România înregistra, în 2024, cea mai mare rată a părăsirii timpurii a școlii în rândul țărilor membre UE, cu 16%, mult peste media europeană de 9%. Iar această situație se face simțită în condițiile în care, de aproape 20 de ani, situația din România a stagnat, în timp ce majoritatea celorlalte țări europene aflate într-o situație similară la începutul anilor 2000 au înregistrat progrese semnificative. Mai mult, în unele domenii și în unele regiuni ale țării situația s-a înrăutățit între timp, arată o nouă analiză UNESCO.
Organizația mondială a publicat, recent, Raportul Global de Monitorizare a Educației – GEM 2026. În cadrul raportului, despre concluziile generale ale căruia Edupedu.ro a scris aici – include studii de caz pentru o parte dintre țările analizate. Printre ele se numără și România, cu un studiu de caz pe tema Accesului și echității în Educație.
Analiza se concentrează pe problema acută a abandonului școlar și pe posibilele cauze asociate acestuia. Și privește în profunzime, trecând în revistă, rapid, istoricul învățământului obligatoriu începând cu perioada comunistă și ajungând la schimbările de politici și programele recente de creștere a participării copiilor la educație.
- Pentru a evalua rata de părăsire timpurie a școlii, raportul UNESCO folosește date Eurostat aferente anului 2024, actualizate în 2026 – despre acestea, pe larg mai jos.
Studiul de caz arată că, dintre actualele țări membre UE, în 2002 existau șase (17% din totalul actualilor membri) cu o rată de părăsire timpurie a școlii peste media UE. Iar țări precum Malta, Portugalia, Spania și Italia aveau rate peste cea a României.
Dar cele mai multe țări au înregistrat, de atunci, progrese: „până în 2024, Malta și Portugalia și-au redus rata de părăsire timpurie a școlii cu peste 80%, pe când Bulgaria, Italia, Luxemburg și Spania au redus-o cu peste 50%”.
România a fost departe de acest progres: „România și-a redus rata de părăsire timpurie a școlii cu 23% între 2002 și 2008, dar de atunci a stagnat. În 2024, avea cea mai ridicată rată din UE (16%), mult peste media UE de 9%.”
Datele Eurostat actualizate în februarie 2026 arată că două dintre regiunile României „conduc” în topul regiunilor UE cu cele mai mari rate ale părăsirii timpurii a școlii, înțeleasă ca procent al populației de 18-24 de ani fără studii obligatorii finalizate. Dacă rata medie UE pentru anul 2024 este de 9,3%, regiunile Sud-Est și Centru din România se remarcă prin rate de 2-3 ori mai mari.
Eurostat ia în calcul și regiuni ale unor țări precum Turcia, cu mai multe provincii care au rate de părăsire timpurie mult mai ridicate. Dintre regiunile ce fac parte din UE, doar Guyana Franceză, situată în America de Sud, are o rată superioară (29,4%) recordului provinciei Sud-Est din România, iar provincia spaniolă Ciudad de Melilla (26%), din nordul Africii, are o rată peste regiunea Centru din România.
Din țară, regiunea Sud-Est raportează pentru anul 2024 o rată de 26,2%, iar Centru – 21,6%, la egalitate cu regiunea Eszak-Magyaroszag din Ungaria, acestea fiind regiunile din UE continentală cu cele mai mari rate.
Celelalte regiuni din România înregistrează:
- Sud-Muntenia – 19%
- Sud-Vest Oltenia – 17,9%
- Nord-Est – 16,1
- Nord-Vest – 14,9%
- Vest – 8,%
- București-Ilfov – 6,6%
Discrepanța dintre București – față de care doar regiunea Vest se apropie – și celelalte regiuni este remarcată și în studiul de caz UNESCO, analiză care arată, chiar, că regiunea Sud-Est a cunoscut o creștere a ratei de la 24% în 2002 la 26% în 2024, iar Centru a stagnat în toată această perioadă.
UNESCO notează că o serie de alte date arată o imagine și mai gravă în cazul României, dar estimările trebuie interpretate cu precauție din cauza multor reforme și schimbări legislative din ultimele două decenii.
„Dar chiar și așa”, arată documentul citat, ”imaginea generală este clară: România a înregistrat doar un progres limitat în reducerea excluziunii tinerilor din educație, chiar dacă există o variație mare între regiuni”.
Tot UNESCO, făcând un istoric al învățământului românesc din comunism până acum, notează că, atunci când au aderat la UE, România și Bulgaria s-au angajat să contribuie la efortul UE de a reduce rata părăsirii timpurii a școlii sub pragul de 10% până în 2020, țintele naționale fiind stabilite la 11% în cazul Bulgariei și 11,3% pentru România. „Ambele țări au ratat ținta pentru 2020, dar Bulgaria a redus rata sa, în cele din urmă, de la 15% în 2007 la 8% în 2024, pe când România a stagnat la 17%, care reprezintă aproape dublul mediei UE.
În analiză sunt identificate trei probleme care par să se afle la originea acestei situații: cât de puternice sunt cadrele financiare și instituționale, educația și formarea profesională, respectiv sprijinirea minorității rome.
Probleme-cheie: Subfinanțarea educației, învățământul profesional, accesul romilor la educație
Unesco arată, între altele:
- „România a dezvoltat o strategie națională cu privire la părăsirea timpurie a școlii în 2015, aliniată la cadrul Educației și Formării 2020. Și a cheltuit peste 2 miliarde de lei (500 de milioane de dolari) pe măsuri relevante până în 2021. Bn pofida unui design cuprinzător ce a acoperit măsuri de prevenție, intervenție și compensație, implementarea a fost fragmentată.
- Evaluările fac trimitere la probleme de coordonare și comunicare interministerială, capacitate administrativă locală slabă, monitorizare limitată și servicii insuficiente de sprijin în școli.
- „Unele dintre aceste limitări sunt legate de subfinanțare, în condițiile în care cheltuielile publice pentru educație au fost în mod consistent sub pragurile internaționale (4% din PIB și 15% din cheltuielile publice totale), cu excepția unei scurte perioade între 2006-2009, când a fost atins doar pragul de 4% din PIB”.
În cazul învățământului profesional, analiza UNESCO arată că sistemul a cunoscut perturbări grave în 2009, prin închiderea Școlilor de Arte și Meserii, aflate adesea în mediul rural, nevoia de transfer către școli tehnologice situate preponderent în mediul urban făcând ca situația să fie foarte dificilă pentru familiile cu venituri mici de la sate. „Drept rezultat, abandonul a crescut masiv în clasele a IX-a și a X-a, peste 55.000 de adolescenți fiind în afara școlii spre mijlocul deceniului trecut.
De atunci, notează studiul de caz UNESCO, România a încercat printr-o serie de reforme să își reconstruiască sectorul de educație și formare profesională, iar în 2023 circa 61% dintre elevii care urmau studii liceale și postliceale erau înscriși în programe de acest fel în 2023, comparativ cu 52% în medie la nivel european.
Dar, în pofida unor măsuri și stimulente pentru a întări aceste rute educaționale, abandonul „rămâne îngrijorător, mai ales în zonele rurale și dezavantajate, reflectând provocări mai largi de acces inegal și capacitate instituțională limitată”.
În al treilea rând, pe tema incluziunii pentru elevii romi, raportul arată că rezultatele la nivel de generație s-au îmbunătățit: „circa 60% dintre romi au finalizat gimnaziul în 2024, de două ori mai mult decât generația anterioară, iar 34% au finalizat cel puțin învățământul liceal, comparativ cu 20% în 2016”.
Dar, arată raportul, copiii romi se confruntă în continuare cu „bariere semnificative de acces la educație”. Între altele, segregarea este în creștere: „procentul de copii de 6-15 ani care mergeau la o școală unde cei mai mulți copii erau romi a crescut, în România, de la 28% n 2016 la 43% în 2024”. Iar ei sunt reprezentați disproporționați în școli rurale sau școli cu puține resurse, cu infrastructură slabă, profesori cu pregătire limitată și cu bariere de limbă, arată documentul citat.
- Acesta notează, pe de altă parte, că în anii recenți au fost făcute o serie de investiții și au fost luate măsuri de creștere a incluziunii, iar în acest sens sunt alocați și bani prin PNRR.
Ștefan Lefter
Dacian Dolean
Matei Pop
Redacția
6 comments
Asta e din cauza ca nu au profesorii salarii mari!
Școala „de fațadă”:
Învățământul primar a devenit un concurs de lipit fluturi pentru salariul doamnei!
E timpul să dăm cortina la o parte și să vedem ce se întâmplă cu adevărat în clasele copiilor noștri.
Vânătoarea de „Gradație de Merit” a ucis alfabetizarea! Î
Învățătoarele nu mai urmăresc programa, ci „grila de punctaj”. Un concurs de costume din saci de gunoi aduce puncte la salariu; faptul că un copil nu știe să lege două propoziții corect, NU aduce nimic. Se muncește pentru dosar, nu pentru elev!
Concursuri inutile și „proiecte-fantomă”.
De ce desenează și lipesc fluturi non-stop?
Totul e „județean”, totul e „național”, dar în realitate e doar maculatură pentru mărirea de salariu a cadrului didactic.
Taberele sunt „afaceri” cu punctaj. Credeați că tabăra e pentru relaxarea copilului? Greșit! E încă o bifă obligatorie în dosarul de gradație. Părinții plătesc, învățătoarea încasează puncte.
Ne lăsăm furați de peisaj cu serbări pompoase și diplome colorate luate la concursuri unde „toată lumea câștigă”. În realitate, copiii nu mai învață nimic util, pentru că nimeni nu-i mai pune să muncească. Munca la clasă a fost înlocuită de „PR-ul” didactic.
Până nu desființăm sistemul ăsta de premiere bazat pe maculatură și nu punem presiune pe performanța reală la clasă, scoatem pe bandă rulantă generații de analfabeți cu diplome de „pictori de carton”.
Fără un filtru de vocație și competență reală, catedra de la primar (cea mai importantă etapă din viața unui elev) ajunge să fie ocupată de oameni care urmăresc doar grila de salarizare, nu evoluția copilului.
Suveica Punctajelor”: un circuit închis în care toată lumea primește diplome, dar copilul rămâne cu lipiciul pe degete și golul în cap. E o industrie a hârțogăriei unde învățătoarea e „furnizor de poze”, iar inspectorul e „aprobator de dosare”.
Analfabetismul funcțional e „ascuns” sub diplome. Copilul nu știe să citească un text la prima vedere? Nu-i nimic! Are 10 diplome de la „Concursul Național de Reciclat Capace”, semnate de Inspectorat. Părinții sunt orbiți cu hârtii colorate, în timp ce creierul copiilor e lăsat în paragină.
Inspectorul – „Nașul” de Proiect: Inspectorul nu e acolo să verifice dacă învățătoarea predă bine gramatica sau matematica. El are nevoie de propriul punctaj pentru gradația de merit. Cum și-l ia? Inventează un proiect „județean” și pune învățătoarele să-l execute. Unde e elevul? Elevul e doar un furnizor de materiale pentru dosar. În timp ce ei își pasează ștampile și puncte de la unul la altul, programa școlară e în paragină.
Într-un sistem unde 25% din salariu depinde de câte diplome aduni din proiecte cu sclipici și ștampile de la inspectori, mai are cineva, vreun interes real, ca acel copil din banca a doua să iasă din școală știind cu adevărat carte?
Corect!
Intr-adevar, școala româneasca a ajuns o fictiune, o făcătură – cel putin in ceea ce priveste scopul ei esential. Si e valabil pentru toate ciclurile de invatamant in proportie de 90%, cel putin. Dar aceasta nu s-a intamplat pentru ca lucrurile nu au iesit cum erau planificate sau din cauza unor calcule gresite. Părerea mea e ca s-a ajuns aici BY DESIGN, ca urmare a unui plan bine pus la punct.
Chiar și așa, incă nu e foarte greu sa readuci scoala la menirea ei de baza; sunt cateva lucruri simple de facut la nivel la management, la toate nivelurile….. Dar NU VOR, devine evident! Sunt prea multi oameni care fac bani din asta, unii foarte multi, doar parazitând sistemul. Precum in lumea vie despre care invatam la biologie, parazitilor nu le pasă daca schilodesc sau ucid corpul parazitat, din asta se hranesc doar. Cred ca aici suntem si cu școala! Si nu pare ca vom vedea nici acum vreo incercare reală de a schimba lucrurile, din păcate pentru noi.
Ați remarcat că ministerul a făcut economii prin tăierea burselor, a normei de hrană, a plății orelor suplimentare, prin comasarea școlilor, creșterea numărului de elevi în clase și mărirea normei didactice. Profesorii care și-au pierdut postul nu sunt cei slabi, ci cei care nu au avut dosarul gros, care nu au lipit fluturi, nu au făcut poze pe la activități fictive, adică nu cei cu gradație de merit sau care au potențialul să o obțină.
Știți vorba aia, „Nu e prost cine cere, e prost cine dă”?. Se aplică aici.
Dacă s-ar desființa instituția gradației de merit, o parte din probleme ar dispărea. Doar o parte. Foarte multe cadre didactice nici nu-și pun problema să solicite gradația. Sunt multe alte probleme în învățământ.
Dar da, aveți dreptate, gradația de merit este o catastrofă pentru educație și o mare nedreptate pentru profesorii care au grija copiilor, nu a hârtiilor.
Harta abandonului școlar se suprapune perfect peste harta sărăciei generale în România, nicio surpriză.
Iar unele populații se auto-segregă. Nimeni din cei care fac politici publice nu se amestecă, ca să nu deranjeze votanții etniei respective, care spun că-și respectă ”tradițiile”. Așa că rămânem unde am fost mereu.
Dar n-ați văzut nimic încă. Vine tăvălugul și în zonele care mai erau undeva mai sus, poate cu excepția capitalei. În vest se închid la greu fabrici în zone unde alte industrii nu există, sud-vestul pierde extracția minieră, în sud agricultura e dată deja peste cap și pleacă investitori uriași (vezi Dacia Renault), estul și sud-estul n-au nicio șansă. Vremuri ”bune” se anunță.