Reformarea formării continue a cadrelor didactice este inclusă în viziunea România Educată, potrivit Ligiei Deca, consilier prezidențial pentru Educație și Cercetare. Aceasta a declarat, la prezentarea raportului detaliat al rezultatelor studiului TIMSS 2019 pentru România, că o viitoare schimbare ar putea fi făcută în modul în care cele 90 de credite profesionale transferabile pe care profesorii trebuie să le obțină acum pe parcursul a 5 ani, prin cursuri de formare continuă, potrivit Legii Educației, ar putea fi obținute. Mai exact, Deca a vorbit despre faptul că „poate ar trebui să gândim puțin o îmbinare a interesului public, cu interesul școlii și cu interesul personal”, legat de aceste credite.
„Întorcându-ne un pic la măsurile macro legate de cariera didactică, de formarea profesorilor și de serviciile de sprijin educațional, cred că Lucian a atins foarte bine acest subiect al îngrijorării față de numărul profesorilor de științe pe care îl vom avea în sistem. Este o îngrijorare pe care am auzit-o și eu în ultimii 10 ani de la profesorii de științe care spun că sunt din ce în ce mai puțin cei care le calcă pe urme. Mai mult decât atât, se pierd și ușor mai ales în zonele în care mediul economic oferă salarii mai atractive și perspective de carieră atractive – și aici aș sublinia și rolul deosebit pe care multe companii l-au avut în ultima vreme în a simula tot ce înseamnă partea aceasta de didactica științelor, însă este clar că ne trebuie și un efort sistemic, un efort al statului român.
Mai mult decât atât, este clar că, având în vedere noua filozofie de predare-învățare, cadrul didactic trebuie să exceleze într-o multitudine de roluri: de la arhitect al procesului de învățare și facilitator, până la cel de mentor, inovator în educație, dar și profesionist care se formează pe tot parcursul vieții. Legat de asta, în viziunea România Educată avem oportunitatea să umblăm puțin, să reformăm un pic partea aceasta de formare continuă.
Avem acele 90 de credite care, însă, sunt în totalitate în autonomia cadrului didactic, legat de parcursul pe care dorește să-l urmeze în formarea continuă. Poate ar trebui să gândim puțin o îmbinare a interesului public, cu interesul școlii și cu interesul personal. Pentru că sistemul are nevoie de anumite lucruri, în pandemie am avut nevoie de competențe digitale rapid, pentru toți profesorii din preuniversitar, de exemplu. În anumite școli este nevoie de anumite competențe pentru a lucra cu clase, cu elevi din diferite medii socio-economice sau de a vedea care copil este risc de abandon. Iată că există și niște interese ale școlii pe care ar trebui să le putem surprinde în formarea continua și, evident, fiecare profesor are un profil de carieră pe care îl urmează și atunci cred că o echilibrare a acestor interese în ceea ce privește modul în care se desfășoară formarea continua ar ajuta.
De asemenea, cred că flexibilizarea rutelor alternative de a intra în cariera didactică, sigur fără a coborî standardele, dar în așa fel încât dacă avem profesioniști care au profesii din sfera științelor care își doresc să intre la catedră, să stimulăm și să premiem acest lucru. State cu mari performanțe în zona educațională și de cercetare – dezvoltare – inovare au asemenea rute și să vedeți succes mai ales în acest context foarte competitiv.
Mergând, poate, și mai departe, dacă ne referim la formarea inițială, este clar că ceea ce s-a început în ultima perioadă și anume masteratul didactic și valorizarea lui, selecția celor mai buni absolvenți și stimularea ca aceștia să rămână în profesie, multiplele specializări, dublă, triplă, dar și întărirea instituției mentoratului, împreună cu practica pedagogică, în strânsă legătură cu teoria și cu ultimele descoperiri științifice în zona aceasta, cred că sunt elemente cheie, abordate și surprinse și în cadrul proiectului România Educată, dar în ultima vreme și susținute în inițiative concrete la care atât Universitatea din București cât, la nivel național, și Ministerul Educației au aderat și cumva au susținut toate aceste eforturi. Este clar că nu vom putea schimba lucrurile peste noapte.
În cariera didactică schimbările se văd pe termen lung, doar că dacă putem avea o schimbare relevantă în ceea ce privește formarea inițială, combinat cu eforturi susținute în privința formării continue, putem vedea niște schimbări, zic eu relevante, într-un timp suficient de scurt în așa fel încât să ne atingem obiectivele pe care am văzut că ni le propunem în raportul Național TIMSS: creșterea performanței până la acel nivel de 525, va depinde și de modul în care știm să susținem, să selectăm, să stimulăm profesorii de matematică și de științe, în general. Sigur, putem avea o serie de recomandări mai tehnice, de la setul de standarde privind formarea inițială, însoțite de profilul de competențe, până la modul în care gândim cariera didactică și oferim rute diferite pentru diferite talente pe care le au cadrele didactice și recompense în funcție de performanța pe care o ating în aceste profiluri. (…) În mod clar cariera didactică și profesia didactică reprezintă priorități ale proiectului România Educată și cu siguranță eforturile pe care atât Ministerul Educației cat și universitățile le depun pentru a schimba lucrurile în bine sunt observate și vor fi sprijinită de noi.
Context: În Romania, conform Legii 1/2011 (Art. 245), pentru personalul didactic, de conducere, de îndrumare şi de control, formarea continuă este un drept şi o obligaţie. Formarea continuă a personalului didactic, de conducere, de îndrumare şi de control şi recalificarea profesională sunt fundamentate pe standardele profesionale pentru profesiunea didactică, standarde de calitate şi competenţe profesionale.
Evoluţia în carieră a personalului didactic din învățământul preuniversitar se realizează prin promovarea examenelor de definitivare în învăţământ şi obţinere a gradelor didactice II şi I.
În corelare cu reglementările specifice educaţiei adulţilor şi educaţiei permanente, perfecţionarea cadrelor didactice se realizează prin stagii de formare obligatorii.
Personalul didactic, precum şi personalul de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământul preuniversitar este obligat să participe periodic la programe de formare continuă, astfel încât să acumuleze, la fiecare interval consecutiv de 5 ani, considerat de la data promovării examenului de definitivare în învăţământ, minimum 90 de credite profesionale transferabile (Legea 1/2011, art. 245).
Conform Metodologiei privind formarea continuă a personalului din învăţământul preuniversitar (art. 4), formarea continuă se realizează în principal prin:
a) programe şi activităţi de perfecţionare a pregătirii ştiinţifice, psihopedagogice şi didactice;
b) programe de formare în domeniile conducerii, îndrumării şi evaluării învăţământului;
c) cursuri de pregătire şi susţinerea examenelor de obţinere a gradelor didactice II şi I;
d) programe de conversie profesională;
e) studii corespunzătoare unei specializări din alt domeniu de licenţă.
Formarea continuă asigură actualizarea şi dezvoltarea competenţelor personalului didactic, inclusiv dobândirea de noi competenţe, în funcţie de evoluţiile din planul nevoilor de educaţie şi al curriculum-ului educaţional, precum şi în funcţie de exigenţele privind adaptarea competenţelor personalului didactic la schimbările din structurile/procesele de educaţie.
Foto: Presidency.ro
Mihai Peticilă
R.P.
Profesorul anonim
Redacția
5 comments
Am o intrebare. De ce in statele europene cu traditie in educatie, cursurile de formare, conversie profesionala sunt in grija statului, este o politica educationala de stat? Mai precis exista o colaborare dintre mediul privat, accesare fonduri europene, autorizare firme private pentru scolarizare, conversie profesionala (exemplul scolilor tehnice din Germania). In Romania este o afacere, sunt “jupuiti” oamenii, profesorii, pt a face reconversie, obtinerea de credite, totul prin eforturi financiare personale, platim cursuri efectuate la CCD si universitati. Acesta este unul din motivele pentru care tinerii absolventi prefera sa plece din tara.
Cu teoria si cu obligatiile stam foarte bine, cu drepturile stam mai rau.
Ar fi bine, pentru corecta informare, sa mentionam si art 104 (2) b ,,Finantarea de baza se asigura de la bugetul de stat si pentru cheltuielile cu pregatirea profesionala”
Ori, daca un angajator obliga angajatul sa urmeze periodic cursuri de pregatire profesionala trebuie sa ii asigure si finantarea acestora. In teorie este prevazut, dar in practica?
Cele mai multe cursuri pe banii nostrii!
Nu mi-a asigurat nimeni cursuri de formare in 16 ani de invatamant,cu exceptia celor din fonduri europene la nivel de tara. Si astea au cam fost vreo 4 in 20 de ani. Nici nu le-am prins pe toate. Mai mult decat atat, mi-am gasit singur cursuri pentru dezvoltarea personala, cursuri, conferinte gratis. Si ma pregatesc prin studiu individual, fiind un bun autodidact. Dar pentru asta nu-mi da nimeni credite, desi, uneori stiu mai multe decat colegii cu acele pseudocursuri creditate. Deci, care e rostul sa obligi la asa ceva? In invatamant, cine nu e la curent cu didactica, noutatile etc oricum nu rezista. Nu tre’ sa vin eu cu bratul de hartoage.
,,noștri”, d-le Ion, dacă tot ați facut astfel de cursuri. Sau sunteți vreun directoraș agramat promovat de partid și vă pare rău și de banii de i-ați dat pe acele amărate cursuri de management?…N-ați reușit sa vi-i decontați?
Scuzați întrebarea, dar cunosc și eu cativa analfabeți retarzi ajunsi directori pe filiera pnl-usr . Tot așa scriu și ei- ,,noștrii”, ,,copi”. Oameni destepti, ca si inspectorii care i-au numit!