesc prin hotărâre a Consiliului ARACIS.
    – Conform art. 247 alin. (1-3): (1) ARACIS este autoritate cu competență exclusivă în evaluarea externă a calității pentru dobândirea autorizației de funcționare provizorie în vederea organizării de activități de educație nivel universitar, postuniversitar și de învățare pe tot parcursul vieții.
    (2) Instituția de învățământ superior/organizația furnizoare de educație are dreptul de a solicita evaluarea externă a calității educației, în vederea acreditării sau menținerii acreditării, fie de către ARACIS, fie de către o altă AAC, înregistrată în Registrul European al Agențiilor de asigurare a calității în Învățământul Superior (EQAR), pe bază de contract.
    (3) În cazul în care evaluarea la nivel instituțional sau pentru programe de studii universitare de scurtă durată, programe de studii universitare de licență, domenii de studii universitare de masterat, domenii de studii universitare de doctorat se realizează de către o altă agenție de asigurare a calității, din țară sau din străinătate, înregistrată în Registrul European pentru Asigurarea Calității în Învățământul Superior (EQAR), raportul final întocmit de aceasta se confirmă de către ARACIS, conform unei metodologii elaborate în acest scop și publicată în Monitorul Oficial, aprobată prin ordin al ministrului educației. ARACIS transmite raportul de confirmare a evaluării Ministerului Educației, în vederea efectuării demersurilor privind acreditarea/retragerea acreditării.
    – Conform art. 251 alin. (1): ARACIS este condusă de un consiliu alcătuit din 21 de membri.
    – Conform art. 256 alin (3): Tarifele de autorizare, de acreditare și de menținere a acreditării pentru organizațiile furnizoare de educație/instituțiile de învățământ superior și pentru programe și domenii de studii, sunt elaborate de ARACIS și aprobate prin hotărâre a Guvernului inițiată de Ministerul Educației.

    De ce raportul întocmit de către o altă AAC, înregistrată în Registrul European al Agențiilor de asigurare a calității în Învățământul Superior (EQAR), trebuie confirmat de ARACIS??? Evident se va percepe o altă taxă.

    Având în vedere și analiza profesorului Mircea Miclea publicată de EduPedu, care conchide: „Noile instituții înființate prin lege creează mii de posturi noi, în poziții de influență, tocmai bune pentru clientela proprie, acum în prag de alegeri”, este clar că evaluările ARACIS nu urmăresc calitatea educației, ci doar sporirea veniturilor bugetului acestei instituții și, evident, salariile UNORA.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Centre de vaccinare anti-COVID în fiecare universitate, propuse de ministrul Educației / Un maraton al vaccinării va fi organizat în perioada 14 – 16 mai de Universitățile de medicină din Iași, Cluj și Târgu Mureș

Ministrul educației a propus organizarea în toate universitățile a câte unui centru de vaccinare anti-COVID pentru studenții care vor să vină fizic la cursuri. Anunțul a fost făcut la Iași,…
Vezi articolul

Admitere la Universitatea din București: Aproape 8.000 de locuri bugetate la studii de licență și master / 50 de locuri la master didactic / Admitere pe bază de examen se dă doar la Drept

Universitatea din București anunță 8.000 de locuri bugetate la admiterea pentru studii de licență și master, pentru anul 2021-2022. Totodată, instituția de învățământ superior oferă 50 de locuri la programele…
Vezi articolul

Conflict deschis între Consiliul Rectorilor și Ministerul Educației: Rectorii propun oficial referendum pentru a decide dacă elimină Ministerul nu doar din procesul de acordare a diplomelor de doctor, ci și din abilitări

Rectorii vor să scoată Ministerul Educației din procesul de acordare a titlurilor de doctor și a atestatului de abilitare. Într-un demers fără precedent, Consiliul Național al Rectorilor condus de liberalul…
Vezi articolul

Universitățile de Arte cer public să nu fie modificat articolul 114 din proiectul legii învățământului superior, așa cum a fost anunțat după negocierile cu Universitaria, pentru că ar reduce finanțarea pentru acestea: Peste 6.000 de studenţi ar fi direct afectaţi

Modificarea articolului 114 din proiectul legii învățământului superior este cerută public de Consorţiul Universitar Arte într-un comunicat trimis la redacție. Alianța de universități scrie mai întâi că „îşi manifestă susţinerea…
Vezi articolul