(Op-ed) Cum poate COVID-19 schimba educația românească? – Ruxandra Manea, antreprenor în educație

8.061 de vizualizări
Foto: Arhiva personala
După aproape 2 săptămâni de când școlile s-au închis, multe întrebări rămân în aer: de la dată deschiderii, până la structura anului școlar, formatul cursurilor online și evaluările anilor terminali. Aproape 3 milioane de elevi stau acasă în această perioadă alături de părinții lor, debusolați de incertitudine și lipsa soluțiilor concrete. Apar tot felul de informații, recomandări și posibile soluții, însă nimic concret, palpabil, organizat. Și poate că este normal să fie așa, totul s-a întâmplat cu o viteză neînchipuită, mai ales pentru structurile guvernamentale, profund birocratice, care sunt prin însuși nucleul lor incapabile de a acționa la o astfel de dinamică.

Covid-19 oferă fix această oportunitate educației la nivel global și cu precădere educației românești: de a reacționa și de acționa cu o agilitate de care înainte nu se închipuiau capabile, de a regândi modele educaționale, de a testa procese și unelte în timp real, de a testa și cultiva adaptabilitatea, creativitatea, capacitatea de inovare, de ownership a profesorilor și liderilor români. De a măsura impactul și beneficiile învățării digitale și de regândi și eficientiza bugetul și așa mic. Viitorul se întâmplă în timp ce noi urmărim știrile. E aici, e palpabil. Nu vine nici de la americani, nici de ruși. Este în țară noastră și în mâinile noastre. Ține de adaptabilitatea noastră și de forță de acționa rapid și creativ. Și colectiv.

Dezvoltarea profesională accelerată a profesorilor

Zilele acestea am trăit mai mult că oricând senzația că educația românească nu se mândrește doar cu elevi olimpici, ci și cu profesori olimpici. Și nu mă refer aici la profesorii care pregătesc olimpicii, ci la o mâna de profesori, un procent modest de 3-5% maxim din totalul lor, care au mișcat educația românească spre soluții digitale în zilele acestea de criză: s-au mobilizat, au întrebat, au colaborat, au testat și au inițiat metode de predare online cu mai mult sau mai puțin succes. Pentru că provocările sunt multiple și procesul vine înainte rezultatelor.

Ei sunt pionerii, motorul schimbării paradigmei educaționale despre care atât se vorbea și se prevestea, și care acum e realitate. Însă educația românească nu se poate susține doar cu elevii olimpici așa cum nu se poate susține nici cu “profesori olimpici”. Este nevoie de o masă solidă de profesori care se adaptează, implementează soluții digitale inovatoare, colaborează.

Digitalizarea educației românești trebuie să ne scoată din paradigma lucrului individual sau “fiecare pe barbă lui”, este necesar un efort colectiv masiv al cadrelor didactice pentru a ridica standardul și acest lucru se poate realiza prin adaptabilitate, colaborare, creativitate și disponibilitate de a găsi soluții la provocări. Sunt șanse mari că tocmai această criză a covidului-19 să supună profesorii la o oportunitate de dezvoltare profesională accelerată și implicit la ieșirea din paradigmă educațională a sec 19.

Leadership Central Asumat

Mobilizarea colectivului vine printr-un leadership central puternic, cu forță de acțiune, dar mai ales de asumare. Asumarea va fi înainte de orice a procesului. Va fi un proces, vom pivota, vom greși, vom învăța. Vom măsură, ne vom adapta. Liderii trebuie să demonstreze zilele acestea toate acele abilități pe care în documente oficiale, pompoase le denumim abilitățile sec XXI și despre care teoretizăm că ar trebui să și le însușească elevii.

Prezentul ne oferă posibilitatea de a oferi un model acestor elevi: un model de adaptabilitate, creativitate, design thinking și autonomie. Din revoluția tehnologică putem prelua lecția procesului și a agilității. Plecăm de la criza pe care o avem și care ne obligă la acțiune, testăm cele mai rapide soluții și unelte pe care le avem la îndemână, măsurăm și ne readaptam. Avem școlile închise, avem platforme gratuite disponibile, avem modele (vezi modelul Chinei, al Estoniei, etc) avem early adaptors (sau profesori olimpici cum i-am numit mai sus), trebuie doar să folosim ce știm pentru a mobiliza masele de profesori pentru o schimbare de mindset, pentru o schimbare de paradigmă.

Cu mult ghidaj, cu suport, cu un framework inițial. Însă și cu mult empowerment.

Profesorii trebuie să înțeleagă de la liderii lor că trăiesc istorie și că pot fi scriitori de viitor dacă se mobilizează. Iar liderii trebuie să înțeleagă că nu mai e suficient să oblige profesorii să se ducă în cancelarie pe vremea covidului și să semneze condica ca să își primească salariul. Și nici să completeze fișe standard (ca elevii lor, sic!) pentru inspectorat că să își justifice învățarea online. Asta întră în categoria forme fără fond și nu ne permitem să lăsăm această oportunitate de reformare a sistemului să treacă pe lângă educația românească.

Regândirea și Eficientizarea Bugetulului Educației

România alocă 3,4 % din PIB pentru învățământ, buget despre care știm din experință anilor trecuți că este insuficient pentru nevoile actuale ale sistemului. Știm cu toții despre lipsa infrastructurii, numărul insuficient de creșe, grădinițe, unități școlare, despre lipsa toaletelor și a produselor de igienă și despre probleme de logistică și siguranță pe care transportul școlar le presupune.

Poate tocmai această criză și digitalizarea educației (măcar parțial) este o oportunitate să eficientizăm resursele, să regândim bugetul alocat transportului școlar și naveta cadrelor didactice, infrastructura școlilor și lipsa săpunului și toaletelor și să îl relocam către învățarea digitală, asigurarea meselor zilnice pentru fiecare elev și dezvoltarea profesională a profesorilor.

Investiția în învățarea digitală poate fi o oportunitate pentru a cheltui mai puțin, mai bine, acoperind nevoile elevilor și profesorilor și îmbunătățind actul educațional.

Accesarea Unor Resurse și Modele Locale și Globale Gratuite

Cu pixul și foaia în mâna, alături de experți locali și internaționali și oameni de bine în educație, este necesară coalizarea și coagularea întru binele și progresul educației. Să fructificăm prezentul pentru a scrie viitorul. Este o problema globală, putem accesa resurse globale. Sunt companii care pun la dispoziție unelte, sunt țări care s-au confruntat cu această problema chiar înaintea noastră și care pot împărtăși lecțiilor lor. Avem modelul China, avem profesorii noștri (cei pe care îi numeam mai sus olimpici) care fac lucruri incredibile, școlile private care au inițiat modele de succes.

Avem nevoie de leadership puternic și asumare.

Orice va fi mai bine decât să stăm cu copiii acasă cu ore nelimitate de conținut digital needucațional, părinți disperați și să vedem știri despre cum profesorii împrăștie covid-19 semnând condica sau completând fișe despre cum (nu) fac învățarea online. Și să ne întoarcem după această criză, înapoi la vechile metehne, la fundul istoriei educaționale, blocați în problemele și paradigmele vechi, dar într-o lume nouă în care generațiilor care vin din urmă le va fi din ce în ce mai greu să navigheze profesional și personal.

În tumultul crizei și al incertitudinii cauzate de covid-19 este momentul să facem uz de adaptabilitatea noastră, ca specie, și să ne uităm spre oportunități. Covid-19 obligă sistemele de educație din toată lumea să regândească în timp real modelul educațional și să migreze spre modelul digital. Este șansă României să se alinieze în timp util acestei dinamicii care poate aduce o serie de oportunități: de la dezvoltarea profesională accelerată a cadrelor didactice, la practică unui leadership asumat, la acesarea unor resurse globale până la regândirea și eficientizarea bugetului învățământului. Este șansa și responsabilitatea României să rupă vechea paradigmă, să fructifice oportunitățile actuale și migreze către educația sec XXI. Lumea după covid-19 nu va mai fi aceeași, educația nu va mai fi aceeași, este timpul acțiunii, este timpul viitorului.

___

Ruxandra Manea este antreprenor în educație, fondator Educarium si cofondator și board member Aspire Teachers. A absolvit Magna cum laude Facultatea de Științe Politice din cadrul Ewha Womans University, Coreea de Sud, și a lucrat ca profesor colaborator la Universitatea București.

 

 


7 comments
  1. Stiti piesa lui Shakespeare “Much ado for nothing”? Multe cuvinte pentru nimic: ne lipseste baza materiala. Copiii nu au toti computere si, mai ales, softuri. Si nu inteleg de ce ne batem cu pumnii in piept ca gasim solutii pt invatamantul la distanta, cand altii functioneaza f.bine de zeci de ani. Exista know how dar ceea ce ne lipseste sunt: banii si organizarea. Ca de aplaudaci cu solutii pe genunchi ne.am saturat.

  2. Comentariul d nei este real,este timpul ca profesorii sa se perfectioneze pe bune,cu examene obiective,nu ca pana acum .Profesorilor cand li se impune schimbarea,au comportamentul elevilor de nota 4 din clasa,refuza sa studieze ,pentru ca multi nu pot,iar ceilalti nu vor.

  3. Ești drăguță, doar că problema educației are legătură cu cercetarea nicidecum cu veleitățile de actori ale acestor papagali didactici care au monopolizat educația precum un fel de popi. Acum se vede cât sunt de lacomi și găunosi.

  4. Doamna a fondat o gradinita particulara, în Pipera, cu tarife “convenabile” (conform site-ului Educarium pentru programul scurt 8-13:30 “Taxă lunară: 2550 ron/lună Taxă înscriere: 1500 ron Taxă materiale didactice: 1000 ron/an”).
    Eu, cadru didactic universitar, am spus la fiecare început de curs (Utilizarea calculatoarelor, anul I) ca, data fiind inegalitatea dintre realizarile liceelor, misiunea mea este sa-i ridic pe cei mai de jos, deci voi porni de la nivelul cel mai scazut de cunostinte. Gresesc?
    Cred ca asta e misiunea învatamântului de masa: sa se ocupe de toti, si sa acorde atentie suplimentara celor de jos, care n-au parinti instruiti (si cu bani), n-au laptop, etc. (nu ma întrebati de ce sistemul Windows 10 instalat pe laptop-ul meu, ceva mai batrâior, nu “vede” camera, deci nu pot fi vazut de studenti).

  5. … Ce n ai inteles tu este ca nu profesorilor le lipsesc mijloacele de comunicare ( nu e mare lucru sa gasesti pe net cateva platforme edu si modul in care poti sa le folosesti) ci multori elevi…Asa ca degeaba invat eu de la specialisti daca nu pot aplica…ca n am cui… Are cineva un cui?? [Nota Redacției: Comentariu editat de Edupedu.ro.]

  6. Personal sunt ingrijorat de prezent si am incertitudinii majore in ceea ce priveste viitorul meu , al familiei mele , al semenilor mei !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Actorul Vlad Ivanov: E absolut necesar să existe o școală de actorie de film sau măcar în cadrul Facultății de Film să existe ore clare / Actoria de teatru nu are nimic în comun ca tehnică cu actoria de film

Cariera actorului Vlad Ivanov a luat o turnură extraordinară odată cu rolul doctorului Bebe, din filmul lui Cristian Mungiu, 4 Luni, 3 Săptămâni și 2 Zile, câștigător al Palme d’Or…
Vezi articolul

Cazul Forumului Educației de la Iași: Cum a bifat ministrul Cîmpeanu, pe linie de partid, două “dezbateri” din ținta de 50 prin care urmărește să legitimeze, ca amplă “consultare publică”, proiectele de legi ale educației

“Toți cei implicați – cadre didactice, elevi, părinți, sindicate, organizații neguvernamentale – au formulat propuneri pentru ca școala să fie mai atractivă”, scria sâmbătă seara, pe Facebook, ministrul Educației, Sorin…
Vezi articolul