În 10 ani o să ne confruntăm cu o criză de profesori calificați, mai ales în zona matematicii, unde sunt mai multe ore, dar și în zona științelor, unde peste jumătate dintre profesori au peste 50 de ani, a declarat Lucian Ciolan, prorectorul Universității din București la prezentarea raportului detaliat al rezultatelor testării internaționale TIMSS 2019.
Acesta a mai spus că analiza făcută arată că un procent foarte mic dintre studenți au ca prima opțiune cariera didactică, iar asta ar trebui să ducă la o strategie de recrutare bazată pe un anumit tip de stimulente.
Profesor de Politici educaționale și sociale și Metodologia cercetării la Departamentul de Științe ale Educației, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Lucian Ciolan spune că a descoperit „cu tristețe” din datele studiului TIMSS 2019 că unul din patru profesori nu a participat la nicio activitate de formare în ultimii doi ani. Ciolan a mai spus că, pe lângă aceștia, „există un procent foarte mare și al celor care în ultimii ani au participat la 3-6 ore de formare continuă, care practic e tot un fel de neparticipare”.
Lucian Ciolan: „În ceea ce privește recrutarea și formare inițială a profesorilor aș vrea să subliniez foarte clar câteva chestiuni. Recrutarea profesorilor calificați pentru matematică și științe trebuie să intre într-o zonă strategică. De ce? Dintr-un motiv foarte simplu: peste jumătate dintre profesorii de matematică și științe sunt oameni de peste 50 de ani, iar investigând opțiunile studenților pentru a-și alege o carieră în educație constatăm că un procent foarte mic dintre studenți au ca prima opțiune cariera didactică. Iar estimarea noastră este că, dacă nu intervenim cu o strategie de recrutare și de stimulare încă din zona de formare inițială, în aproximativ 10 ani o să ne confruntăm, mai ales la matematică, unde sunt catedre mari cu ore multe pe săptămână, cu o criză de profesori calificați. La noi e mitul ăsta care a circulat până acum, că sistemul nostru are mulți necalificați, nu este adevărat să știți. Numărul de profesori necalificați din sistemul de educație este relativ mic, e chiar nesemnificativ aș spune, raportat la numărul total.
Dar, încă o dată, având în vedere vârsta profesorilor și intențiile actuale de opțiune pentru cariera didactică la tineri – impun aceste situații o strategie de recrutare care, de exemplu, poate să se bazeze pe un anumit tip de stimulente. De exemplu, granturile de la masteratele didactice să nu mai meargă otova pentru toți studenții, ci să meargă dedicat pentru domenii prioritare, de exemplu pentru matematică și științe. Și în același timp probabil că nu ar fi de neglijat și o distribuție regională a stimulentelor pentru formarea de profesori în funcție de cum arată nevoile sistemului. Dacă într-o regiune, de exemplu, e nevoie de mai mulți profesori calificați de matematică și științe, atunci mai multe granturi și mai multe stimulente trebuie să meargă în zona respectivă.
Eu cred că o soluție care ar putea fi luată în considerare pe termen scurt este și soluția conversiei profesionale. Odată cu pandemia s-au tulburat apele în zona employment-ului, în zona angajării și eu cred că sunt oameni valoroși care pot, cu pregătirea necesară evident, să vină din alte domenii, din domeniile ingineriei, de exemplu, unde nu mai sunt atât de multe businessuri funcționale ca înainte, prin cursuri de reconversie profesională, să vină dacă își doresc și să activeze în domeniul educației.
„Plecările cele mai multe din sistemul de educație se produc în primii 5 ani de carieră”.
Lucian Ciolan, prorectorul Universității din București
De asemenea, în zona aceasta o ultimă idee este ideea retenției. Nu este suficient să introducem profesori noi în sistem, ci este nevoie de stimulente, iar prima parte a carierei este critică. Plecările cele mai multe din sistemul de educație se produc în primii 5 ani de carieră. Evident că în primii 5 ani de carieră salariul e cel mai mic și perspectivele de evoluție sunt cele mai puține, așa că eu cred că o politică de stimulente, nu doar financiare dar și materiale, simbolice, profesionale, e foarte important în zona asta, într-o țară în care mobilitatea forței de muncă este foarte redusă pentru că la noi majoritatea oamenilor locuiesc în locuințe proprietate personală și atunci disponibilitatea lor de a se deplasa sau de a se muta în alte zone este foarte mică, în lipsa unor astfel de stimulente. Unele țări au încercat, să știți, chiar salarizări diferențiate în funcție de zonă și chiar în funcție de disciplina predată. Sigur că aici intervin alte probleme de etică și echitate, dar în ultimă instanță, dacă de exemplu constatăm că profesorii de informatică nu vor să vină în sistem altfel decât cu un stimulent financiar, pentru că piața îi atrage în altă parte, putem lua în considerare și un lucru de acest gen.
În zona formării continue tristețea mea cea mai mare, ca specialist în Științele Educației, a fost să constat că unul din patru profesori nu a participat la nicio activitate de formare în ultimii doi ani. La nicio activitate de formare continuă. Și acesta este procentul uriaș al celor care nu au participat deloc. Există un procent foarte mare și al celor care în ultimii ani au participat la 3-6 ore de formare continuă, care practic e tot un fel de neparticipare, adică o participare atât de redusă încât nu ne putem aștepta ca ea să fi avut vreun impact. Eu cred că aici trebuie identificate cauzele, trebuie să vedem de ce nu merg profesorii! Studiul acesta nu are un răspuns.
Poate că unii nu au acces, alții nu merg pentru că nu au resurse, probabil ambele versiuni sunt adevărate și sigur poate să existe și categoria celor care nu merg pentru că nu îi interesează sau nu sunt stimulați să facă chestiunea aceasta. Oferta de formare, din punctul meu de vedere, trebuie să fie ofertă stratificată, care ia în considerare nevoile identificate atât la nivel individual, dar și prioritățile instituționale ale școlii și, nu în ultimul rând, prioritățile de reformă ale Ministerului Educației. Așadar orice profesor ar trebui să primească un pachet de formare în care să cu existe aceste trei dimensiuni: priorități de politică educațională națională, situații specifice ale școlii în care lucrează și nevoi personale, nevoi individuale ale profesorului respectiv cum ar fi de exemplu nevoia de a face ore remediale. Dacă facem mai mult din ceea ce nu a dat rezultate nu facem nicio treabă. Deci dacă predăm același lucru de cinci ori în același fel, dilatarea timpului nu duce neapărat la un progres în învățare. Pe de altă parte, ne arată tot studiul, tot timpul de învățare pe care îl au la dispoziție elevii influențează în mod serios performanța lor.
Pe de altă parte în domeniul formării continue este nevoie de o alocare serioasă și transparentă de resurse. Ministerul Educației trebuie să aloce banii aceștia, după opinia noastră, într-o manieră competitivă, dacă vrea să facă asta la nivel național. Adică să facă disponibile granturi pentru furnizori pe cele trei dimensiuni. Dacă nu vrei să facem lucrul ăsta la nivel național există întotdeauna, la fel de bine, opțiunea de politică descentralizată în care fie individual profesorii să primească vouchere de formare continuă de anumită valoare cu care să-și cumpere cursuri acreditate într-o manieră sistematică, sau să se ducă resursele la nivelul școlii unde să fie gestionate cu înțelepciune.
Profesorii au nevoie de formare continuă în zona pedagogiilor inovative. Științele au nevoie de învățare bazată pe investigație, au nevoie de proiecte de service learning de învățare bazată pe proiecte ș.a.m.d. Interacțiunea cu copiii trebuie să fie o interacțiune care nu se petrece cu fața la tablă și cu spatele la clasă, ci se petrece în facilitare cu abilități de couching, de design, de experiențe interactive de învățare, gândire critică și managementul clasei. Noi am intuit din spusele profesorilor o anumită nevoie că acestea ar trebui cumva sistematizate și cumva transformate într-o ofertă solidă de formare continuă, cu răspuns inclusiv la întrebarea „ce se întâmplă dacă nu facem 90 de credite în cinci ani?”, inclusiv „ce ni se întâmplă bun dacă facem 90 de credite de formare continuă în cinci ani?”.
Despre evaluarea TIMSS
TIMSS este un studiu comparativ la nivel internațional, realizat de Asociația Internațională pentru Evaluarea Performanțelor în Educație și care măsoară performanțele la matematică și științe. Studiul este derulat de către Asociația Internațională pentru Evaluarea Performanțelor în Educație (International Association for the Evaluation of Educational Achievement, IEA). În România, evaluarea a fost implementată de către Facultatea de Psihologie și Științele Educației din Cadrul Universității din București, cu finanțare de la Ministerul Educației.
- Potrivit autorilor, “rezultatele TIMSS 2019 fac posibilă luarea de decizii bazate pe dovezi științifice pentru a îmbunătăți politicile educaționale și practicile legate de predarea și învățarea matematicii și științelor. Rezultatele TIMSS 2019 oferă dovezi obiective și cu privire la eficiența formelor actuale de testare educațională la nivel național, evaluarea obiectivă și standardizată reprezentând o resursă foarte importantă pentru dezvoltarea performanței în învățare”.
La TIMSS 2019 au participat 199 de școli, selectate pentru reprezentativitate la nivel național, cu un total de 4.485 de elevi de clasa a VIII-a, dar și 196 de directori, 214 profesori de matematică și 609 profesori de științe.
Citește și:
O criză serioasă de profesori buni de matematică și științe “e predictibilă peste maximum 10 ani” – raportul de țară TIMSS 2019. Ce spune studiul despre problemele și necesitățile profesorilor la materii unde acum, elevii, iau “notă de trecere”, dar rămân la coada UE
Ce spune despre elevii români TIMSS 2019, testarea care a arătat că România are cel mai mare analfabetism științific funcțional din UE: Multe exerciții teoretice și prea puține experimente, mulți elevi care merg înfometați la școală, inegalități / Recomandările Raportului de țară
Rezultate TIMSS 2019: România s-a clasat ultima din Europa, la același nivel cu Bahrain și Emiratele Arabe, la alfabetizarea științifică și numerică a elevilor de clasa a VIII-a. 22% dintre tineri sunt analfabeți funcțional la matematică și chimie, fizică, biologie
Capitolul din matematică la care elevii români au obținut cele mai slabe rezultate la testele TIMSS. Cum îi poți ajuta pe copii să înțeleagă mai mult. O lecție din Germania
Cum arată problemele de Matematică și Științe pe care peste 30% din copiii români de clasa a VIII-a nu le-au rezolvat la TIMSS 2019, testare unde avem dublu record: cel mai mic punctaj și cel mai mare nivel de analfabetism numeric și științific din UE
VIDEO Rezultatele României la testarea internațională TIMSS 2019, care analizează competențele de matematică și științe ale elevilor, sunt anunțate de Universitatea din București. Dragoș Iliescu: România înregistrează cel mai mare procent de analfabetism științific funcțional din UE
Foto: Lucian Ciolan/Universitatea Bucuresti
R.P.
Mihai Peticilă
Redacția
Raluca Pantazi
25 comments
Totul este Varza
Probabil că elevii din Estonia și Finlanda, nu sunt obsedați sexual așa cum sunt foarte mulți elevi de la noi. Poți să ai ca profesor mii de studii, de cursuri și experiență dar nu ai cum să faci din căcat bici. Din păcate la noi elevii care nu învață au cam aceleași note ca cei care învață. Contează foarte mult gradul de inteligență al copilului, ar trebui să constatăm ce fel de părinți au copii din ziua de azi și poate așa am înțelege mai bine multe lucruri. Sunt șocat de gândirea bolnavă pe care o au unii părinți și elevi. Să nu avem pretenții ca noi părinții să lăsăm educația propriilor copii doar în grija profesorilor. Dacă noi nu suntem capabili să educăm 2 sau 3 copii cum poate un prof să educe zeci de elevii cu tot atâtea caractere.
Unde să se ducă să predea un tânăr profesor de lb română dacă nu sunt posturi scoase la titularizare? In județul Constanța anul acesta nu este niciun post la lb română. Singura soluție este să predea la o școală privată unde salariul este mult mai mic decât la stat.
Ce faceți Dl Prorector cu acele cadre didactice din învățământul preuniversitar care se perfecționează din 5 în 5 ani în învățământul universitar respectând Ordinul 5561/2011? Va bateți joc de munca lor pentru ca asa vor unii DOMNI / DOAMNE din MEC sau INSPECTORATE?
Întreabă un cadru didactic care, după ce a terminat studiile universitare de licență – 5 ani la Bacău, univ. de stat, 2 mastere la Bacău și București , univ de stat și îl face și pe al treilea la Iași tot în univ. de stat, gr.1, ASE Buc luat cu nota 10, ajunge învățătoare, asta ptr ca are Liceul pedagogic, din prof.1 titular, specializare economic.
Cat sa ma mai perfecționez? Întreb, sper, NU RETORIC!
Pe partea de Informatica si programare, la gimnaziu sunt maxim 1% din profesorii ce predau informatica si TIC in pas cu evolutia. Majoritatea profesorilor de informatica de gimnaziu, dau de scris din manual cate o pagina, mai afiseaza pe proiector niste filme despre tehnologii IT si cam atat. Nu se vrea de la inspectoratele judetene sa se educe in profit viitoarea generatie. Este o bataie de joc ce fac inspectoratele, nu pun accent pe meseriile de viitor cu care se vor putea sustine toate bugetele peste 20 de ani.
În Estonia profesorii nu au salarii ca în Finlanda, din contra au salarii mici, varsta profesorilor e cam aceiași ca a alor noștri, și totuși, elevii din Estonia i-au întrecut pe cei din Finlanda . Cine își dorește sa fie profesor, este! Ai noștri vor doar stimulente, bani, în schimb performanta lasă de dorit.
Cat cinism!
Câteva stimulente din Estonia:
-Salariul minim 1315 euro pe luna
– Poți lucra SI 35 de ore în 7 zile sau 7 ore pe zi
– prima de rural de 12782 de euro în 3 ani
“Since 1 January 2020, the minimum wage for a basic school and upper secondary school teacher working full time is 1,315 euros per month.”
“According to the Employment Contracts Act, a regulation of the Government of the Republic has established a list of positions of educationalists to which reduced working time applies. The list also includes teachers of preschool child care institutions, general education schools, vocational schools and hobby schools. The duration of reduced working time on these positions is 7 hours per day or 35 hours per seven days.”
According to the State Pension Insurance Act, persons who have attained 63‒65 years of age (the retirement age depends on the birth year) and whose pension-qualifying working period earned in Estonia is at least 15 years or who have pension insurance have the right to receive an old-age pension. An old-age pension is one of the types of state pensions and is granted for life. A request for an old-age pension may be made at any time after the right to receive the pension is obtained.
A teacher’s start-up support scheme supports young teachers that have passed teacher training and who go to work in rural areas. The total amount of support is 12,782 euros and it is paid within three years.
https://eacea.ec.europa.eu/national-policies/eurydice/content/conditions-service-teachers-working-early-childhood-and-school-education-23_en
Posturi sunt destule, mai ales la fizică. Nu sunt candidați care să le ocupe. Pot afirma acest lucru, pentru că an de an orele rămân neocupate, nici măcar cu pensionari!!! La fel se intâmplă și cu disciplina chimie.
Tinerii valoroși ocupă alte meserii, mai bănoase. Examenele de titularizare sunt destul de dificile, cu accent mai mult pe partea științifică, mai puțin pe practică.
Reintroduceți în universități practica pedagogică de o zi pe săptămănă!
Solutia e simpla, dar nu este dorita. Daca vreti o scoala ca in Finalanda, platiti profesorii ca in Finlanda. Dar la noi se doreste o scoala ca afara cu salarii ca in Africa subsahariana. Ca sa citam un clasic in viata, “e un sistem așa, o mână nevăzută” care nu doreste profesionalizarea romanilor si performanta academica in Balcani.
Se poate rezolva pe loc prin marirea varstei de pensionare la 80 de ani!
Doar cei de matematică și științe ? Măriți aria de cercetare și la alte arii curriculare . La limba română , de exemplu . În școala în care predau suntem patru profesoare de limba română , trei dintre noi au peste 50 de ani , a patra vine tare din urmă. La un liceu de prestigiu din opt profesori de română , cinci bat la poarta casei de pensii. Și exemplele pot continua . Ies la pensie ultimele generații care au dat admitere la facultate , care au făcut practică pedagogică pe bune, care au scris sute de planuri de lecție ca debutanți … și care au mai fost respinși la definitivat , dacă un profesor universitar considera că onor candidatul nu e suficient de bine pregătit ( îmi amintesc de Frâncu , profesor de romanistică la Iași : ” Tu vrei să fii profesor definitiv ?! Să nenorocești generații de elevi? Mai pune mâna pe carte !” ) Adică profesorii considerați ” îmbâcsiți , reticenți la reformă , dificili , închistați , plini de idei învechite”. Ăia care mai cred în carte ! Este adevărat , un profesor bun se formează în timp și mă uit cu drag la cei tineri , dar… s-au umplut unele cancelarii de absolvenți de la Spiru și am observat o scădere calitativă. Nu spun mai mult . Pentru clarificare : fac parte din categoria celor care iau foc atunci când sunt bălăcăriți profesorii . așa , de aiurea , dar nu pot să nu observ și alte lucruri…
Am observat și eu acest fenomen, ca profesor de limba română din generația (aproape de) 50 de ani. Profesorii care intră acum în sistem sunt tot mai slab pregătiți, cu o cultură deficitară, ba chiar fac greșeli de exprimare sau de ortografie inadmisibile. Sunt cei care dansează pe manele cot la cot cu elevii la banchete, cei care le recomandă entuziasmați lecturi precum „Fluturi” sau, mai rău, ”50 de umbre ale lui Gray…” Sunt, pe de altă parte, cei mai vocali când vine vorba de „cancel culture” românesc, desființând clasicii cu nonșalanță.
Nu va fi nici o criza daca se vor tine cursurile modern, civilizat și cu mai puține cheltuieli on- line, unde un profesor poate preda la 5 clase simultan.Oricum acesta este viitorul nu tabla, buretele și creta, ca în secolul trecut
Dacă ăsta ar fi fost viitorul, ar fi fost introdus de mult în SUA. Sau poate nu au beneficiat de un consilier de valoarea domniei voastre.
SUA este varza pe partea de educatie. Mai informati-va , va rog! Doar la nivel universitar sunt considerati un reper. In rest, sunt la acelasi nivel ca noi.
Câtă vreme un distins cercetător științific (prorector) vorbește despre” un mare procent ” cred că nu am de ce să mai citesc…
Totuși, un procent =1%…
Corect ar fi fost” o mare proporție “…
Vorbim despre matematică!!!
Nu!E nevoie doar sa scoateți posturile.De ani de zile nu au fost posturi și asta din cauza că au fost ținute de pensionari și pentru pensionari și altunci oamenii au plecat și și-au căutat în altă parte un loc de muncă.Asa se procedează și acum la toate materiile.Sunt posturi ținute ani de zile și nu sunt scoase la titularizare.
Nu pot fi tinute posturile celor pensionati.
Cei care prefera salariul de mizerie unei pensii mult mai mizerabile, continua cum e si normal, sa lucreze pe postul lor.
Nici nu le pasa cine mai preda prin scoli, si daca vrei sa te intorci inapoi in invatamant trebuie sa treci prin tot tacamul, titularizare, nu scot posturi la concurs desi au garla de posturi, cel putin la fizica. Ar trebui sa te poti reangaja in sistem direct fara jdemii de examene.
Si chiar cu jdemii de examene nu ocupi post decât un an.Deja ma gandesc cu groaza ca in urmatorii 20-30 de ani o sa stau tot prin examene.De ce?Pai nu sunt posturi.
Dacă stiam ce ma așteaptă nu intram în învățământ dar acum nu mai am de ales.
Profesorii au nevoie de un trai decent atat timp cat nu-l asigurati sistemul de educatie va fi din ce in ce mai subred. Profesorii de matematica mai pot face meditatii dar ce faceti cu ceilalti care nu au bani de mancare, haine, facturi, etc. Vacanta este un vis de cand nu mai avem tichete!
Nu e o fericire ca dupa ce lucrezi la scoala zilnic cu sute de elevi, ca sa ai ce manca si ca sa iti achiti facturile, sa te chinui cu lectii private. Poate faci si o comotie cerebrala in timpul unei meditatii.
Daca salariile ar fi decente, ca ale medicilor, ar da meditatii doar avarii.
Deja fenomenul se întâmplă și în lipsa măririlor salariale. Tot mai mulți profesori renunță la meditații, pentru că au început să constate că banii respectivi se duc pe medicamente și doctori.
Greu pentru inimă/creier (și liniștea/fericirea familiei!) să lucrezi 9 ore zilnic (L-V)… aproape 11 luni pe an, nu? Aș spune chiar imposibil pentru unii!