Avertisment dur al cercetătoarei Thea Ionescu, cu privire la programa de română propusă pentru liceeni: Să nu-i aruncăm în cronicari din a IX-a și a X-a, dacă vrem să înțeleagă realitatea mai bine. Sunt și specialiști în psihologia dezvoltării chemați să se uite la vârsta pentru care creăm o programă, la cum se învață la vârsta respectivă, la datele noi din postcognitivism?

„Programele școlare sunt construite pentru dezvoltarea copiilor, nu ca să le deschidem apetitul pentru o facultate sau alta”. Iar cele mai noi date de cercetare din psihologia dezvoltării, din postcognitivism, din cogniția ancorată arată că nu este recomandată la 14-17 ani introducerea cronicarilor, care înseamnă texte greu de înțeles, a declarat într-un interviu acordat Edupedu.ro cercetătoarea Thea Ionescu. 

• Precizăm că niciun specialist în psihologia dezvoltării sau în design curricular nu a fost implicat în grupurile de la constituite de Ministerul Educației pentru a concepe programele școlare de liceu.

Coordonatoarea grupului Flexibilitate și Cogniție Ancorată, în Laboratorul de Psihologia Dezvoltării al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, și doctor în psihologie, titlu obținut cu distincția Summa Cum Laude, Thea Ionescu a vorbit în interviul acordat Edupedu.ro despre efectele pe care le-ar putea avea reintroducerea studiului cronologic al literaturii române de la clasele a IX-a și a X-a și abandonarea abordării pe teme a acestei discipline, așa cum a propus Ministerul Educației în programa școlară pentru liceu pusă în dezbatere. 

Datele din domeniul cogniției ancorate vin cu dovezi că învățarea, reținerea și fixarea informațiilor sunt cu atât mai eficiente cu cât pornim de la interesele și motivația elevului, pentru a-l atrage să învețe pe parcursul celor 4 ani ceea ce este util. 

„Să nu-i aruncăm imediat în cronicari în a IX-a, pentru că totuși sunt în adolescența de mijloc. Ci să continuăm cu ideea începută în gimnaziu: oare cum îi prindem și mai mult în actul de a citi, în actul de a analiza o operă literară, ca să-i ducem în a XI-a, a XII-a spre perspectiva istorică”, a declarat Thea Ionescu. 

Aceasta a atras atenția că în conceperea programelor școlare, a curriculumului impus elevilor, Ministerul Educației trebuie să aibă în vedere nu doar interesele filologilor, ci și ce spune știința despre modul în care învață creierul uman, la fiecare vârstă în parte. 

„Într-un fel, este ilogic ca în clasa a XII-a să-i îndemni să-și aleagă facultatea în funcție de ceea ce le place, dar în a IX-a să nu le permiți să citească ce le place. Ci să le spui că acolo trebuie citit ceva ce trebuie. […] Pe lângă specialiști în domeniu – care sunt vitali, întotdeauna ei trebuie să fie cei mai mulți în grupurile care gândesc programa – sunt și specialiști în psihologia dezvoltării care să se uite la vârsta pentru care creăm o programă, la cum se învață la vârsta respectivă, la toate datele noi din postcognitivism, ca să vedem ce este cel mai util pentru dezvoltarea copiilor? Pentru că, până la urmă, programa de clasa a IX-a și de-a X-a și de orice clasă alegem este pentru dezvoltarea copiilor, nu să le deschidem apetitul pentru o facultate sau alta”, a subliniat Thea Ionescu, pentru Edupedu.ro.

Declarațiile integrale acordate Edupedu.ro de către cercetătoarea specializată în cogniţie ancorată și în formarea conceptelor, Thea Ionescu:

Rep: Din perspectiva abordării cogniției ancorate, care este opinia dvs cu privire la readucerea studierii cronicarilor la elevi de 14-15 ani?
Thea Ionescu: Cogniția ancorată ne spune că nu avem cogniție independentă; adică și la copii, și la adolescenți, și la adulți, cogniția depinde de o multitudine de elemente non-cognitive, respectiv: de modalitățile senzoriale ale creierului, de partea motorie a creierului, de corp, de stările emoționale, de contextul extern, care înseamnă și cum arată încăperea în care sunt, de exemplu, și de contextul social. Toate acestea, moment de moment, ajută să se formeze cogniția și după aceea o influențează constant. Deci cogniția nu se desprinde, cum spunea cognitivismul clasic. 

Atunci când vorbim despre învățare, asta înseamnă cu eu cu cât folosesc mai multe elemente non-cognitive în învățare, cu atât mă dezvolt mai bine și cognitiv, pentru că așa se dezvoltă copilul ca întreg. Ceea ce mă duce cu gândul la influența intereselor, la înfluența asupra învățării, pentru reținerea și fixarea informațiilor, a lucrurilor care îmi plac. Mă duc mai departe și îmi dau seama că în clasa a IX-a nu prea vor agrea copiii cronicarii, că doar am trecut mulți prin ei. E adevărat, noi nu suntem filologi, oameni de litere, și probabil altora le-au plăcut mai mult, dar asta vom vedea mai târziu că susține argumentul acesta. Întorcându-mă la copiii de clasa a IX-a, ideea care a mai apărut în presă – că ar trebui să pornim de la ce le place copiilor, ca să ajungem la ce dorim noi să învețe – este una care are susținere în teorie. Pentru că învăț mai ușor ceea ce trebuie să rețin spre finalul liceului, dacă tu mă conduci de la ceea ce îmi place mie, decât dacă tu-mi dai mereu lucruri care nu-mi plac și îmi spui doar că sunt bune și că eu trebuie să le învăț pentru că sunt bune.

Ideea nu este să facem pe placul copiilor – și asta am văzut în presă. Ci ideea este să pornim de la elementele non-cognitive – starea emoțională, interesele, motivația copilului – pentru a-l atrage să învețe pe parcursul celor 4 ani ce vreau eu. Și atunci aș continua – pentru că în unele situații am observat la gimnaziu că se merge pe niște texte foarte frumoase și potrivite, iar profesorii încearcă să-i atragă pe copii. Deci să nu-i aruncăm imediat în cronicari în a IX-a, pentru că totuși sunt în adolescența de mijloc. Ci să continuăm cu ideea începută în gimnaziu: oare cum îi prindem și mai mult în actul de a citi, în actul de a analiza o operă literară, ca să-i ducem în a XI-a, a XII-a spre perspectiva istorică.

Este un un lucru important să înțeleg un pic și cum s-a dezvoltat literatura în România, de unde pornim. Dar copilul trebuie să fie un pic mai mare ca să introducem perspectiva istorică. Acest lucru se leagă de psihologia dezvoltării – în adolescența târzie, foarte bine pot să înțeleg tot ce este la nivel meta: de ce învăț ceva, de ce poate îmi va fi necesar peste 10 ani să știu asta? Sau de ce mă ajută să înțeleg lumea de astăzi faptul că eu citesc o operă din secolul al XVIII-lea. 

Însă asta nu prea este util, din perspectiva dezvoltării, la 15 ani, când știm că este greu și să-i pui să se gândească ce meserie concret vor să-și aleagă, pentru că ei sunt mai centrați pe cum sunt acum, cum e în grupul de prieteni, ce se mai întâmplă la școală, ce se întâmplă la sport etc. Deci asta este din perspectiva cogniției ancorate și a psihologiei dezvoltării. 

Pe de altă parte, spuneam despre colegii care ajung la litere sau la filologie că poate lor le-au plăcut alte texte în clasele a IX-a, a X-a, a XI-a, a XII-a și cei care au ales apoi această traiectorie, au ales-o pentru că lor le place literatura româna, le place să citească, să scrie orice vrei tu din materia aceasta din domeniul acesta. Deci, într-un fel este ilogic ca în clasa a XII-a să-i îndemni să-și aleagă facultatea în funcție de ceea ce le place, dar în a IX-a să nu le permiți să citească ce le place. Ci să le spui că acolo trebuie citit ceva ce trebuie. 

Deci eu asta nu înțeleg și m-am întrebat dacă, pe lângă specialiști în domeniu – care sunt vitali, întotdeauna ei trebuie să fie cei mai mulți în grupurile care gândesc programa – sunt și specialiști în psihologia dezvoltării care să se uite la vârsta pentru care creăm o programă, la cum se învață la vârsta respectivă, la toate datele noi din postcognitivism, ca să vedem ce este cel mai util pentru dezvoltarea copiilor? Pentru că, până la urmă, programa de clasa a IX-a și de-a X-a și de orice clasă alegem este pentru dezvoltarea copiilor, nu să le deschidem apetitul pentru o facultate sau alta sau să-i obligăm să facă o materie sau alta, că știm noi că e utilă. Trebuie într-un fel să-i convingem pe copii că e util și pentru ei. 

Rep: Deci, din perspectiva specialiștilor în psihologia dezvoltării, este recomandată introducerea cronicarilor la clasele a IX-a și a X-a? 
Thea Ionescu: Având în vedere că merge pe texte care sunt greu de înțeles, pentru care ar trebui deja să ai dorința de a citi ceva mai dificil, eu n-aș recomanda în adolescența de mijloc, care este grosso-modo grupa de vârstă 14-17 ani. 

Deci în clasele a XI-a – a XII-a ne putem gândi [la studierea cronologică a disciplinei literatura română, pornind de la cronicari – N.Red.]. Dar în a IX-a n-aș miza că îi vom câștiga pe copii pentru Limba română cu cronicarii. Dar asta e, hai să zicem, speculația mea pe baza literaturii de specialitate cu privire la dezvoltarea lor. N-aș recomanda. 

Rep: Care estimați că ar fi impactul asupra elevilor, asupra școlii, asupra societății, a unei decizii de a introduce cronicarii la clasele a IX-a și a X-a?
Thea Ionescu: Cum știm că în țara noastră se citește puțin, cred că vom pierde și mai mulți adolescenți de la dorința de a citi. Pentru că nu fac parte din lucrurile care sunt relevante pentru ei, la această vârstă. Și, încă și mai important, nu concurează deloc cu alte distrageri. Noi mereu ne plângem că, astăzi, adolescenții nu mai învață ca în 1990. Dar în 1990, noi nu aveam nici măcar calculator conectat la internet. Eu nu cred că dacă noi am fi avut în ’90 calculator conectat la internet mai învățam la fel de mult ca și atunci. Și atunci, dacă sunt multe distrageri, înseamnă că școala trebuie să concureze cu aceste distrageri. Adică să-și dorească să devină interesantă, să mențină curiozitatea copiilor. 

Eu nu zic să facem numai piese de teatru sau mai știu eu ce poate cineva să generalizeze din asta. Dar trebuie să ne gândim cum menținem curiozitatea copiilor, care există și astăzi; cum facem lucrurile interesante pentru copilul de 14 sau de 15 ani de astăzi, care are și distrageri multiple, dintre care unele sunt dezirabile, unele mai puțin dezirabile. Și atunci efectul va fi că-i îndepărtăm de citit încă și mai mult decât sunt deja acum, din cauza mai multor elemente care funcționează câteodată mai puțin bine în școala românească. Unii profesori fac lucruri minunate, dar dacă iei doar ce ai putea să faci fără mult efort, din păcate vedem că asta duce la erodatarea curiozității copiilor deja din gimnaziu. 

Cred că nu vor mai dori nici cât doresc astăzi să se implice în actul educațional. 

Or noi ar trebui să ne gândim cum să-i implicăm mai mult în actul educațional, ca să-i avem oameni educați, oameni citiți, oameni care să-și dorească și la 40 de ani să citească o carte, să citească un studiu. Nu suntem o țară în care dacă afli despre o descoperire medicală, te duci pe fir să vezi cum s-a ajuns la ea sau cum și când ajută. Ci o luăm de bună și gata, mergem mai departe. Cred că noi asta ar trebui să-i învățăm pe elevi: cum mă ajută școala să citesc realitatea altfel și s-o înțeleg mai bine? Nu știu dacă cronitarii sunt un instrument bun. Din perspectiva mea, nu e cel mai potrivit la clasa a IX-a. 

Rep: Sunt alte state în care studiul literaturii naționale la liceu se realizează pe criteriu cronologic, însă acolo este vorba despre autori cu impact asupra culturii universale, asupra literaturii universale și ale căror opere tinerii le pot vedea reinterpretate în diverse produse culturale contemporane: de la piese de teatru, filme, până la jocuri. La noi, în programa propusă vedem nume cu impact minor chiar și asupra literaturii române. 
Thea Ionescu: Din păcate, e adevărat. Și atunci tocmai colegii filologi ar putea să gândească cel mai bine care texte au rezistat timpului, de ce și cum să-i atrag încet pe copii spre acelea, dacă sunt, nu mult anterioare epocii noastre. Și nu să pun cronologic pe cineva doar pentru că există. 

Deci sunt sunt total de acord că una e un autor de secol XVII care are piese jucate în continuare și alta este, chiar și în cultura lor, un autor de secol XVII de care nu mai știe nimeni, ci doar la facultățile de filologie câțiva. Poate fi și foarte interesant, dar așa ceva nu este pentru dezvoltarea generală. 

Cine este Thea Ionescu

Thea Ionescu este conferenţiar universitar, membră a Departamentului de Psihologie al Facultății de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei de la Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca. Specializată în cogniţie ancorată (Embodied/Grounded Cognition), în formarea conceptelor, Thea Ionescu coordonează grupul Flexibilitate şi Cogniţie Ancorată, în Laboratorul de Psihologia Dezvoltării al UBB.

A obținut în 2000, ca șefă de promoție, licenţa în Psihologie la Universitatea „Babeş Bolyai” din Cluj-Napoca, a urmat apoi masteratul în Consiliere Psihologică la aceeași universitate, iar în 2006 a obținut titlul de doctor cu distincția Summa Cum Laudae cu teza cu titlul „Flexibilitatea în categorizare la copii”, avându-l coordonator ştiinţific pe profesorul Mircea Miclea, fondatorul școlii cognitive în psihologia românească. Vezi aici CV Thea Ionescu

Domeniile sale de interes în cercetare sunt „Patternul variabilitate-stabilitate-flexibilitate in dezvoltare“, „Dezvoltarea categorizării; Formarea conceptelor“, „Cogniţie ancorată (Embodied/Grounded Cognition) – implicaţii pentru dezvoltare şi educaţie“, „Supradotare şi fenomenul de insight în rezolvarea creativă de probleme“.

Are stagii de cercetare la Department of Psychology – Indiana University SUA și a condus Grantul Fulbright Senior „Mechanisms of Flexible Categorization“.

Este autoarea următoarelor volume:

Copiii altfel: Trasee specifice de dezvoltare cognitivă. O analiză critică

Copiii şi oamenii mari: căi pentru optimizarea dezvoltării umane

Informații de background

Amintim că Ministerul Educației și Cercetării a pus în dezbatere noi programe școlare pentru clasa a IX-a, într-un efort de înnoire curriculară așteptat să înlocuiască programele vechi și de 20 de ani la unele materii. Programa școlară propusă de Minister pentru materia Limba și literatura română a generat însă cele mai mari controverse, fiind dur criticată pentru abandonarea studiului pe teme a literaturii române și pentru încercarea de a reveni la studierea pe model cronologic, pornind de la cronicarii pe care elevii de clasele a IX-a (aflați la 14-15 ani) ar trebui să-i studieze obligatoriu, indiferent de filiera la care liceenii sunt.

În acest moment, programa de limba și literatura română a fost decuplată de programele de la restul disciplinelor școlare de liceu și nu a fost aprobată prin ordin de ministru. Soarta programei de română este incertă, portofoliul Educației fiind fără ministru plin din 22 decembrie 2025, când Daniel David a demisionat. Între timp, premierul Ilie Bolojan a preluat interimar conducerea Ministerului Educației și este așteptat ca până la finalul lunii să anunțe viitorul ministru.

Citește și:

Presa spaniolă: România, ţara din UE unde se citeşte cel mai puţin, creşte TVA-ul pentru cărţi la 11 % și ajunge țara cu a doua cea mai mare taxare a cărților dintre toate statele europene

Eurostat: România este pe ultimul loc în UE la obiceiul de a citi / Mircea Miclea: Bursele puteau fi convertite în vouchere din care elevii și studenții să-și cumpere doar cărți și rechizite școlare. Ar fi fost și un ajutor pentru edituri și pentru librării, și așa lovite de noile cote TVA