Senatul a adoptat, pe 6 octombrie, o propunere legislativă pentru introducerea unei „Legi a majoratului online”, proiect care merge, acum, la Camera Deputaților, cameră decizională în acest caz. Inițiativa introduce nevoia acordului parental atunci când minorii cu vârste de până la 16 ani vor să creeze conturi sau să acceseze servicii online. Ea a fost susținută puternic în Senat, unde nimeni nu a votat împotriva ei. Este, însă, criticată de specialiști în domeniul drepturilor pe Internet: Asociația pentru Tehnologie și Internet (ApTI) apreciază că este vorba despre un „nou vătaf al accesului digital”, ce impune măsuri „restrictive asupra drepturilor fundamentale” și care sunt „inutile și birocratice, imposibil de aplicat”.
Proiectul de Lege a majoratului online, care are ca inițiatori aproape 100 de parlamentari PSD și PNL prevede, între altele, că:
- Până la împlinirea vârstei de 16 ani, minorul accesează servicii online și creează conturi personale „numai în baza acordului parental verificabil”, fără de care furnizarea de servicii minorului este interzisă. O excepție de la această obligație vizează „platformele dedicate învățării, autorizate”.
- Reprezentantul legal al minorului poate solicita furnizorilor de servicii să suspende sau să șteargă contul minorilor sau să restricționeze accesul acestuia la „pagini electronice care au conținut dăunător”
- Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM) ar urma să stabilească regulile în acest sens
- Furnizorii de servicii online trebuie să introducă filtre de protecție pentru minori
- E interzisă, pe platformele respective, publicitatea bazată pe profiluri pentru care se folosesc datele cu caracter personal ale minorilor.
Proiectului de lege, înregistrat la senat în iunie 2025, i s-au adus o serie de amendamente după ce a trecut de comisiile de specialitate. El a fost votat de Senat, ca primă cameră, pe 6 octombrie, cu 121 de voturi pentru, 5 abțineri și niciun vot contra, după ce a primit aviz favorabil și de la Consiliul Economic și Social și de la Consiliul Legislativ și de la alte instituții relevante.
ApTI: „cea mai intruzivă metodă posibilă”, „cu efect asupra tuturor cetățenilor”
Pe de altă parte, proiectul este criticat de Asociația pentru Tehnologie și Internet (ApTI), ce promovează drepturile în mediile digitale. Aceasta apreciază, într-o amplă analiză, că „pornește de la unele îngrijorări legitime legate de accesul minorilor la unele conținuturi online. Dar în loc să identifice corect problemele si soluțiile, textul propune niște măsuri excesive, inutile și birocratice, imposibil de aplicat, la nivel tehnic sau în practică.”
Potrivit ApTI, „unele dintre aceste măsuri au efecte adverse incredibile – cum ar fi obligarea identificării tuturor utilizatorilor de Internet la accesarea unui serviciu (pentru a se stabili că nu au sub 16 ani)”.
- Organizația apreciază că verificarea vârstei persoanelor pe Internet e o formă de excludere de la accesul la informație și liberă exprimare, nu una de protecție. Iar „astfel de măsuri restrictive asupra drepturilor fundamentale ale minorilor pot produce fix efectul pe care vor să-l contracareze”, crede ApTI.
Ce spune ApTI despre măsurile propuse:
Verificarea vârstei:
- „asta înseamnă de facto ca orice furnizor de servicii online care are și conținut restricționat, așa cum este acesta extrem de larg definit de proiectul de lege, să fie împins în a verifica identitatea tuturor utilizatorilor. Ideea SRI-ului pusă pe tapet în dezbaterile publice încă din 2014 a reușit – în fine! – să fie tradusă într-un nou text legislativ. Sub legea majoratului digital, orice utilizator trebuie să fie identificat online. Pentru siguranța voastră, desigur. Dacă China a făcut-o, noi de ce nu am putea? (…)”
- Este „cea mai intruzivă metodă posibilă de identificare a identității pe internet cu efect asupra tuturor cetățenilor”
Accesul la orice serviciu online doar cu acordul părinților:
- „Acesta este – de facto – un sistem de verificare obligatorie a vârstei pentru orice serviciu online”
Excepțiile – limitate la platforme educaționale „autorizate”:
- „DuoLingo, KhanAcademy, Kahoot! sau aplicații gen MathKids sau Vocabulary.com vor putea deveni inaccesibile utilizatorilor români”
Rolul-cheie oferit ANCOM pentru verificări:
- „ANCOM devine Verificatorul Online al Părinților și Copiilor.
- Sistemul prin care părintele poate exprima acordul parental sau revocarea, prin cerere la ANCOM, e imposibil de implementat practic.
- Ne întrebăm și care este competența ANCOM în a determina dacă o persoană care face o cerere de radiere a unui cont din mediul online este părintele sau tutorele persoanei care deține contul respectiv? Ce o să colecteze? Copii după CI, certificate de naștere?”
ApTI notează, totodată, că proiectul de lege nu ține cont de faptul că „drepturile copilului sunt uneori în conflict cu ce vrea părintele”, acesta din urmă putând acționa după un „impuls de moment” ce poate să contravină autonomiei digitale a copilului.
Iar organizația citată menționează că proiectul introduce obligații pentru „zeci de mii de servicii online neidentificate”, deși „există probabil în jur de 10 servicii online de rețele sociale” care sunt, de fapt, vizate direct, când vine vorba despre probleme întâmpinate de minori pe Internet.
- Faptul că cele mai multe astfel de platforme sunt internaționale ridică alte probleme de aplicabilitate, apreciază ApTI: „Legea română se poate aplica doar furnizorilor români, deci cum se va aplica în concret? Legea menționată nu poate fi aplicabilă direct furnizorilor din afara României”. În plus, potrivit sursei citate, legea folosește termeni ce nu pot fi aplicați în practică – de exemplu sancțiuni pe „cifra de afaceri la nivel național”, care nu ar exista la furnizori globali precum TikTok.
ApTI cere Camerei Deputaților, în calitate de cameră decizională, „să facă o analiză serioasă a actualului proiect, să implice zona academică care predă educație media și care înțelege contextul social și tehnologic actual, să implice furnizorii de platforme care vor fi obligați să implementeze legea pentru a vedea dacă este fezabilă. Și, poate în primul rând, să îi întrebe și pe tinerii afectați ei ce părere au ei despre această propunere de lege. Sau pur și simplu să respingă acest proiect de lege și să ceară autorităților să vină cu analize concrete referitor la ce pot face în mod real pentru protecția minorilor în spațiul online”.
Analiza completă a ApTI poate fi consultată pe site-ul organizației.
- Foto: 92938349 © Rawpixelimages | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.
Mihai Manea
Ștefan Lefter
Costin Ionescu
Redacția
9 comments
În altă ordine de idei, interpretarea APTI este tendențioasă și incorectă, chiar alarmistă, ca orice chestiune ce se vrea manipulativă:
1. zic ei că „verificarea vârstei persoanelor pe internet nu este o formă de protecție, ci de excludere a acestora de la accesul la informație și liberă exprimare.”
Excluderea minorilor de la accesul la țigări este un fapt benefic, științific vorbind. Libera exprimare se poate manifesta și fără internet, în alte forme, adecvate vârstei (dezbateri, colocvii, eseuri, pledoarii, proteste publice legale, etc.)
2. „Mai mult, aceste măsuri ignoră complet capacitatea persoanelor tinere de a decide, de a exercita propria autonomie. …..apoi invoca un ONG ce susține: „nu numai că stârnesc, ci și alimentează discriminarea” blocându-le persoanelor tinere accesul la informații vitale de pe internet.
Informațiile de pe internet nu sunt vitale. Cele vitale se regăsesc pe alte canale, de exemplu alertele meteo sunt comunicate și pe un țel fără internet. În plus, cele vitale sunt comunicate minorilor de adulții in responsabilitatea cărora sunt. Chiar la metrou de e, călătorind singur, minorul primește informații vitale prin comunicări sosite în statia de metrou sau in vagoane. Plus că „tinerii” (termen manipulativ, in care îi „alunecă” abil pe minori înspre tineri, contrar cu clasificarea dată de psihologia dezvoltării) nu sunt discriminați, sunt minori și prin urmare diferiți mult (iarăși, științific vorbind) de adulți.
Urmărim subiectul.
Problema e că un site n-are de unde ști că ai sub sau peste 16 ani fără să arăți un act de identitate. Chiar adult fiind, arăți CI când intri pe orice site, ca să știe că ești major.
Așa ceva nu e acceptabil.
in primul rand că eu nu vad marea dramă să arăți un act de identitate. chiar a luat-o razna lumea cu internetul, oricine poate scrie orice, sub rezerva anonimatului. așa ceva nu se mai regăsește nicăieri în viața reală, această lipsă de responsabilitate este revoltătoare. dreptul la opinie nu trebuie sa se transforme în dreptul la opinie ANONIMĂ. in al doilea rând, aceasta „identificare” poate fi cerută doar in cazul site-urile care conțin informații nepotrivite pentru minori (e trist cat de multe sunt. și tocmai de aceea trebuie sa ne facem griji. și n-ar strica sa ne facem griji nici pentru noi, adulții, că și noi suntem expuși la conținut toxic de dimineață până seara). și în al treilea, eu cred că dacă părinții și autoritățile ar coopera, s-ar putea face cumva ca fiecare dispozitiv deținut de un minor sa poată accesa doar pagini și informații adecvate minorilor. aceste restricții ar putea fi făcute fie de producătorii respectivelor diapozitive, adică să cumperi un telefon pentru minori, un laptop pentru minori etc, fie de firme specializate care blochează cumva accesul (nu cred că trebuie să se înființeze firme noi, cred că orice Vodafone sau Digi sau whatever poate face așa ceva, dar desigur reglementat). deci sa se lucreze la un internet in mijlocul internetului, cu informații potrivite pentru minori. când minorul împlinește 18 ani, poate primi acces la întregul internet.
soluții ar exista, sunt sigură că idei au mulți. mi se pare hilar când mii de adulți, nu mai zic de copii, sunt dependenți de telefoane și internet, creierul lor își diminuează capacitatea de concentrare si drama să fie: vaaaai dar cum sa îmi ceri cartea de identitate? de ce sa nu o cer? navigați pe site-uri porno de dimineață până seara? e alegerea dvs, asumați -vă că așa sunteți și gata
1. Caută în știri, zilele trecute s-a trezit un un cetățean cu câteva zeci de dosare penale pentru înșelăciune. Cineva i-a făcut o copie a CI și a folosit-o pentru a păcăli persoane care doreau să închirieze în București camere, că începea anul universitar. Respectivul le încasa niște bani în avans ca să le ”lase cheia” și se trezeau acolo că e și proprietarul adevărat acasă, care, evident, nu închiria nimănui nimic.
https://www.catalogulweb.ro/blog/cum-se-fura-identitati-in-romania.-banii-duc-catre-firma-fondata-de-hackerul-din-dosarul-hexi-pharma.-cel-care-pacaleste-acesti-oameni-foloseste-buletinul-meu-id454463
Cine e de vină? Poliția îl cercetează pe cel a cărui identitate a fost furată.
2. Periodic au loc furturi de date, din cauză că unii comercianți dar și instituții care ar trebui să fie beton în securitate cibernetică nu se păzesc (vorbim de bănci și/sau spitale, între altele). Toate informațiile tale – de la CNP la adresă – sunt la liber pentru oricine. Dacă cineva le folosește pentru te miri ce – inclusiv pentru un credit oarecare, să spunem, ești bun de plată.
Zilele trecute, discord tocmai a anunțat că au avut un data breach și le-au fost furate milioane de copii de acte de identitate (că ei cereau așa ceva pentru verificarea unor conturi). Mulți din cei de-acolo se vor afla în situații asemănătoare celui de la punctul 1.
3. ESTE o mare dramă să arăți un act de identitate, când NIMENI nu poate garanta ce urmează apoi. Dacă site-ul îl păstrează, ce face cu datele, cui le vinde, ce faci TU dacă ei pierd sau li se fură datele, ce faci TU dacă te trezești dator pe viață pentru că cineva ți-a furat identitatea, ce faci TU dacă în loc să-ți vezi de viață te trezești obligat să demonstrezi că n-ai fost tu ăla care a înșelat pe careva sau care a încheiat un contract fraudulos, sau care a ”uitat” un act fals la locul unei spargeri, etc.
Evident, nu toți vor păți asta. Dar ai curajul să-ți asumi că vei tu acela care o pățește?! Și pentru ce? Pentru a accesa un site?
Există deja control parental pe majoritatea dispozitivelor aflate la îndemâna copiilor. În loc să pui în pericol datele tuturor persoanelor de frica lui bau-bau, mai bine ai aplica regulile de bun simț în folosirea aparatelor digitale. Iar dacă un copil ajunge să aibă acces la ce n-ar trebui să aibă acces, trage-l la răspundere pe părinte până când începe să-l doară la buzunar rău de tot, altfel nu-l responsabilizezi.
aveți dreptate. mă întreb ce au de câștigat prin manipularea asta
Măcar asta să vedem, pentru awareness, nu de-alta:
„ANCOM prezintă Parlamentului, in cadrul raportului anual, prevăzut la art. 15 din Ordonanţa de urgent ă a Guvernului nr. 22/2009 privind infiintarea ANARC informaţii privind aplicarea prezentei legi, care includ cel puţin următoarele elemente:
a) tipologia Si gravitatea incălcărilor constatate;
b) numărul sanctiunilor aplicate furnizorilor de servicii online”
Un acord verificabil ar fi semnătura electronică universală – firme dar și persoane fizice. Faceți digitalizare și se poate, dacă doar despre a fi verificabil e vorba.
…”vătaf al accesului digital”, ce impune măsuri „restrictive asupra drepturilor fundamentale…. Ce drepturi ale minorului se pun in balanță cu riscurile la care se expune luându-și niste libertăți fără acordul părinților? Dreptul de a fuma e la fel pt minor, tot o libertate? E restricționat la chioșc.
Ce e clar e că acele corporații din tehnologie și servicii online au interese, comerciale vasăzică, deci foame de bani. De ce s-ar lipsi de banii de pe urma adicțiilor copiilor? Ar trebui ori să aibă un motiv bun, de fluturată etică, ori pur și simplu să fie filter-out copiii, de nu providerii să suporte consecințe egale.
Cheia e balanța între riscurile accesării și beneficiile dreptului accesării, fapt folosit deja în justiție în diverse spețe. Simplu nu are cum să fie.
Întrebați la diverse puncte de vânzare și veți afla că nu există cartele SIM fără internet. Cum ar fi ca minorii să folosească tel doar la a suna? Vă vine să râdeți, așa e? Cum ii mai urmăriți, ca părinți, când ies din aria setată? Că tot tracking e, deși cui ii place brățara electronică?!
Când vor renunța părinții la a le oferi calea către smarfoi, cu tot ce presupune utilizarea lor. Școala publică românească nici măcar nu e in stare să colecteze toate tel pe care le are un școlar în ghiozdan încât să îl facă atent la lecții.
Dar nu e că nu se poate găsi o soluție.
Parca eram in Uniunea Europeana nu în China!!!