Istoricul Bogdan Murgescu: Ceea ce se întâmplă acum e mult mai riscant decât „Criza rachetelor” din Cuba, în 1962, și pentru că nu avem o certitudine asupra raționalității lui Putin

6.178 de vizualizări
Rachete balistice intercontinentale rusești Topol-M, prezentate la o paradă militară de la Moscova. Foto: © Igor Dolgov | Dreamstime.com
Amenințarea nucleară lansată de Vladimir Putin în ultimele zile, pe măsură ce războiul din Ucraina se lungește și devine evident că Rusia pierde enorm pe termen scurt și lung, este o amenințare „mai riscantă” decât cea făcută de ruși în criza rachetelor din Cuba din 1962, a explicat pentru Edupedu.ro profesorul de istorie Bogdan Murgescu, prorector al Universității din București. Pe vremea aceea încă mai exista un mecanism intern care să frâneze escaladarea conflictului, de altfel Nikita Hrușciov a și fost înlăturat de la putere doi ani mai târziu fiindcă „au existat încă pârghii și elemente de echilibru, în cazul URSS”. Întrebarea acum este dacă lucrul acesta se poate face și cu Vladimir Putin din interior. „În clipa de față impresia este mai degrabă că Putin poate să facă exact cam ce vrea el, cel puțin din punctul de vedere al procesului decizional”, a explicat Murgescu. Un alt aspect îngrijorător este starea psihică a lui Putin, fiindcă nu există nicio certitudine asupra raționalității lui, a mai atras atenția istoricul.

Întrebat ce s-a întâmplat în 1962 când a fost cea mai mare amenințare nucleară din timpul Războiului Rece, Bogdan Murgescu a explicat: „Cele două mari puteri (SUA și URSS) aveau arme nucleare cu care se amenințau reciproc. Sovieticii aveau arme nucleare pe teritoriul lor și pe teritoriul aliaților din Europa. Statele Unite instalaseră arme nucleare în Europa Occidentală și în Turcia, pe lângă cele pe care le aveau în SUA, cu care amenințau Uniunea Sovietică.

Profesorul universitar și istoricul Bogdan Murgescu / Sursă foto: Universitatea București

În 1959 avusese loc preluarea puterii de către Fidel Castro în Cuba, pe fondul unei revoluții care avusese și o componentă antiamericană, sigur îndreptată în principal împotriva regimului Batista, dar era îndreptată și împotriva americanilor care l-au susținut pe Batista. Fidel Castro, la început, nu era neapărat comunist, dar treptat el s-a apropiat de comuniști și a căpătat și sprijin din partea Uniunii Sovietice.

În 1961, încercaseră americanii să îl răstoarne pe Fidel Castro, numai că a fost o încercare de debarcare destul de prost pregătită, care a eșuat. Practic, Fidel Castro se simțea amenințat de americani, erau și o serie de sancțiuni împotriva Cubei și o serie de restricții în ceea ce privește comerțul aplicate de americani. Castro a cerutul sprijinul URSS pe care l-a și căpătat. A obținut inclusiv instalarea în Cuba a unor rachete nucleare, care evident însemnau o amenințare directă la teritoriul și securitatea SUA. În momentul în care s-a aflat aceasta, evident că a izbucnit o criză majoră între cele două mari puteri și americanii au luat măsuri de blocadă a Cubei și au cerut retragerea imediată a rachetelor sovietice.

O hartă cu amplasarea rachetelor din Cuba realizată de CIA / Sursă foto: JFK Library

Rușii au încercat la început să nege existența rachetelor, dar nu aveau cum să o facă, evidențele erau clare și situația a fost, în anumite momente, extrem de periculoasă pentru că nu se știa dacă nu se va ajunge la un război nuclear.

Președintele John F. Kennedy semnează blocada navală a Cubei în timpul crizei rachetelor. Sursă foto: JFK Library

Totuși, atitudinea fermă a președintelui Kennedy, dar și menținerea unor canale diplomatice deschise au determinat până la urmă un aranjament în care URSS a cedat, și-a dat seama că totuși riscul e prea mare și a retras rachetele din Cuba contra unor garanții că SUA nu vor invada militar Cuba și alte componente strategice.

Întâlnire dintre Președintele John F. Kennedy și ministrul de Externe al URSS, Andrei Gromyco, la Casa Albă, 18 octombrie 1962. Sursă foto: JFK Library

A fost probabil cel mai periculos moment al Războiului Rece, dar a fost o negociere care a funcționat. Deși Hrușciov era de multe ori imprevizibil, în această situație el a dat dovadă de flexibilitate și, până la urmă, de înțelegerea riscului și a poziției teribil de periculoase în care se plasase și el, plasase și Uniunea Sovietică și întreaga lume.”

Imagine cu o rachetă balistică sovietică surprinsă de CIA. Sursă foto: CIA

Întrebat care este diferența dintre modul în care a acționat Nikita Hrușciov atunci și modul în care acționează Vladimir Putin acum, profesorul Murgescu a răspuns: „Hrușciov era o persoană mult mai impulsivă, fuseseră destule momente când el acționase impulsiv, dar nu ajunsese să acționeze irațional. Până la urmă, conflictul era totuși mult mai bine reglementat. Ceea ce se întâmplă acum e mult mai riscant și pentru faptul că nu avem o certitudine că Putin este dispus să se retragă ordonat și să renunțe la agresiunea din Ucraina.

Președintele John F. Kennedy și Secretarul de Stat al Apărării Robert McNamara. Sursă foto: Casa Albă

Atunci, URSS nu avusese neapărat obiective anexioniste, în orice caz nu să declanșeze al treilea război mondial, erau obiective de balanțe de putere în cadrul unui echilibru mondial, dar nu avea în plan o ofensivă majoră și nici nu ar fi putut până la urmă, echilibrul de forțe nu era în favoarea agresorului.

Avion supersonic american deasupra unei nave sovietice de transport, 5 decembrie 1962. Sursă foto: USN – Dictionary of American Naval Aviation Squadrons Volume 2

Nici acum echilibrul de forțe nu este în favoarea Rusiei, dar este de mirare cum, deși avertizat foarte serios cu privire la natura consecințelor, spre exemplu cele economice, Putin s-a angajat în această aventură care, după părerea mea costă deja foarte scump Rusia, societatea rusă, perspectivele ei de progres. Evident, cel mai mult costă Ucraina, sunt oameni sacrificați, sunt morți, sunt răniți, sunt oameni care au fugit din calea pericolului, dar nu se întrevede posibilitatea unui rezultat pozitiv pentru Rusia”.

Întrebat dacă i se pare mai mare amenințarea nucleară de acum decât cea din 1962, Bogdan Murgescu a răspuns: „Cred că da, adică mi se pare ceva mai mare și pentru că certitudinea asupra raționalității actorului Putin nu o avem”.

Hrușciov a fost înlăturat de la putere pentru că mecanismul statului din spate „a funcționat”. „Rămâne de văzut dacă va funcționa un mecanism de acest fel în cazul Rusiei lui Putin”

Întrebat dacă față de finalul guvernării lui Hrușciov, care a fost înlăturat de la putere de către conducerea Partidului Comunist, nu cumva asistăm la o situație în care nu are cine să-l tragă jos pe Putin din cea mai puternică funcție din stat, Murgescu a răspuns: „Nu a fost imediat înlocuit Hrușciov și nu a fost neapărat din cauza crizei din Cuba, nu era un mecanism perfect reglementat, dar a fost un mecanism care a funcționat. Rămâne de văzut dacă va funcționa un mecanism de acest fel în cazul Rusiei lui Putin. Da, Putin este un one man show, și Hrușciov avea tendința asta, iar în general regimurile comuniste favorizau întărirea excesivă a puterii în mâna secretarului general al partidului, dar aici au existat încă pârghii și elemente de echilibru, în cazul URSS.

Rachetă balistică intercontinentală rusească Topol-M, prezentată la o paradă militară de la Moscova. Foto: © Repuston | Dreamstime.com

Din acest punct de vedere, Rusia în clipa de față pare să nu mai aibă asemenea elemente de control, s-ar putea să mă înșel, să nu cunosc destul de bine realitățile interne ale puterii din  Rusia, dar în clipa de față impresia este mai degrabă că Putin poate să facă exact cam ce vrea el, cel puțin din punctul de vedere al procesului decizional. După aceea, sigur că realitatea din afara bulei sale este diferită și acum se constată că realitatea de pe teren, din Ucraina, și cea internațională este complet diferită și se confruntă cu un mediu care îi este ostil și devine din ce în ce mai ostil și, cu cât vor fi mai multe crime și excese în Ucraina, cu atât se va afunda mai tare.”

_________

Prof. univ. dr. Bogdan Murgescu este prorector al Universității București și cadru didactic la Facultatea de Istorie.  În perioada 2013-2019, a coordonat toate școlile doctorale ale Universității din București, în calitate de Director al Consiliului pentru Studii Universitare de Doctorat. Licențiat în istorie-filosofie (1986) și doctor în istorie (1995), a fost bursier Roman Herzog al Fundaţiei „Alexander von Humboldt” la Freie Universität Berlin din Germania (1998-2000) și visiting professor la University of Pittsburgh (2002) și Central European University, Budapesta (2004).

Foto: © Repuston | Dreamstime.comIgor Dolgov | Dreamstime.comDreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.


1 comment
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like
Fake news & fake thinking

Maria în 2030

Proiectul „România educată”, lansat de președintele țării în ajun de Moș Nicolae, a stârnit o ploaie de reacții negative, majoritatea foarte bine argumentate. Viziunea și strategia președintelui (de remarcat că…
Vezi articolul
Cum sprijină guvernul britanic universitățile

Vaccinul împotriva COVID 19 al companiei Moderna va fi testat în curând și pe copii. Expert american în sănătate: E nevoie să știm, dacă îl dăm adolescenților, la ce să se aștepte părinții?

Compania farmaceutică Moderna intenționează să înceapă, în curând, testarea vaccinului său pentru coronavirus în rândul copiilor, scrie New York Times, care citează un anunț al companiei. Testele vor include copii…
Vezi articolul