VIDEO Doru Căstăian: Ca profesor, a nu reacționa, a te închide în cancelaria ta, a te face că nu vezi frauda ministrului, impostura inspectorului înseamnă a te expune răului, laolaltă cu copiii tăi. Efectele: Copiii copiază, profesorii plagiază

3.482 de vizualizări
Doru Castaian la conferința Humanitas / Foto: INQUAM Photos – George Călin
“A nu reacționa, a te închide în cancelaria ta, a te face că nu vezi frauda ministrului, impostura, poate, a inspectorului și așa mai departe nu înseamnă a te proteja pe tine și pe copiii tăi de rău, ci a te expune răului, laolaltă cu copiii tăi”, lucru care se reflectă în comportamentul copiilor și al profesorilor din mediul preuniversitar, a atras atenția sâmbătă, în cadrul unui eveniment organizat de Humanitas, publicistul și profesorul Doru Căstăian. El a vorbit despre nevoia ca profesorii să iasă din “coconul” pe care și l-a făcut breasla pentru “a se proteja de realitate”.

Efectele acestei atitudini a profesorilor, de adera strict la cerințele de predare, izolați în fața deciziilor autorității, “se văd: și în învățământul preuniversitar se plagiază. Copiii copiază de câte ori pot. Bine, conform dlui Cîmpeanu nu ar fi o problemă, pentru că, în general, nu copiază după cărți cu ISBN, copiază după caiete de notițe. Dar să știți că și profesorii plagiază”.

Doru Căstăian, profesor la liceul “Dimitrie Cuclin” din Galați, a abordat problema în cadrul conferinței “Ce mai înseamnă a învăța și cum începe anul academic în România educată?”, organizată sâmbătă de Humanitas. În cadrul aceleiași conferințe, Emilia Șercan, autoarea anchetei referitoare la plagiatul fostului ministru Sorin Cîmpeanu, precum și Cristian Preda, decanul Facultății de Științe Politice din cadrul Universității din București, au ridicat problema reflectării în presă a investigației de plagiat.

Emilia Șercan a arătat că doar un număr restrâns de publicații și o televiziune au reflectat subiectul, în timp ce cele mai multe televiziuni și alte media centrale au “evitat ore bune să dea știrea, după ce eu am publicat luni dimineață ancheta despre acel curs plagiat de către ministrul Educației. Nu trebuia să facă nimic altceva decât să dea știrea”. În schimb, a spus ea, unele au dat doar reacțiile ministrului, fără să explice la ce anume reacționează acesta.

  • Situația a fost comparată de Cristian Preda cu presa în timpul comunismului: “Ar trebui să cunoască puțină istorie recentă a României cei care cred că-și asumă cu demnitate profesia de jurnalist. Sunt exact ca jurnaliștii de la Ștefan Gheorghiu cei care astăzi nu discută problemele societății românești, ci preiau punctajele de la partide, care sunt în general făcute de foști jurnaliști angajați de partide. Cred că lumea și-a dat seama de lucrul acesta și de aceea consumul de televiziune e ridicol de mic.”

În opinia lui Doru Căstăian, în mod similar, în cazul profesorilor credibilitate începe de la “a spune lucrurilor pe lume, de a-i spune imposturii impostură și fraudei fraudă”.

Doru Căstăian, la dezbaterea organizată de Humanitas:

“În momentul de față, sistemul preuniversitar de învățământ e o bulă enormă, e un cocon perfect care de-a lungul timpului și-a adăugat tot soiul de straturi prin care să se protejeze de realitate. Din păcate, a ajuns să fie o lume în sine, cu propriile legi, care se simte, probabil, pe sine foarte departe de autoritatea formală. Știți că există acea scară a lui Hofstede, care măsoară distanța psihologică pe care oamenii o resimt față de autoritate. Cred că în învățământul preuniversitar – în România în general, dar și în învățământul preuniversitar – [această distanță] este enormă. Mai simplu spus, profesorii au sentimentul că lucrurile acestea: numirile la nivel înalt, deciziile la nivel înalt, unde nivel înalt înseamnă de multe ori și directorul de școală, ce să mai vorbim de inspectori sau ministru, se fac conform unor jocuri și unor practici complet cinice și complet imorale, care nu le sunt în niciun fel la îndemână.

Pe de altă parte, nu doar că nu doar că nu ne sunt la îndemână, ci avem sentimentul că suntem și complet feriți de ele. Ne dopăm – ăsta cred că este cuvântul corect – adeseori cu iluzia că, dacă ne închidem în sălile de clasă și ne facem treaba bine, putem scăpa cumva neatinși, serafici, cum spunea dl [Radu] Paraschivescu, de toată mizeria care se întâmplă la vârf. Or, lucrul pe care tot îl strig de ani de zile este că aceasta e o iluzie. Inclusiv statura morală, verticalitatea, atitudinea noastră demnă, principială e parte din treaba aia care trebuie bine făcută în interiorul claselor. 

O tot spun, mai ales că trăim niște vremuri care sunt prietenoase cu spiritul utilitarist și funcționalist: cred că e foarte seducătoare ideea că munca de profesor, mai ales la vârste mici, la copii, preadolescenți, adolescenți, se poate rezolva pur și simplu cu stăpânirea unor tehnici pedagogice. Am scris două sau trei texte despre lucrul acesta. Și am vorbit despre răul pe care, involuntar, în sistemul preuniversitar, îl fac nu oamenii răi, nu oamenii care sunt toxici prin construcție și care sunt până la urmă puțini – din fericire, eu cred că vasta majoritate a profesorilor sunt oameni în regulă și care vor să-și facă bine meseria. Numai că noi – pentru că nu m-aș exclude neapărat din corpul acesta – adoptând și acceptând această definiție restrânsă a meseriei noastre, de simpli practicieni care îi învață pe copii 2-3-5 noțiuni și 6 deprinderi de viață, nu facem altceva decât să hrănim răul și impostura. 

Am numit fenomenul acesta răul pe care îl fac oamenii buni. Pentru că a nu reacționa, a te închide în cancelaria ta, a te face că nu vezi frauda ministrului, impostura, poate, a inspectorului și așa mai departe nu înseamnă a te proteja pe tine și pe copiii tăi de rău, ci a te expune răului laolaltă cu copiii tăi. Și efectele se văd, Și în învățământul preuniversitar se plagiază. Copiii copiază de câte ori pot. Bine, conform dlui Cîmpeanu nu ar fi o problemă, pentru că, în general, nu copiază după cărți cu ISBN, copiază după caiete de notițe. Dar să știți că și profesorii plagiază. Plagiem planificări, plagiem tot soiul de lucruri, pentru că până la urmă “se face”. Această practică monstruoasă și nocivă a ajuns să fie, cumva, normalitatea. Există și printre noi oameni – și eu nu sunt aici mai mult decât reprezentantul lor – eu cred că nu sunt puțini, care se alătură până la urmă efortului ăstuia dus aproape solitar, până într-un punct, de Emilia Șercan, de a spune lucrurilor pe lume, de a-i spune imposturii impostură și fraudei fraudă.  Cred că de aici începe credibilitatea noastră de profesori.”


4 comments
  1. valorile tradiționale și învățământul tradițional rezolvă problema…pune la învățat pe elev pe student obliga părinții să i educe da amenzi să i usture și vor apare și rezultatele… profesorii mei universitari in fața cărora mă înclin nu permiteau ținute necorespunzătoare la fete și băieți… fustă lungă și costum cu cravată…ce este cocul la studenți?. elevi???sa înțelegem că sunt cocote???ce înseamnă să te tatuezi??!cel in ureche?!!din aceste nimicuri se nasc șmecherii ce plagiatori doctoranzii analfabeți și conducători catastrofali…

  2. “A nu reacționa, a te închide în cancelaria ta, a te face că nu vezi frauda ministrului…”. Din pacate problema nu e doar la ministru, sau cine stie ce persoana publica. E inradacinata la nivel de mentalitate. Profesorii sunt cei care incurajeaza (sau cel putin nu penalizeaza) plagiatul, uneori sub scuza ca nu au timp sa verifice toate lucrarile.
    Spre exemplu, in facultate am avut un asistent care avea metoda originala (de care era foarte mandru) de a preveni copierea de pe internet a referatelor, si anume pretentia sa fie scrise de mana. Doar ca nu avea niciun fel de pretentie la continut original, simpla copiere a textului din manual iti aducea zecele “binemeritat”. In consecinta 90% dintre studenti nu-si bateau capul. Ba mai mult, daca indrazneai sa fii original, mai ales sa folosesti alte surse decat manualul, erai notat la sange, nicio sansa sa iei 10, chipurile nu acopereai toate aspectele. Nu mai vorbim ca manualul oficial era de fapt a 5-a reeditare cu minime modificari, dar prezentata ca o lucrare distincta a profesorului (deci daca nu autoplagiat, cel putin text reciclat).
    Un singur profesor puncta forma de prezentare (incadrare in pagina, aliniere, titlurile diagramelor si tabelelor, etc) si bibliografia (relevanta, modul in care era folosita – fara referinte trecute “la norma”, note de subsol, etc). In marile universitati astfel de aspecte sunt considerate criterii de acceptare, orice incalcare descalifica din start lucrarea.

  3. Analizați dosarele abonaților la gradații de merit ,inspectori școlari generali,inspectori școlari,directori de școală,profesori,invatatoare și nu în cele din urmă educatoare cu 650 de pagini-1000 pagini.

  4. hai sa ne legam de diplome si plagiate acum si sa ne ridicam in slavi ce am facut noi… de la Kovesi incoace, cand s-a bagatelizat plagierea, am tinut-o lant cu subiectul acesta pana cand ne-am obisnuit, a devenit o obisnuinta in Romania. de altfel nu ma mira, la ce tara de mana a 3a in domeniul educatiei ultimelor 2 decenii avem… inclusiv Sercan recunoaste ca nu a fost opera ei, demisia lui Campeanu, ci a celui de la Cotroceni. plagiatul e un pretext, actiunea si rezultatul ei au venit ca impuse din afara.. ce treaba mai avem noi cu cursurile plagiate candva de Campeanu? pe noi ne intereseaza cum va arata educatia, daca va creste calitatea, daca se va termina cu mizeria asta din invatamant, daca vor deveni invatamantul si actorii lui din nou respectati…. desi stim ca asta nu se va intampla, cu Campeanu sau cu succesorul lui… Usristii se bat acum cu pumnul in piept ce au reusit ei sa faca… asta nu e o isprava, nu au reusit nimic, decat sa lase in anarhie invatamantul, fara busola, fara suport moral… Aparent aceasta directie era data de Campeanu, care se zbatea, se implica si era infatigabil… e rau cu raul, dar mai rau fara rau… nu s-a rezolvat nimic, pt ca nu Campeanu era problema, nu omul, ci sistemul
    Daca vreti, ascultati in continuare de usrist: merge placa in continuare, plagiatul cu Ciuca si… tot restul… schimbati in lant, schimbarea si credinta in mai bine – al doilea suflet al nenorocirilor! schimbarea – bucuria nebunilor… Romania se va vindeca numaidecat, daca rupem raul din radacini… !? … sau daca ii punem pe ai nostri in loc….!? …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

(P) Matematica în Anglia și SUA – marile diferențe și ce putem prelua în noul curricum, în opinia matematicianului Vlad Matei, postdoc la Universitatea din California Irvine și mentor al juniorilor care se pregătesc de Balcaniadă prin Fundația Upper Education

Ce fac marile universități, pentru a forma cele mai luminate minți în matematică? Cercetători de renume mondial predau “teme active în cercetarea actuală” și îi încurajează pe studenți la “mult…
Vezi articolul