Educația și “demența digitală”, teme-cheie în discursul susținut la Ateneu de un specialist în neuroștiințe tradiționalist. Exercițiu de media literacy cu un contestatar al alfabetizării media – cercetătorul german Manfred Spitzer

Manfred Spitzer / Foto: Catalin Chiriloi – Humanitas/Facebook
“Mediile digitale dăunează educației, iar de nivelul educației depinde măsura în care te va afecta demența” în sensul medical al termenului, acela de declin al capacității mintale, pe măsură ce înaintăm în vârstă. Afirmația categorică a fost făcută, pe scena Ateneului și în fața unei săli pline, de un reputat specialist în neuroștiințe din Germania. Manfred Spitzer, care tocmai și-a lansat în România cartea “Demența digitală”, a primit, duminică seară, aplauze prelungite la capătul unui discurs în care a sintetizat vasta majoritate a trăsăturilor dăunătoare ale noilor tehnologii, când vine vorba despre educație, sănătate și viață socială. Un discurs care a copiat, însă, multe dintre acele trăsături negative ale companiilor și platformelor tehnologice pe care le critică și care a combinat adevărul științific cu informația falsă, deformarea unor fapte și dubla măsură.

Manfred Spitzer și-a lansat la sfârșitul săptămânii trecute volumul “Demența digitală. Cum ne tulbură mintea noile tehnologii”, bestseller în Germania și apărut pe piața locală ca parte a colecției de știință a editurii Humanitas. Duminică, el a urcat pe scena Ateneului pentru a-și expune punctele de vedere într-una din seria de conferințe organizate de Fundația Humanitas Aqua Forte.

Discursul său pe scena Ateneului a fost primit aplauze prelungite, la final, din partea unei săli pline unde puteai observa deopotrivă scriitori și gânditori foarte cunoscuți și tineri în pantaloni pepit, veniți, aparent, pentru un #insta printre elite.

  • Dacă doriți să vedeți direct discursul, îl puteți urmări la finalul acestui articol. Dacă apreciați drept utilă o filtrare a discursului livrat de Manfred Spitzer în fața unei săli pline și transmis live pe Facebook, altfel spus un exercițiu sumar de “media literacy” (concept a cărui utilitate cercetătorul german o respinge), citiți în continuare.
Intrarea în scenă: un ultraconservator despre tehnologie – ori e unealtă, ori e rea

Întrucât profesorul Spitzer este un critic al marilor companii de tehnologie și susține că media nu ar discuta despre cele semnalate de dumnealui din cauza lobby-ului digital, e necesară precizarea: Sunt un jurnalist care a lucrat și lucrează într-un mediu care are de câștigat (publicitate, parteneriate, proiecte) de pe urma companiilor, printre care companii de tehnologie.

Manfred Spitzer a fost introdus pe scena Ateneului cu o precizare – că este promotor al unor păreri ultraconservatoare. El însuși, în cartea pe care a lansat-o, se prezintă drept un tradiționalist care nu crede că “orice noutate e neapărat superioară instrumentelor mai vechi”. El a dedicat o bună parte din prelegerea sa impactului negativ pe care tehnologiile îl au asupra educației, urmată de efecte asupra sănătății și asupra vieții sociale.

Premisa: noile tehnologii și platforme digitale sunt utile ca instrumente, dar sunt nocive când devin scopuri în sine și dacă sunt utilizate exagerat. Pe tot parcursul prezentării sale, el a dat doar minimal exemple de utilitate, a marginalizat aceste exemple și și-a concentrat atenția asupra nocivității acestor tehnologii – dar nu doar în calitate de “scop în sine”, ci și ca posibile instrumente în diverse domenii, inclusiv educația.

 

Manfred Spitzer explică funcționearea sinapselor – Sursa: Facebook.com/Privesc.eu

Manfred Spitzer a început prin a explica modul cum funcționează creierul, cum se deteriorează și sunt înlocuite celulele și sinapsele și ce înseamnă procesul învățării. Sumar:

  • În creier există un milion de miliarde de sinapse. Ele se schimbă de fiecare dată când sunt folosite și, prin schimbare, ele devin mai bune. Când nu sunt folosite, ele devin mai lente, transmisia este mai slabă și sunt eliminate. Folosirea sinapselor echivalează cu prelucrarea datelor, iar schimbarea lor formează memoria, fără a exista o distincție fizică. Îmbunătățirea sinapselor se numește învățare.

De aici, autorul argumentează că nativii digital, care transferă telefonului inteligent multe activități precum reținerea numerelor de telefon (agenda telefonică), orientarea în spațiu (Google Maps) etc. și care în scurt timp nu va mai trebui să învețe limbi străine (Google Translate), ar pierde aceste procese ale minții. “Ele nu mai antrenează creierul în maniera cerută de creier pentru a-și spori capacitatea de la naștere până la 25 de ani”.

În argumentația sa, dacă oamenii nu mai țin minte diverse lucruri, pentru că le pot găsi oricând pe telefon sau pe Internet, înseamnă că mintea nu mai este ocupată într-o măsură similară și, drept urmare, își pierde exercițiul, ceea ce, în ultimă instanță, face ca demența să se instaleze mai rapid. Pentru că, efect al noilor tehnologii, nu mai țineam minte exact unele articole citite anul trecut, am căutat pe Internet și le-am redescoperit: ele arată că cercetătorii nu sunt deloc convinși că pricep, la ora actuală, ce se întâmplă cu mintea omenească sub presiunea noilor tehnologii. Două exemple recente (2019 – la șapte ani după anul apariției cărții lui Manfred Spitzer):

  • Un studiu care spune că Internetul și noile tehnologii au, evident, efecte asupra funcționării și dezvoltării creierului, însă “nu este clar impactul pe care îl are asupra creierelor noastre și asupra funcționării cognitive acest canal folosit pentru conectivitate, informare, comunicare și timp petrecut în fața ecranului”. Studiul prezintă ipotezele de lucru în cercetarea actuală
  • Un articol ce prezintă studii pe o temă mult mai restrânsă – efectele unor aplicații asupra instruirii creierului – arată că aceste studii dau rezultate conflictuale și nu s-a format, până acum, o tendință concludentă care să sprijine un argument sau altul

Or, Manfred Spitzer și-a format deja o opinie, pe care o prezintă drept evidență.

Pe de altă parte, atenția lui se îndreaptă mai mult spre tineri. Copiii, spune cercetătorul german, “nu trebuie să transfere [către tehnologii] nimic. Ei trebuie să învețe să calculeze în gând, să-și știe poeziile și toate acele lucruri. (…) Dacă ai 25 de ani și n-ai învățat prea multe, nu mai poți să înveți în plus, fără antrenamentul căpătat până la acea vârstă. (…) Iar învățarea pe tot parcursul vieții este importantă, pentru că ne schimbă ca oameni. Ce ne ajută să învățăm pe tot parcursul vieții? O bună educație în copilărie și adolescență”.

În concordanță cu specialiști din domeniul educației, el a argumentat că, dacă ai un dolar de investit în educație, cel mai bine ar fi să îl investești în grădiniță, pentru că atunci creierul omului acumulează cea mai multă informație.

De aici, el a continuat arătând că educarea creierului este accelerată de procese precum exercițiile fizice, hrana sănătoasă, muzica, sporturile, teatrul, familia, scop în viața familială etc. Pe de altă parte, ar fi încetinită, pe parcursul vieții, de TV/Video (deficite de dezvoltare lingvistică), console de jocuri (deficit de atenție, probleme la școală), jocuri pe calculator (probleme cu nutriția și învățatu),prezența permanentă online (dependență, insomnie, obezitate), toate ducând la declin social, pierderea slujbei și boli grave.

Nimeni nu l-ar fi contrazis, probabil, dacă enumera probleme asociate constant, în multe situații, cu acest consum digital în creștere. Dar el a mers mai departe și a recurs la generalizări de tipul: prin digital media “joci jocuri inutile pentru lumea reală”.

  • În cartea sa, acolo unde vorbește despre jocuri, mai precis despre World of Warcraft, el citează în susținerea afirmațiilor sale cercetările vechi de 13 ani ale unui criminolog german și un articol de pe Wikipedia, dar face referire și la afirmațiile unei cercetătoare care are alte perspective, de care se distanțează.

După cum avea să sugereze spre final, ceea ce contrazice opiniile sale trebuie să fie, de obicei, vreo excepție care nu dovedește nimic (Ce ne spune cazul unui băiat care urmează un tratament medical dur și pe care îl salvează un Playstation? Nimic, a spus el la discuția cu Cătălin Ștefănescu). Iată însă două excepții culese rapid din presă (aici reamintim poziția vorbitorului că presa beneficiază de pe urma lobby-ului tehnologic):

Mai departe, Manfred Spitzer a trecut prin conceptul Morbus Google sau “Cyberhondria” – un concept care, potrivit unei căutări succinte pe Google însuși, a fost dezvoltat mai ales în cercetarea germană, pornind între altele de la un studiu mai vechi al Microsoft. Acesta spune că, cel puțin în momentul studiilor inițiale, Google produce ipohondrie: oamenii caută “durere de cap” și ajung la rezultate despre tumori pe creier.

Acesta este punctul de plecare pentru un moment-cheie al discursului cercetătorului german. “Dacă intri pe Google să cauți chestiuni medicale, ajută mult să fi studiat în prealabil medicină, să știi cum să abordezi toată informația găsită”, a spus el, făcându-i pe mulți din audiență să încuviințeze tăcut, gândindu-se probabil la toate cazurile de dezinformare medicală online, în frunte cu antivacciniștii.

  • Dar Manfred Spitzer a continuat: “Nu există alfabetizare media [media literacy] sau competență media care să te ajute să folosești informația medicală, fără să știi medicină”. Până la generalizarea completă a mai fost un pas: “Dacă vrei să distingi adevărul de fals, nu ai cum, trebuie pur și simplu să cunoști lucrurile. Nu e altă cale să distingi între adevăr și fals fără să înveți lucrurile pe care vrei să le afli. Oamenii spun că, dacă apelezi la media literacy, poți să combați știrile false. În niciun caz!

Aici, cercetătorul dă sentințe într-un domeniu pe care, prin simplul enunț de mai sus, dovedește că nu îl cunoaște. A încercat să apeleze la media literacy în acest domeniu necunoscut lui, a eșuat și transmite eșecul mai departe.

Pe tema media literacy s-a dezvoltat o cultură masivă în ultimii ani, tocmai prin prisma combaterii știrilor false și dezinformării, dar acoperirea acestui concept este mult mai largă. Pentru a ne rezuma la subiectul de față, o scurtă căutare pe Google, cu întrebarea “How can you identify fake news?”, oferă în prima pagină de rezultate trei rețete din surse academice sau de cercetare dedicată 1, 2, 3. Și niciuna nu vorbește despre conținutul care trebuie verificat, ci doar despre canal, sursă, mod de răspândire. Pe un alt palier, nici autorul acestui articol nu este specializat în psihiatrie sau neuroștiințe.

Alte argumente ale lui Manfred Spitzer împotriva tehnologiilor:

  • Un studiu din 2017 ce arată că simpla prezență a unui smartphone în proximitate reduce capacitatea cognitivă a proprietarului și îi “scade IQ-ul”
  • Studiu din 2017 ce argumentează că studenților le-ar fi mai bine dacă nu ar folosi laptopul în școli, pentru că, spune cercetătorul, “nu te ajută să înveți nimic” și “elimină efortul mintal”. Argumentele diferă de cele ale țării europene cu cele mai bune rezultate la PISA și care a ales “calea digitală” pentru educație. Or, Manfred Spitzer vrea ca lucrurile să stea complet diferit: “dacă îți trimiți copilul la școală, asigură-te că școala nu are laptopuri, pentru că vor învăța mai puțin copiii tăi”.
  • Înainte să încheie, el a reluat sau completat toate efectele negative ale tehnologiilor digitale asupra educației (vezi mai sus), sănătății (de la obezitate și diabet la stresul cauzator de cancer, la depresie și creșterea riscurilor de contactare a bolilor cu transmitere sexuală) și vieții sociale. La acest capitol, a trecut prin probleme semnalate de mulți ani în media internaționale, de la efectul de radicalizare a opiniilor cauzat de Youtube și Facebook la știrile false, limbajul urii, amplificarea antisemitismului și creșterea violențelor împotriva imigranților, manipularea emoțiilor și scăderea empatiei, ajungând până la creșterea cu 50% a achizițiilor de produse (nu explică ce e necesar rău în această privință) din cauza publicității personalizate.

Și aici ajunge la un alt argument-cheie în pledoaria sa:

  • “Nu citiți aceste lucruri în ziare”, susține Manfred Spitzer, fără să lase de înțeles dacă e o glumă sau nu. Dar nu e o glumă, în pofida realității de care te izbești când citești toate rubricile de tech, IT și știință din media, plus toate știrile despre GDPR, Cambridge Analytica, antivaxxeri, fake-uri despre coronavirus, obezitate și alte probleme de sănătate asociate sedentarismului încurajat de tehnologie. El vorbește serios, deoarece continuă: “De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că cel mai puternic și bogat lobby pe acest pământ este industria digitală. Apple, Google, Amazon, Microsoft, Facebook sunt cele mai bogate companii de pe pământ. Au cele mai adânci buzunare și îi plătesc pe jurnaliști să scrie că digitalul este extraordinar, minunat, viitorul. Iar noi suntem suficient de proști să îi credem.”

Companiile listate de el sunt extrem de bogate, dar nu sunt cele mai bogate. Apple, cea mai bine clasată, este pe locul 11 în topul Fortune 500. Topul este condus de un retailer (Walmart), iar primele 10 locuri sunt dominate de companii petroliere.

Tot în ultima parte a conferinței, el a comparat industria noilor tehnologii – pe care, altfel, le consideră “utile” ca instrumente – cu traficul de droguri, lobby-ul tutunului și cu lobby-ul armelor din SUA:

  • “Ți se spune să cumperi gadgetul acesta pentru copilul tău, atfel va fi pierdut, singuratic, nu va fi parte din grup. Dacă toți din clasă se droghează, sunt mândru că fiul meu nu face parte din grup”
  • Lobby-ul digital acționează ca lobby-ul tutunului: “Lobby-ul tutunului spunea că atât timp cât e conversație, putem continua ceea ce facem. Doar în Germania, în 50 de ani lobbyul tutunului a cauzat moartea a 7 milioane de oameni. Cancerul pulmonar e o nimica toată pe lângă toate cele prezentate (despre tehnologii). Vorbim despre și mai mulți morți, fie că vorbim despre demență, hipertensiune, supraponderalitate, diabet.”
  • “Lobby-ul armelor din SUA spune că nu armele ucid, oamenii o fac. Bineînțeles că oamenii se ocupă cu asta. Calculatoarele sunt doar o bucată de metal”

Și conchide, după toată argumentația de mai sus:

  • Nu există încă o evaluare serioasă a acestor riscuri și efecte secundare“. După care continuă revenind la chestiunea asupra căreia s-a oprit de 4 ori în timpul evenimentului: “Suntem spălați pe creier permanent de cel mai puternic lobby de pe pământ”.
Manfred Spitzer, mesaj tip like&share: Take Note and Tell Others Facebook.com/Privesc.eu

În timpul discuției dintre el și Cătălin Ștefănescu (TVR), de la finalul conferinței, Manfred Spitzer a precizat că nu folosește niciodată Facebook, dar “citesc multe studii din multe publicații care spun cât de rău este Facebook”. Autorul a arătat că lectura studiilor științifice este marea lui bucurie. Și a mărturisit că apelează la clipuri de pe Youtube care te învață cum să faci un lucru sau altul, deși s-ar lipsi și de acest lucru, dacă ar putea.

În ultima frază din prezentare a revenit la sentimente (cumva) mai bune și a încheiat după modelul consacrat de autopromovare de pe Youtube, “like&subscribe&share”:

  • “IT-ul digital este o unealtă foarte bună care ar trebui să ne ajute pe toți, nu doar pe o mână de miliardari californieni. Vă rog, LUAȚI AMINTE – ȘI SPUNEȚI ȘI ALTORA“.

Apoi, avea programată o sesiune de autografe, pentru volumul abia lansat în România.

Înregistrarea completă a conferinței:

 

Foto: Catalin ChiriloiHumanitas/Facebook

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO76BTRLRONCRT0471641001

CONT EURO: RO26BTRLEURCRT0471641001

Deschis la BANCA TRANSILVANIA
Donează prin Patreon

Donează

1 comentariu
  1. Buna ziua Domnule Ionescu. Aveti un punct de vedere interesant, dar ar fi bine ca articolele sa fie si corectate din punct de vedere gramatical. Sunt multe dezacorduri in articol, ceea ce face ca mesajul transmis sa fie de o mai slaba intensitate. Suntem pe Edupedu totusi…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole recomandate

Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca anunță că vrea să creeze un pol al universităților din Transilvania, după ce a ratat intrarea în primele consorții paneuropene cu finanțare europeană

Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca își anunță intenția de a construi “un pol academic în Transilvania”, după ce a ratat primul val de finanțări europene pentru construirea de „Universități europene”. UBB…
Vezi articolul

Educaţia 2030 – obiectivele României în Strategia UNESCO, după ce ţara a ratat ţintele 2020. Descarcă planuri de lecţii pentru grădiniţă, şcoală primară, gimnaziu şi liceu cu exemple de dezvoltare durabilă

Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluţia “Educaţie pentru Dezvoltare Durabilă în cadrul Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă” pe 19 decembrie 2019 la New York, în Statele Unite ale Americii.…
Vezi articolul