VIDEO Discursul ministrului Daniel David la UNESCO, rescris în versiunea oficială publicată pe site-ul Ministerului Educației

Discursul ministrului Educației, Daniel David, susținut la cea de-a 43-a Conferință Generală a UNESCO de la Samarkand, din Uzbekistan, diferă semnificativ de varianta în limba română publicată ulterior de Ministerul Educației și Cercetării. Discursul original, în engleză, a fost scurt, conceptual și relativ neutru, în registrul diplomatic al conferinței internaționale. Traducerea oficială difuzată în România este însă mult amplificată, include termeni noi, explicații teoretice și chiar concluzii morale care nu apar în textul rostit.

Discursul de la reuniunea ministerială la nivel înalt UNESCO  – „Transforming Tomorrow Today: Ministerial Dialogue on the Skills needed for a Sustainable Future”, dedicată competențelor pentru viitor și adaptării educației la transformările tehnologice, a fost susținut pe 31 octombrie.

Discursul în limba engleză susținut de ministrul Daniel David la UNESCO:

„As we all know, practically the future is not pre-established. So if you really want to predict the future, the best way is to start to build it in the present. In Romania, for example, we have different strategies in doing that. I will just mention three of them, which might be of larger interest. 

The first one is related to the idea that evidence-based approach seems to be a good way to follow in this regard. However, when we talk about evidence-based approaches, you can talk about that at different levels: evidence-based policies, evidence-based education, and we want to go a step forward talking about evidence-based concepts. For example, in different policy papers we talk about competencies, meaning a triad of declarative knowledge, procedural knowledge, and values. However, in other papers, we talk about skills. Are they synonyms? Can we see skills as a component of competencies? These are very important questions if we really want to follow an evidence-based approach in education.

The second idea is related to the fact that we are right in the middle of the fifth industrial revolution. And here the core components are again related to connectivity between physical world and cyber world and also as concerning the accessibility of information. However, this is an opportunity for both science and pseudoscience. And the main question is, how can we manage to put in the same package in education, knowledge, but also the modality to generate knowledge so that we can promote science and block pseudoscience in the public space and also in what we call formal education, non-formal education or informal education? 

And the third idea is related to how we see competencies. At least in our country, we think that considering the complexity of the future, even if in different papers we talk about foundational competencies like language and mathematics, truly speaking, at the beginning we want to have a broader approach, covering different competencies and here the European model based on the eight key competencies seems to be a very promising one. And of course then you can go at the other levels and to focus on some special components and special competencies. So to make a long story short: the future is created in the present and from our part we should be very careful in this process to implement mechanisms and strategies like evidence-based approaches, a stronger combination between education and science and a strong flexibility as concerning the competencies. Thank you very much!”

Discursul poate fi urmărit integral în video:

Traducerea discursului ministrului este următoarea:

„Așa cum știm cu toții, în mod practic viitorul nu este pre-stabilit. Așadar, dacă vrem cu adevărat să prezicem viitorul, cea mai bună cale este să începem să-l construim în prezent. În România, de exemplu, avem diferite strategii prin care încercăm să facem acest lucru. Voi menționa doar trei dintre ele, care ar putea fi de interes mai larg.

Prima este legată de ideea că o abordare bazată pe dovezi pare a fi o cale bună de urmat în acest sens. Totuși, când vorbim despre abordări bazate pe dovezi, putem discuta despre ele la niveluri diferite: politici bazate pe dovezi, educație bazată pe dovezi, iar noi vrem să mergem un pas mai departe, vorbind despre concepte bazate pe dovezi. De exemplu, în diferite documente de politici vorbim despre competențe, înțelese ca o triadă formată din cunoștințe declarative, cunoștințe procedurale și valori. Totuși, în alte documente vorbim despre abilități. Sunt acestea sinonime? Putem considera abilitățile ca o componentă a competențelor? Acestea sunt întrebări foarte importante dacă vrem cu adevărat să urmăm o abordare bazată pe dovezi în educație.

A doua idee este legată de faptul că ne aflăm chiar în mijlocul celei de-a cincea revoluții industriale. Iar aici, componentele de bază sunt din nou legate de conectivitatea dintre lumea fizică și lumea cibernetică, precum și de accesibilitatea informației. Totuși, aceasta reprezintă o oportunitate atât pentru știință, cât și pentru pseudoștiință. Iar întrebarea principală este: cum putem reuși să includem, în același „pachet” educațional, cunoașterea, dar și modalitatea de a genera cunoaștere, astfel încât să promovăm știința și să blocăm pseudoștiința în spațiul public și, de asemenea, în ceea ce numim educație formală, non-formală sau informală?

A treia idee este legată de modul în care înțelegem competențele. Cel puțin în țara noastră, credem că, având în vedere complexitatea viitorului, chiar dacă în diferite documente vorbim despre competențe fundamentale, precum limbajul și matematica, în realitate, la început ne dorim o abordare mai largă, care să acopere competențe diverse, iar aici modelul european bazat pe cele opt competențe-cheie pare a fi unul foarte promițător. Desigur, apoi se poate merge către alte niveluri, concentrându-ne pe anumite componente și competențe specifice.

Pe scurt, viitorul este creat în prezent, iar din partea noastră trebuie să fim foarte atenți, în acest proces, să implementăm mecanisme și strategii precum abordările bazate pe dovezi, o combinație mai puternică între educație și știință și o mare flexibilitate în ceea ce privește competențele. Vă mulțumesc foarte mult!”

Pe site-ul Ministerului Educației a fost publicat următorul text ca fiind mesajul susținut de ministru:

„Bună ziua tuturor,

Încep prin a spune că, rațional vorbind, viitorul nu este predeterminat, astfel încât cel mai bun mod de a-l prezice este acela de a-l crea în prezent.  Trei lucruri aș puncta în demersurile României în acest sens, care ar putea să fie de interes și la nivel internațional.

1. Cred că trebuie să fim mai atenți la cum discutăm despre ce facem în educație. Abordarea bazată pe dovezi trebuie dusă nu doar în zona politicilor publice și a practicilor educaționale, ci și asupra conceptelor fundamentale. Astfel, unii discută despre competențe, alții despre abilității, multe detaliate apoi în rezultate ale învățării, fără o înțelegere clară a relațiilor dintre acestea (competencies vs. skills). Ca un specialist în psihologie–științe cognitive, cred că focalizarea pe competente, definite printr-o structură triadică în fiecare unitate de învățare, este calea prin care putem avea impact educațional eficient asupra minții și comportamentelor oamenilor. Structura triadică trebuie să conțină obligatoriu, cu ponderi diferite de la un domeniu la altul: (1) cunoștințe declarative (ce știi să spui despre lume – knowing what/knowledge), ca modalitate de a avea sensuri/semnificații sănătoase și ca antidot la pseudoștiință și manipulare, (2) cunoștințe procedurale (ce știi să faci – knowing how/skills), pentru integrare eficientă pe piața muncii și în societate și (3) valori (de ce sunt importante cunoștințele – attitudes). Este de preferat să formăm astfel de structuri triadice în aceeași unitate de învățare. Dacă sunt  formate în unități de învățare diferite, acestea trebuie conectate ulterior în structura triadică pentru a avea relevanță, stabilitate și efect. Greșelile pe care le facem se referă la faptul că exagerăm o componentă sau alta în disprețul specificului domeniului (așa ajungem la prea multă teorie care „nu ne folosește”, prea multă practică care „ne limitează dezvoltarea/explorarea”), inclusiv că adesea ignorăm valorile și/sau că nu reușim să generăm structura triadică, copiii devenind astfel neinteresați de educație, limitați în ceea ce au dobândit, mulți ajungând ușor chiar într-o zona de analfabetism funcțional.

2. Trăim astăzi în a V-a revoluție industrială, caracterizată de integrarea fizic-cyber și de accesibilitatea informațiilor, mai ales prin intermediul internetului. Informațiile se află astăzi la un click de buton! Dar informațiile devin cunoaștere doar prelucrate critic de mintea umană. Așadar, gândirea critică devine un mecanism transversal fundamental al educației moderne. În plus, acum este important ca în cadrul competențelor formate să nu avem doar cunoștințe, ci și modalitatea științifică de generare a lor. Acesta este un model dominant mai ales în învățământul superior (educație prin cercetare-știință), dar trebuie treptat adaptat în forme adecvate și la nivelul învățământului preuniversitar. În acest fel, când pseudoștiința va spune că A este adevărat, omul educat nu va spune doar că este greșit și că B este adevărat, ci va ști și va explica de ce.

3. În fine, la întrebarea ce competențe ne vor ajuta pentru viitor, cred că demersul european focalizat pe cele opt competențe-cheie este unul adecvat pentru a face față unui viitor complex. Deși competențele de limbă și de numerație sunt fundamentale, în primii ani de școală trebuie dezvoltare toate cele opt competențe-cheie, specializările urmând să vină ulterior (ex.: prin demersuri vocaționale de la nivel de gimnaziu, specializările de la nivel de liceu și continuarea specializărilor în învățământul superior).

Așadar, în concluzie, viitorul se prezice cel mai bine creându-l în prezent, accentuând abordarea bazată pe dovezi, interacțiunea educație-știință și flexibilitatea și diversitatea competențelor.”

În versiunea transmisă prin viu grai în conferința UNESCO, Daniel David a avut un mesaj structurat în trei idei: promovarea educației bazate pe dovezi, integrarea științei și a educației pentru combaterea pseudoștiinței și nevoia de flexibilitate în definirea competențelor pentru viitor. În traducerea ministerului, aceste idei sunt rescrise, dezvoltate și uneori complet transformate în teorie psihologică și discurs normativ, după cum se poate observa prin comparația între cele două texte.

Prima diferență majoră apare în abordarea conceptului de „evidence-based approach”. În textul original, ministrul afirmă că o abordare bazată pe dovezi poate fi aplicată la mai multe niveluri – politici, educație și concepte – și se întreabă dacă termenii „competențe” și „abilități” sunt sinonimi sau complementari.

În traducerea oficială, acest fragment devine o expunere amplă în care ministrul s-ar fi introdus ca „specialist în psihologie-științe cognitive”, iar discursul include o teorie despre „structura triadică a competenței” – cunoștințe declarative, cunoștințe procedurale și valori – idee recurentă a ministrului, dezvoltată pe mai multe paragrafe în textul pus pe edu.ro. Apar termeni și afirmații care nu există în textul discursului original, cel în limba engleză, precum „impact asupra minții și comportamentelor oamenilor”, „greșelile pe care le facem” sau „copiii devin neinteresați de educație, mulți ajungând într-o zonă de analfabetism funcțional”. Aceste pasaje modifică sensul inițial și arată mai mult a diagnoză morală asupra sistemului educațional de la noi.

A doua diferență se referă la partea despre a V-a revoluție industrială. În engleză, Daniel David vorbește despre conectivitatea dintre lumea fizică și cea cibernetică, subliniind că aceasta reprezintă o oportunitate atât pentru știință, cât și pentru pseudoștiință, și formulează o întrebare: cum putem include în educație nu doar cunoașterea, ci și modul de a genera cunoaștere? În versiunea românească, pasajul se transformă într-o lecție despre gândirea critică: „Informațiile se află astăzi la un click de buton! Dar informațiile devin cunoaștere doar prelucrate critic de mintea umană.” Urmează o concluzie din nou moralizatoare, accea că „omul educat nu va spune doar că A este greșit, ci va ști și va explica de ce”. Nimic din acest lucru nu se regăsește în discursul susținut la UNESCO.

Textul original este de trei minute, echilibrat și fără exemple concrete. Textul tradus are aproape dublul lungimii și transformă ideile generale în afirmații normative despre educația din România. În plus, sunt adăugate pasaje noi, referințe la psihologie cognitivă și formulări despre comportamente și analfabetism funcțional, care nu există în înregistrarea discursului ministrului Educației și Cercetării din România, Daniel David, susținut la UNESCO.