„Termini studiile, dar nu ai siguranța zilei de mâine. Este foarte greu să ajungi la o stabilitate. Nu se scot suficiente posturi spre titularizare”, spune Andreea Deteșan, economist și mamă a două fete care a decis să își schimbe cariera și să devină învățătoare. Absolventă a Facultății de Științe Economice, ea urmează a doua facultate, Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Potrivit prezentării transmise de Asociația Școala Încrederii, perioada în care și-a crescut copiii a determinat-o „să se informeze mai mult despre psihologia copilului, despre parenting modern, despre ceea ce ar trebui să fie și cum ar trebui să arate educația în școli”.
Într-un interviu acordat în cadrul campaniei organizației, viitoarea profesoară vorbește însă și despre dificultățile pe care le vede în sistem.
„Această direcție nu este cu totul nouă pentru mine. În trecut, m-am gândit să urmez Liceul Pedagogic, însă contextul de atunci m-a condus spre un alt drum. Nu am regrete în această privință, însă faptul că astăzi sunt părinte, precum și realitățile educației contemporane, m-au determinat să fiu mai aproape de educația propriilor copii și de educația din România, în general. Simt că acum, ca adult, pot contribui la un viitor mai bun prin implicarea în educația copiilor. Chiar dacă această motivație poate părea idealistă, ea este una sinceră și puternică”, spune aceasta.
În prezent, îmbină viața de familie, un loc de muncă full-time și studiile universitare.
„Cine crede că este ușor să fii mamă, soție, economist cu un job full-time și student la o facultate nu a trecut prin așa ceva. Cu toate astea, caut să găsesc un echilibru și am ajuns deja în anul III la Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar. Ce urmează? Viitorul rămâne deocamdată incert, având în vedere examenele de licență, titularizarea și oportunitățile profesionale disponibile”, afirmă Andreea Deteșan.
Întrebată cât de atractivă mai este profesia didactică pentru tineri, viitoarea învățătoare spune că vocația nu este suficientă atunci când sistemul nu oferă predictibilitate.
„Este atractivă pentru cei care au vocație și dorința de a profesa, de a aduce beneficii în educație. Eu, de exemplu, am copii și vreau să mă implic mai mult în zona educației. Dacă nu există această chemare, actul educațional nu va fi unul autentic. Educația nu este un job oarecare. Salariile contează, desigur, dar cred că vocația și motivația rămân cele mai importante. Totuși, există și partea practică: termini studiile, dar nu ai siguranța zilei de mâine. Este foarte greu să ajungi la o stabilitate. Nu se scot suficiente posturi spre titularizare, iar mulți profesori dau an de an examene, fără siguranța că postul pe care îl ocupă acum va exista și anul următor”, spune Andreea Deteșan.
Ea consideră că problemele școlii românești merg dincolo de lipsa posturilor și că sistemul trebuie să îi ajute pe elevi să înțeleagă utilitatea a ceea ce învață.
„În primul rând, ar trebui atrași cei care își doresc cu adevărat să fie profesori și să facă o muncă de calitate. În al doilea rând, școala și-a pierdut, în percepția multor oameni, din seriozitate și din importanță, ceea ce este grav. În al treilea rând, a scăzut încrederea oamenilor în nivelul educației. Suntem încă în urmă în ceea ce privește corelarea dintre teorie și practică. Elevii trebuie să învețe să se adapteze vremurilor, să vadă aplicabilitatea a ceea ce învață, să înțeleagă la ce le folosește școala și cum pot aplica în viața reală ceea ce învață. Trebuie să simtă beneficiile școlii și să aibă încredere în profesori și în sistemul educațional”, afirmă aceasta.
Andreea Deteșan vorbește și despre lipsa resurselor materiale din multe unități de învățământ și despre dificultățile integrării copiilor cu cerințe educaționale speciale.
„Printre principalele provocări consider că se numără lipsa materialelor, pentru că este nevoie de material didactic, iar în multe instituții acestea lipsesc și intervin părinții, mai ales la grădiniță. Sălile de clasă nu sunt corespunzătoare ca spațiu, raportat la numărul de copii. Combinația dintre aceste probleme este copleșitoare atât pentru cadrul didactic, cât și pentru copii, iar calitatea procesului de învățare scade. (…) Există probleme legate de integrarea copiilor cu CES în clasele de stat, fără susținere specializată. Lipsesc terapeuții, profesorii de sprijin și, în general, resursele necesare integrării reale în școala de masă. Contează și pregătirea cadrelor didactice, precum și motivarea lor. Managementul instituțional este, la rândul său, foarte important”, spune ea.
Despre tehnologie, viitoarea profesoară spune că aceasta trebuie folosită echilibrat, atât de profesori, cât și de elevi.
„Copiii au acces la rețele sociale și la platforme cu filmulețe scurte care transmit informația foarte rapid, iar acest lucru îi face să se concentreze mai puțin timp asupra unui subiect și să nu mai rămână captivați de detalii la fel de mult. Nu mai au răbdare să urmărească nici măcar un filmuleț de 10 minute, așa că procesul de învățare trebuie adaptat. Altfel, îi pierzi și nu mai poți duce predarea până la capăt. Profesorul trebuie să fie mult mai flexibil și să se adapteze, să facă învățarea atractivă pentru ei”, afirmă ea.
Întrebată ce își propune să îi învețe pe copii, Andreea Deteșan spune că accentul ar trebui pus pe competențe care să îi ajute pe termen lung.
„Îmi propun să îi ajut să învețe cum să învețe, cum să fie flexibili și cum să se adapteze la viața reală. Cred că, în primul rând, este important să înțeleagă că învățarea este continuă și că trebuie să învățăm din tot ceea ce facem, să avem deschidere și curiozitate. De asemenea, partea de dezvoltare personală este foarte importantă”, spune aceasta.
Ea apreciază că practica pedagogică este cea care îi pregătește cu adevărat pe viitorii profesori.
„Cele mai importante au fost orele de practică, pentru că acolo vezi efectiv cum se simte la clasă, cum se predă, cum explici. Din cursuri primești doar frânturi. Până nu treci efectiv prin astfel de situații, nu ai cum să le înțelegi cu adevărat”, afirmă Andreea Deteșan.
Interviul a fost realizat în cadrul campaniei „Școala Tinerilor Profesori de Încredere”, derulată de Asociația Școala Încrederii, un proiect dedicat formării inițiale și continue a viitorilor profesori, finanțat prin Programul Educație și Ocupare, din Fondul Social European Plus.
