„Mediul de business poate fi implicat și trebuie să fie implicat încă de la adoptarea unor decizii cu privire la legislația primară. Mă refer la o nouă lege a educației, prin care să fie consolidat parteneriatul între școală și mediul socio-economic”, a declarat Sorin Cîmpeanu la conferința online „Director de viitor”, organizată luni, 11 aprilie, de Edupedu.ro, în parteneriat cu AVE – Asociația pentru Valori în Educație.
Acesta a fost întrebat de Georgeta Dendrino, director general Interact Business Communication, mentor în cadrul programului de formare a directorilor derulat de Asociația pentru Valori în Educație, cum vor fi implicați oamenii de afaceri în ghidarea directorilor.
Georgeta Dendrino: „Voiam să întreb cum vă gândiți să implicați mediul de business în ghidarea directorilor? Ați spus că au fost implicați oamenii de business în procesul de selecție a directorilor până acum. Cum vedeți această implicare pe mai departe?”
Sorin Cîmpeanu: „Mediul de business poate fi implicat și trebuie să fie implicat încă de la adoptarea unor decizii cu privire la legislația primară. Mă refer la o nouă lege a educației, prin care să fie consolidat parteneriatul între școală și mediul socio-economic, parteneriatul între școală și întreprinderi, dacă vorbim de învățământul dual, care îmi doresc să fie puternic încurajat de legislație.
Mediul de business se poate implica și în programe de formare a directorilor de școli și a directorilor administrativi. Și încă o dată, aș vrea să fac această diferență importantă. Un director care este un lider al unei școli nu trebuie să fie neapărat și cel care asumă obligația administrației unei clădiri. Spiritul unei școli, leadershipul unei școli este altceva. Elementele de natură educațională, în condițiile în care vrem să dezvoltăm, să creștem ponderea curriculumului la dispoziția școlii, sunt extrem de importante. Ei trebuie să fie degrevați de această sarcină a legăturii care trebuie să fie permanentă și atunci când autoritatea locală are anumite probleme ce țin de finanțarea școlii, să poată să discute aceste probleme și să nu existe răspunsul: „Astăzi este la ore. Și mâine – poate discutăm poimâine”, iar când discutăm poimâine, ne dăm seama că avem un director care este un profesor excepțional, dar care nu prea știe să citească un buget, darămite să-l gestioneze.
Nu trebuie să uităm că școlile vor fi implicate prin PNRR în procesul de formulare a nevoilor, din perspectiva consolidării infrastructurii. Știți foarte bine că am semnat ordinul de ministru prin care am definit standardele minime de echipare pentru clase, pentru laboratoare informatice și pentru smart lab-uri. Fiecare școală va trebui să îți definească foarte corect nevoile. (…) Ideea este să definim corect nevoia, să centraliza am această nevoie în așa fel încât să organizăm și procesul de achiziții, pentru ca lucrurile să se poată întâmpla. Acestea sunt lucruri administrative care necesită cunoștințe specifice. Din experiență reală, nemijlocită pe care o am, repet, sunt foarte mulți directori, foarte buni profesori, care nu au nimic de-a face cu aceste lucruri. De asta, ei trebuie să fie sprijiniți și trebuie să fie lăsați să se ocupe de ceea ce știu și de ceea ce trebuie să se ocupe. Aceasta este solicitarea primarilor de municipii, solicitare pe care eu, ca ministru al Educației, am agreat să o susțin la nivelul unui nou proiect al legii învățământului preuniversitar”.
Directorul Executiv al AVE, Andreea Nistor, a prezentat programul Academia de Leadership și Management Școlar și a spus, în cadrul eveniemntului, că „dacă școlile ar avea și ele parte de expunere la programe excepționale de leadership și management, iar directorii ar fi considerați vectori ai transformării, am reuși să vedem că și în școli orice e posibil”.
Asociația Pentru Valori în Educație (AVE) organizează Academia de Leadership și Management Școlar, în cadrul căruia directorii lucrează cu scopul de a-și transforma școala, alături de manageri din mediul de business.
Georgeta Dendrino a vorbit despre modalitatea în care oamenii de business îi pot ajuta pe directorii de școli. Redăm mai jos principalele ei declarații:
- Avem în jur de 250 de oameni din mediul de business implicați în acest program de mentorat. Numărul crește.
- Toți am avut profesori care dincolo de materia lor făceau cu drag multe pentru copii și erau în pas cu vremurile. Dacă vrem ca acești copii să ne urmeze, trebuie să fii în pas cu vremurile, să citești, să te dezvolți continuu. Dacă vrei ca un profesor să te urmeze, tu ca director trebuie să modelezi comportamentul pe care îl vrei de la el, așa cum se întâmplă cu liderii din business.
- Un lucru pe care noi ca mentori ne străduim să-l facem în relația cu directorii – să deschidem apetitul pentru învățarea calităților de lider, să-i învățăm să dea, să primească și să ceară feedback, să ofere compasiune.
- Când nu mai ești contemporan cu epoca ta, se produce o ruptură cu ceea ce-și doresc copiii.
- Și noi învățăm de la directori, am văzut directori care au făcut minuni în școlile lor.
- Foarte importantă e curiozitatea directorului și deschiderea către învățare, să nu vină doar pentru diplomă.
Andreea Nistor, directorul executiv al Asociației Pentru Valori în Educație – AVE, a explicat în ce constă Academia de Leadership și Management Școlar și cum pot fi ajutați directorii. Ea a menționat că sunt 150 de absolvenți și „pregătim o grupă de 200 de directori”. În acest sens, a fost prelungită cu 3 zile perioada de trimite a aplicațiilor. Declarațiile tuturor participanților pot fi citite aici.
- Academia de Leadership și Management Școlar e un program dedicat directorilor de școli.
- Întrebarea pe care noi ne-o punem, având sectorul de business în spate: de ce n-ar avea nevoie și directorii de școală de sprijinul pe care îl au toți oamenii din companiile private?
- Dacă școlile ar avea și ele parte de expunere la programe excepționale de leadership și management, iar directorii ar fi considerați vectori ai transformării, am reuși să vedem că și în școli orice e posibil.
- Pandemia, conflictul – lucruri care au impact asupra tuturor.
- Am ajustat lucrurile necesare managerilor pentru ceea ce considerăm că e relevant pentru directorii de școli.
- 150 de absolvenți, pregătim o grupă de 200 de directori.
- Academia nu vizează să dea de muncă suplimentar directorilor, ci îi sprijinim să facă fix treaba lor din școală.
- Am luat decizia să extindem cu 3 zile posibilitatea de a trimite aplicații, deși înscrierile s-au încheiat ieri.
În aceeași conferință, Petronela Petrea, director la Școala Gimnazială „Profesor Mihai Dumitriu” Valea Lupului, Iași, a povestit ce a învățat în cadrul academiei și cum gestionează acum anumite situații.
- Deși, până la momentul formării prin acest program, făcusem diverse cursuri în domeniu, e programul care m-a impresionat cel mai mult. E o comunitate reală de învățare și sprijin.
- Aveam dorința să învăț altfel. Începusem să renunț să mă plâng și să caut soluții în comunitate.
- Aveam gândire antreprenorială, căutam soluții și oportunități, conectam oamenii. Cu resurse puține, reușeam să obțin rezultate. În academie am găsit oameni care m-au oglindit și mi-au confirmat că fac bine ce fac, am învățat de la oameni din domeniu.
- Director cu putere mare de reziliență, chiar dacă sunt momente când mă revolt sunt mult mai capabilă să mă concentrez pe ce pot să fac, cu resursele pe care le am. Să împărtășesc lucrurile pe care le știu.
Citește și:
Ministerul Educației susține suplimentarea numărului de posturi pentru laboranți și informaticieni, în contextul în care a anunțat dotarea claselor cu echipamente IT
Inspectorii școlari vor fi numiți în continuare prin detașare până când va fi gata noua lege a Educației, a spus Sorin Cîmpeanu
Noua lege a Educației ar fi gata cel mai devreme în septembrie 2022 sau cel mai târziu în septembrie 2023, susține ministrul Sorin Cîmpeanu
Concurs director școli: Urmează o a treia etapă pentru ocuparea celor 20% dintre posturi care au rămas libere în urma celor 2 etape desfășurate până acum / Aproape 7000 de posturi au fost ocupate în țară
Director administrativ de școală, o funcție ce va fi propusă într-o nouă lege a Educației din învățământul preuniversitar / Acesta va ține legătura dintre comunitate, școală și primării
Raluca Pantazi
R.P.
4 comments
In dubla mea calitate de profesor universitar (inclusiv de Managementul calitatii) in “mediul educational” dar si de auditor/ consultant/ expert/ trainer/ formator in “mediul de afaceri” (“mediul socio-economic”, conform terminologiei ministerului educatiei!), intern si international, nu pot decat sa ma bucur afland de existenta si initiativele Asociației Pentru Valori în Educație (AVE) si ale Academiei de Leadership și Management Școlar carora le doresc un mare si grabnic succes!. Intiativele lor orientate spre dezvoltarea colaborarilor reciproc-avantajoase intre cele doua “medii”, considerate de unii la noi ca fiind (fundamental sau aparent) ireconciliabile doar pentru ca mediul de afaceri ar fi exclusiv interesat de maximizarea cifrei de afaceri si a profitului, spre diferenta de mediul educational total dezinteresat, chipurile, de asa ceva!!! …
Mentionez ca in cvasi-totalitatea reuniunilor ministrilor educatiei din statele membre ale UE, organizate dupa initierea procesului Bologna (acum peste 20 de ani!!) acestia au recomandat universitatilor europene sa se inspire cat mai mult din mediul de afaceri, din strategiile si modelele de succes consacrate aplicate de acesta – exemplificand prin: ciclul virtuos PDCA (Plan-Do-Check-Act, specific oricarui proces de management), ISO 9000 (familie de standarde si model de sistem de management al calitatii, fara de care managementul/ asigurarea calitatii sunt doar simulate, devenind lozinci), EFQM (European Foundation for Quality Management, institutia care a dezvoltat modelul european de succes organizational in afaceri si management)…
Dar, din pacate, decidentii din Executiv, Ministerul educatiei si autorii trist-celebrei OG 75-2005 privind asigurarea calitatii educatiei (o colectie de grave erori conceptuale, prejudecati, confuzii, erori si lacune) au respins toate aceste recomandari, preferand sa promoveze in abordarea romaneasca a asigurarii calitatii educatiei, in numele unei false specificitati, un asa-zis “model bazat pe Leviathan” (din Stiintele politice ale sec. al XIX -lea !!!). Acesta s-a dovedit a fi, de 17 ani, total inadecvat si chiar contraproductiv, prin faptul ca desi scolile si universitatile noastre au platit periodic, pentru evaluari inutile, ARACIS si ARACIP sume importante, SCOPUL asigurarii calitatii (generarea si consolidarea increderii beneficiarilor educatiei in capacitatea acestor scoli/ universitati de-a satisface cerintele, nevoile si asteptarile acestora) NU A FOST EVIDENT ATINS iar birocratia aferenta introdusa degeaba de acestea a indepartat complet cadrele didactice implicate de tehnicile, metodele si instrumentele specifice Managementului calitatii prin care s-ar fi putut realmente obtine progresul dorit prin asigurarea calitatii educatiei… Mai mult, referentialele (denumite la noi pretentios si pleonastic “standarde”, si “standarde de referinta” in loc de “cerinte minimale” si respectiv “cerinte optimale”) incropite de ARACIS si ARACIP din birouri, fara consultarea partenerilor educatiei (angajatorii, absolventii, studentii si elevii, cadrele didactice, etc.) vizeaza doar IMPUNEREA unor cerinte stabilite arbitrar fiind, de multe ori, chiar irelevante pentru CALITATEA proceselor, produselor si serviciilor educationale!
Intrucat CALITATEA inseamna si satisfactia beneficiarilor educatiei, nu doar conformitatea cu legislatia, asa cum considera si evalueaza Curtea de conturi a Romaniei…
In 17 ani a fost imposibil sa se dezvolte la noi – pe baza acestor cerinte si criterii – un model consensualizat al scolii/ universitatii DE SUCCES/ TOP – ceea ce explica partial pozitiile modeste ale universitatilor noastre in topurile academice mondiale…
La inceputurile anilor 2000, in cadrul mai multor sesiuni de initiere-instruire pentru colegii universitari, am putut constata incredibilele reticente si rezistente ale acestora fata de conceptele manageriale clasice STANDARD, PROCES, PRODUS/ SERVICIU, FURNIZOR, CLIENT/ BENEFICIAR, PRESTARE, CALITATE (ca satisfactie a clientului), etc. Era de neconceput pe atunci ca noi profesorii sa recunoastem ca lucram pentru elevi/ studenti (in primul rand) si ca ar trebui sa tinem cont de cerintele, nevoile si asteptarile lor, ca educatia ca si administratia publica, ocrotirea sanatatii, justitia, etc sunt de fapt PRESTARI DE SERVICII pentru consumatori/ populatie, conform standardelor si practicilor din statele dezvoltate….
Nu se cunosteau (iar daca se cunosteau nu se agreau !!!) diferentele specifice conceptelor “director”, “manager”, “lider” doar primul existand si in economia planificata centralizat, celelalte fiind specifice democratiilor si economiilor de piata functionale…
Exista o preferinta generala pentru stilul de management autocratic (“ordinul sefului este lege pentru subordonat si se executa intocmai si la timp””- conform art.1 din Regulamentul militar nr.1), stilurile de management participativ si empowerment fiind, pare-se, inadecvate in sistemul nostru educational… Mai grav, insusi conceptul “management” (romanizat inadecvat prin “managerizare”!) era abordat pe atunci in universitati si scoli ca avand semnificatia “piramida ierarhica”, “administrare” sau “gestionare/ gestiune” si nu cu semnificatia lui reala si originara – “A REALIZA CEVA CU SUCCES” prin aplicarea iterativa a ciclului virtuos PDCA!
Avem deci mare nevoie si in scolile si universitatile noastre si de manageri profesionisti (si nu doar de profesori, buni la toate si chiar fara sa fie platiti adecvat)…. Avem nevoie si de lideri cu un nivel adecvat de leadesrhip (= capabilitatea de-a adopta atitudini si comportamente proactive de lider) …..
Nu avem nevoie de 95 criterii stabilite de ARACIS pentru evaluarea unei universitati, stiind ca in SUA singurul criteriu relevant pentru calitatea unei universitati este RATA ANGAJABILITATII ABSOLVENTILOR (indicator chipurile imposibil de evaluat in Romania intrucat unii absolventi de universitati nu ar declara sau ar declara in fals angajatorii lor!!!). Sub presiunea unor universitati, ARACIS a acceptat candva sa introduca si acest criteriu, printre celelalte cca 90, dar cu o pondere infinitezimala! Dar topurile stabilite cu mare dificultate de ARACIS sunt – se pare – continuu contestate, inclusiv in justitie, chiar de universitatile evaluate! In numele democratiei, “drepturilor si libertatilor” dar si al libertatii de exprimare!
Implementarea – inca din 2005 – a unui sistem de management al calitatii REAL SI FUNCTIONAL ar fi fost de natura sa initieze si sa orienteze directorii/ managerii/ liderii din scoli si rectorii/ decanii/ directorii nostri din universitati spre modelele, tehnicile, metodele si instrumentele specifice Managementului calitatii, realizat PROACTIV la noi doar in mediul de afaceri….In mediul educational, simulacrul de asigurare a calitatii educatiei introdus de OG 75-2005 (si aprobat prin Legea 86-2006) ramane doar un contraproductiv exercitiu de imagine falsa implicand cheltuirea inutila a unor importante fonduri publice si private in scopul obtinerii unor presupuse onorabilitati si credibilitati ale scolilor si universitatilor Romaniei…
Este deci necesara abrogarea de urgenta a L86-2006 (implicit a OG 75-2005) care a generat si permis acest simulacru…. Dar se pare ca Ministerul educatiei – la curent de ani de zile cu aceasta solicitare – evita/ ezita sa se pronunte, avand in vedere doar propriile interese. Programul Romania educata si proiectul noii Legi a educatiei (chiar divizata in preuniversitar si invatamant superior) – de finalizat abia in toamna 2023! – nu prevad si abordarea unei reale asigurari a calitatii educatiei (sau chiar renuntarea la acest slogan uzurpat si generator de impostori) avand in vedere ca acest domeniu nu face parte din Acquis-ul comunitar, asa cum pretind autorii si aparatorii OG 75-2005…. “Peripetiile” ARACIP de la infiintare si mai ales in ultimii doi ani (cu 40 refuzuri de ocupare a postului de director) demonstreaza cu prisosinta faptul ca asigurarea calitatii in preuniversitar este doar un paravan pentru cu totul alte atributii ce ar fi putut fi realizate de vechile institutii denumite CNEAA si CNEAIP….Spre diferenta de ARACIS, ARACIP nu are echivalent in celelalte state europene intrucat nu a fost solicitata de Comisia Europeana, fiind doar o ambitie a autorilor si decidentilor OG 75-2005 Oare de ce se mai mentin de 16-17 ani, Legea 86-2006 (OG 75-2005) si institutiile simulatoare create de aceasta ??? Functionarea lor se inscrie pe anumite cicluri VICIOASE ce a ar fi putut fi cicluri VIRTUOASE daca aceste concepte ar fi fost cunoscute iar interesele aferente ar fi fost predominant cele nationale/ publice, nu altele…
In dubla mea calitate de profesor universitar (inclusiv de Managementul calitatii) in “mediul educational” dar si de auditor/ consultant/ expert/ trainer/ formator in “mediul de afaceri” (“mediul socio-economic”, conform terminologiei ministerului educatiei!), intern si international, nu pot decat sa ma bucur afland de existenta si initiativele Asociației Pentru Valori în Educație (AVE) si ale Academiei de Leadership și Management Școlar carora le doresc un mare si grabnic succes!. Intiativele lor orientate spre dezvoltarea colaborarilor reciproc-avantajoase intre cele doua “medii”, considerate de unii la noi ca fiind (fundamental sau aparent) ireconciliabile doar pentru ca mediul de afaceri ar fi exclusiv interesat de maximizarea cifrei de afaceri si a profitului, spre diferenta de mediul educational total dezinteresat, chipurile, de asa ceva!!! … Mentionez ca in cvasi-totalitatea reuniunilor ministrilor educatiei din statele membre ale UE, organizate dupa initierea procesului Bologna (acum peste 20 de ani!!) acestia au recomandat universitatilor europene sa se inspire cat mai mult din mediul de afaceri, din strategiile si modelele de succes consacrate aplicate de acesta – exemplificand prin: ciclul virtuos PDCA (Plan-Do-Check-Act, specific oricarui proces de management), ISO 9000 (familie de standarde si model de sistem de management al calitatii, fara de care managementul/ asigurarea calitatii sunt doar simulate, devenind lozinci), EFQM (European Foundation for Quality Management, institutia care a dezvoltat modelul european de succes organizational in afaceri si management)… Dar, din pacate, decidentii din Executiv, Ministerul educatiei si autorii trist-celebrei OG 75-2005 privind asigurarea calitatii educatiei (o colectie de grave erori conceptuale, prejudecati, confuzii, erori si lacune) au respins toate aceste recomandari, preferand sa promoveze in abordarea romaneasca a asigurarii calitatii educatiei, in numele unei false specificitati, un asa-zis “model bazat pe Leviathan” (din Stiintele politice ale sec. al XIX -lea !!!). Acesta s-a dovedit a fi, de 17 ani, total inadecvat si chiar contraproductiv, prin faptul ca desi scolile si universitatile noastre au platit periodic, pentru evaluari inutile, ARACIS si ARACIP sume importante, SCOPUL asigurarii calitatii (generarea si consolidarea increderii beneficiarilor educatiei in capacitatea acestor scoli/ universitati de-a satisface cerintele, nevoile si asteptarile acestora) NU A FOST EVIDENT ATINS iar birocratia aferenta introdusa degeaba de acestea a indepartat complet cadrele didactice implicate de tehnicile, metodele si instrumentele specifice Managementului calitatii prin care s-ar fi putut realmente obtine progresul dorit prin asigurarea calitatii educatiei… Mai mult, referentialele (denumite la noi pretentios si pleonastic “standarde”, si “standarde de referinta” in loc de “cerinte minimale” si respectiv “cerinte optimale”) incropite de ARACIS si ARACIP din birouri, fara consultarea partenerilor educatiei (angajatorii, absolventii, studentii si elevii, cadrele didactice, etc.) vizeaza doar IMPUNEREA unor cerinte stabilite arbitrar fiind, de multe ori, chiar irelevante pentru CALITATEA proceselor, produselor si serviciilor educationale! Intrucat CALITATEA inseamna si satisfactia beneficiarilor educatiei, nu doar conformitatea cu legislatia, asa cum considera si evalueaza Curtea de conturi a Romaniei… In 17 ani a fost imposibil sa se dezvolte la noi – pe baza acestor cerinte si criterii – un model consensualizat al scolii/ universitatii DE SUCCES/ TOP – ceea ce explica partial pozitiile modeste ale universitatilor noastre in topurile academice mondiale… La inceputurile anilor 2000, in cadrul mai multor sesiuni de initiere-instruire pentru colegii universitari, am putut constata incredibilele reticente si rezistente ale acestora fata de conceptele manageriale clasice STANDARD, PROCES, PRODUS/ SERVICIU, FURNIZOR, CLIENT/ BENEFICIAR, PRESTARE, CALITATE (ca satisfactie a clientului), etc. Era de neconceput pe atunci ca noi profesorii sa recunoastem ca lucram pentru elevi/ studenti (in primul rand) si ca ar trebui sa tinem cont de cerintele, nevoile si asteptarile lor, ca educatia ca si administratia publica, ocrotirea sanatatii, justitia, etc sunt de fapt PRESTARI DE SERVICII pentru consumatori/ populatie, conform standardelor si practicilor din statele dezvoltate…. Nu se cunosteau (iar daca se cunosteau nu se agreau !!!) diferentele specifice conceptelor “director”, “manager”, “lider” doar primul existand si in economia planificata centralizat, celelalte fiind specifice democratiilor si economiilor de piata functionale… Exista o preferinta generala pentru stilul de management autocratic (“ordinul sefului este lege pentru subordonat si se executa intocmai si la timp””- conform art.1 din Regulamentul militar nr.1), stilurile de management participativ si empowerment fiind, pare-se, inadecvate in sistemul nostru educational… Mai grav, insusi conceptul “management” (romanizat inadecvat prin “managerizare”!) era abordat pe atunci in universitati si scoli ca avand semnificatia “piramida ierarhica”, “administrare” sau “gestionare/ gestiune” si nu cu semnificatia lui reala si originara – “A REALIZA CEVA CU SUCCES” prin aplicarea iterativa a ciclului virtuos PDCA! Avem deci mare nevoie si in scolile si universitatile noastre si de manageri profesionisti (si nu doar de profesori, buni la toate si chiar fara sa fie platiti adecvat)…. Avem nevoie si de lideri cu un nivel adecvat de leadesrhip (= capabilitatea de-a adopta atitudini si comportamente proactive de lider) …..Nu avem nevoie de 95 criterii stabilite de ARACIS pentru evaluarea unei universitati, stiind ca in SUA singurul criteriu relevant pentru calitatea unei universitati este RATA ANGAJABILITATII ABSOLVENTILOR (indicator chipurile imposibil de evaluat in Romania intrucat unii absolventi de universitati nu ar declara sau ar declara in fals angajatorii lor!!!). Sub presiunea unor universitati, ARACIS a acceptat candva sa introduca si acest criteriu, printre celelalte cca 90, dar cu o pondere infinitezimala! Dar topurile stabilite cu mare dificultate de ARACIS sunt – se pare – continuu contestate, inclusiv in justitie, chiar de universitatile evaluate! In numele democratiei, “drepturilor si libertatilor” dar si al libertatii de exprimare! Implementarea – inca din 2005 – a unui sistem de management al calitatii REAL SI FUNCTIONAL ar fi fost de natura sa initieze si sa orienteze directorii/ managerii/ liderii din scoli si rectorii/ decanii/ directorii nostri din universitati spre modelele, tehnicile, metodele si instrumentele specifice Managementului calitatii, realizat PROACTIV la noi doar in mediul de afaceri….In mediul educational, simulacrul de asigurare a calitatii educatiei introdus de OG 75-2005 (si aprobat prin Legea 86-2006) ramane doar un contraproductiv exercitiu de imagine falsa implicand cheltuirea inutila a unor importante fonduri publice si private in scopul obtinerii unor presupuse onorabilitati si credibilitati ale scolilor si universitatilor Romaniei… Este deci necesara abrogarea de urgenta a L86-2006 (implicit a OG 75-2005) care a generat si permis acest simulacru…. Dar se pare ca Ministerul educatiei – la curent de ani de zile cu aceasta solicitare – evita/ ezita sa se pronunte, avand in vedere doar propriile interese. Programul Romania educata si proiectul noii Legi a educatiei (chiar divizata in preuniversitar si invatamant superior) – de finalizat abia in toamna 2023! – nu prevad si abordarea unei reale asigurari a calitatii educatiei (sau chiar renuntarea la acest slogan uzurpat si generator de impostori) avand in vedere ca acest domeniu nu face parte din Acquis-ul comunitar, asa cum pretind autorii si aparatorii OG 75-2005…. “Peripetiile” ARACIP de la infiintare si mai ales in ultimii doi ani (cu 40 refuzuri de ocupare a postului de director) demonstreaza cu prisosinta faptul ca asigurarea calitatii in preuniversitar este doar un paravan pentru cu totul alte atributii ce ar fi putut fi realizate de vechile institutii denumite CNEAA si CNEAIP….Spre diferenta de ARACIS, ARACIP nu are echivalent in celelalte state europene intrucat nu a fost solicitata de Comisia Europeana, fiind doar o ambitie a autorilor si decidentilor OG 75-2005 Oare de ce se mai mentin de 16-17 ani, Legea 86-2006 (OG 75-2005) si institutiile simulatoare create de aceasta ??? Functionarea lor se inscrie pe anumite cicluri VICIOASE ce a ar fi putut fi cicluri VIRTUOASE daca aceste concepte ar fi fost cunoscute iar interesele aferente ar fi fost predominant cele nationale/ publice, nu altele…
Am o intrebare pentru ministerul educației? De ce nu organizează faza națională a olimpiadelor școlare la sediul ministerului pe banii lor? De ce trebuie să suporte costurile unei olimpiade profesorii și directorii din județul gazda? Chiar nu va este rusine? Ce vina am eu cadru didactic ca suma alocată per olimpic/zi este minusculă? Daca ministerul educației nu are banii necesari sa desființeze faza națională!
>>Mediul de business se poate implica și în programe de formare a directorilor de școli
Directorii de scoli ar trebui formati de universitati in primul rand. Formarea continua ar trebui de asemenea condusa de universitati de top. Ar trebui sa existe centre de evaluare pentru directori.
Dar nu ma astept ca acest ministru incompetent sa produca altceva decat haos.
>>Georgeta Dendrino
Intreb si eu asa ca sa ma aflu in treaba. Dna. Dendrino a condus macar 5 minute o scoala?