Cine trebuie să-i învețe pe copii tabla înmulțirii: învățătorii sau părinții, în vacanța de vară dinainte de clasa a II-a? Dacian Dolean, cercetător specializat în alfabetizarea timpurie: Ideea de a da această sarcină ca temă pentru vacanța de vară mi se pare desprinsă dintr-un film SF cu buget redus

17.793 de vizualizări
Foto: © Matthew Troke | Dreamstime.com
Este o practică acceptată pedagogic ca învățătoarele să le ceară părinților să-i învețe pe copii tabla înmulțirii în vacanța de vară ce precede clasa a II-a? Și cum îi pot ajuta părinții pe cei mici să învețe ușor, fără presiune, primele noțiuni ale înmulțirii? Pentru că, de-a lungul anilor, numeroși părinți ne-au sesizat că anumiți învățători i-au anunțat că în vacanță va trebui să îi învețe acasă pe copii înmulțirea, cu care să se prezinte cunoscută la clasa a II-a. Edupedu.ro l-a contactat pe cercetătorul Dacian Dolean pentru a vedea ce spun studiile cu privire la această sarcină.

“Transferul responsabilității predării tablei înmulțirii de la profesor la părinte nu ar trebui făcut deoarece profesorii (nu părinții) ar trebui să aibă pregătirea pedagogică necesară explicării motivației/utilității (De ce facem asta?) și mecanismelor/tehnicilor (Cum facem asta?) care stau la baza acestui proces”, a declarat psihologul educațional Dacian Dolean, în interviul acordat Edupedu.ro. 

“Apoi, ideea de a da această sarcină ca temă pentru vacanța de vară mi se pare desprinsă dintr-un film SF cu buget redus. Chiar îmi este greu să îmi imaginez că există asemenea practici la noi în țară și că directorii și inspectoratele școlare închid ochii la așa ceva. Cu atât mai mult cu cât există și un ordin de ministru (5893/28.11.2016) care precizează că, ‘În perioada vacanțelor, de regulă, nu se vor da teme pentru acasă elevilor din învățământul primar‘. În plus, același ordin de ministru precizează că ‘Se interzice … solicitarea realizării unor activități de învățare care necesită o abordare sistematică în clasă‘”, a avertizat specialistul.  

Psiholog educațional specializat în dezvoltarea limbajului și a alfabetizării timpurii, cu o experiență de peste 20 de ani ca profesor de învățământ primar, gimnazial, liceal și universitar în România și în SUA, Dacian Dolean este autor al unui studiu amplu despre impactul pe care îl au temele pentru acasă, în cazul elevilor de clasele I-IV, la care au participat 400 de elevi de clasa a II-a (n.red. vârstă la care elevii încep să învețe tabla înmulțirii). Studiul integral aici. De asemenea, este autorul cărții Meseria de părinte.

Psihologul educațional a dat și câteva sfaturi pentru părinți, cum îi pot ajuta pe copii să învețe tabla înmulțirii, înainte de a o memora.

Interviul integral cu Dacian Dolean:

Rep.: Este externalizarea predării tablei înmulțirii exclusiv către părinți o practică acceptată pedagogic?

Dacian Dolean / Foto: Arhiva personala
Dacian Dolean / Foto: Arhiva personală

Dacian Dolean: Preocuparea cadrelor didactice pentru ca elevii să învețe tabla înmulțirii este justificată, deoarece aceasta reprezintă o etapă esențială în învățarea matematicii. Apoi, predarea unor noțiuni înainte ca acestea să fie învățate la clasă este o strategie folosită în special în cazul copiilor cu dizabilități sau care provin din medii sociale defavorizate. Această strategie ar trebui folosită de profesori mai ales în situația de învățare a vocabularului nou.

De exemplu, dacă o lecție nouă conține multe cuvinte necunoscute, și profesorul știe că unii elevi nu le pot învăța într-un timp foarte scurt, această strategie este justificată. Această situație este valabilă inclusiv la matematică, atunci când există lecții ce conțin multe cuvinte noi introduse într-un timp scurt (ex. octogon, ipotenuză, paralelipiped). Însă această strategie este folosită de profesor, nu de părinte.  

Solicitarea cadrelor didactice ca părinții să îi învețe pe copii tabla înmulțirii înainte să fie predată la clasă nu este normală, și sper că această practică nu este generalizată în România. Din experimentul pe care l-am desfășurat acum câțiva ani nu a reieșit acest lucru. Acolo am cules date de la 440 de copii din 17 clase din Cluj-Napoca, iar performanța medie a copiilor înainte ca acestora să le fie predată tabla înmulțirii a fost de 6 înmulțiri corecte rezolvate într-un minut.

Acest lucru înseamnă că unii elevi știau dinainte câteva operații de înmulțire, mai simple, cu 0 sau 1 (probabil de la părinți/frați/surori/prieteni), însă prea puține față de cele 25-35 exerciții corecte pe minut pe care le rezolvă un elev care este fluent în reproducerea tablei înmulțirii. După 6 săptămâni de predare, performanța medie a urcat la 21 de înmulțiri rezolvate într-un minut, iar efectul a fost extraordinar de mare (2.24 dintr-o abatere standard). Ca o comparație, evoluția medie a elevilor pe parcursului unui an școlar (deci nu doar în 6 săptămâni) este estimată de Hattie la 0.40, iar intervențiile care vizează îmbunătățirea alfabetizării la 0.39. Asta înseamnă că ceva foarte bun s-a întâmplat în acele 6 săptămâni, și acel ceva nu a fost volumul temei pentru acasă (al cărui impact l-am estimat la 0.05 dintr-o abatere standard). Este foarte posibil ca experiențele de învățare de la școală avute de elevi în acele 6 săptămâni să fi avut cel mai mare impact. Deci cadrele didactice din proiect și-au asumat responsabilitatea predării tablei înmulțirii la clasă, și au făcut-o cu eficiență.

Foto: © Zurainie Ab Rahman | Dreamstime.com

Transferul responsabilității predării tablei înmulțirii de la profesor la părinte nu ar trebui făcut deoarece profesorii (nu părinții) ar trebui să aibă pregătirea pedagogică necesară explicării motivației/utilității (De ce facem asta?) și mecanismelor/tehnicilor (Cum facem asta?) care stau la baza acestui proces. 

Dacă toți părinții ar ști să predea corect tabla înmulțirii, atunci de ce am mai avea profesori? Inevitabil te întrebi de ce s-ar autodiscredita aceste cadre didactice, minimalizând rolul pe care îl au asupra elevilor. În plus, părintele nu este asistentul cadrului didactic, care să îi facă acestuia lecțiile. Părintele este un partener al cadrului didactic, care lucrează în echipă pentru binele copilului.

Apoi, ideea de a da această sarcină ca temă pentru vacanța de vară mi se pare desprinsă dintr-un film SF cu buget redus. Chiar îmi este greu să îmi imaginez că există asemenea practici la noi în țară și că directorii și inspectoratele școlare închid ochii la așa ceva. Cu atât mai mult cu cât există și un ordin de ministru (5893/28.11.2016) care precizează că, “În perioada vacanțelor, de regulă, nu se vor da teme pentru acasă elevilor din învățământul primar“. În plus, același ordin de ministru precizează că “Se interzice … solicitarea realizării unor activități de învățare care necesită o abordare sistematică în clasă“.  

Rep.: Având în vedere această practică, ce ar trebui să știe părinții: e important să îi învețe mecanismul logic sau acest lucru este o pierdere de timp și învățarea pe de rost este cea care trebuie învestită cu cel mai mare timp alocat în scopul învățării tablei înmulțirii?

Dacian Dolean: Cel mai bun lucru pe care îl pot face părinții este să fie atenți la nevoile de dezvoltare ale copiilor lor. Iar dacă oportunitățile apar în mod natural, sigur, pot să le sprijine spontan dezvoltarea școlară.

Să spunem, de exemplu, că familia pleacă la mare în vacanța de vară de la finalul clasei 1. Aici, părintele poate să pună bazele conceptului de înmulțire ajutându-l pe copil să sesizeze că dacă are 2 găleți, și 4 scoici în fiecare găleată, se poate spune că are ”de două ori câte patru scoici”, adică 8 scoici. Eventual poate să introducă și conceptul de înmulțire, desenând pe nisip 2×4=8. Sau dacă familia va merge în vacanță la munte și 4 membri strâng câte 3 lemne pentru foc, părintele poate să-i arate copilului că 3+3+3+3=12, adică au adunat în mod repetat de 4 ori câte 3 lemne. Unii copii își vor aminti aceste situații când li se va preda la școală pentru prima dată conceptul de înmulțire (și probabil vor avea un avantaj față de alții care nu au avut această experiență). Alții vor uita instantaneu. Și nu e un capăt de lume dacă se întâmplă asta, pentru că mergem la mare să ne jucăm în nisip și mergem la munte să facem foc (în locurile special amenajate), nu să facem exerciții de înmulțire. 

Există și situații în care părintele este prea absorbit să își facă selfie-uri și să posteze pe Instagram în timp ce copilul se joacă cu scoicile în nisip. Este trist când asemenea situații se întâmplă prea des și părintele nu realizează câte oportunități pierde să își ajute copilul implicându-se activ în dezvoltarea lui. Însă nu m-aș grăbi să blamez comportamentul părintelui, mai ales dacă asemenea scenarii au loc ocazional. Și părintele are nevoie de timp liber în care să facă ce dorește (și nu poate fi tot timpul părintele ideal). 

Legat de memorarea mecanică (învățarea pe de rost): Această automatizare a tablei înmulțirii trebuie să urmeze după ce elevul a învățat bine conceptul de înmulțire și îi înțelege semnificația și utilitatea (nu înainte). Exercițiile sporadice de repetiție a tablei înmulțirii sunt importante după clasa a 2-a, când, într-adevăr, pot exista situații în care copilul nu și-a consolidat suficient de bine tabla înmulțirii și uită unele operații. Dar și aici trebuie avut în vedere volumul exercițiilor. Studiul nostru arată că un volum mare al exercițiilor nu duce la rezultate semnificativ mai mari comparative cu un volum mic. Cheia este ca aceste exerciții să se facă frecvent (zilnic), cu consecvență (și se pot face oral, în scris sau în format digital).

Foto: © Tamara Bauer | Dreamstime.com

Rep.: Există aplicații sau o tehnică care i-ar putea ajuta pe cei mici în învățarea eficientă sau fără presiune a acestei teme?

Dacian Dolean: Da, există multe aplicații, nu are rost să numesc una anume. Orice părinte care are acces la un smartphone poate căuta aplicațiile folosind cuvintele cheie ”times table”. Există jocuri care fac o plăcere exersarea tablei înmulțirii, iar elevii nu simt că lucrează sau că fac teme. Însă, repet, aceste jocuri/exerciții trebuie făcute după ce copilul înțelege ce înseamnă să înmulțești.

__________

Despre Dacian Dolean:

Dacian Dolean este psiholog educațional, specializat în dezvoltarea limbajului și a alfabetizării timpurii. Are o experiență de peste 20 de ani ca profesor de învățământ primar, gimnazial, liceal și universitar în România și în SUA. Activitatea sa din ultimii ani s-a axat pe cercetare în domeniul alfabetizării și pe activități de formare a profesorilor din învățământul primar din SUA.

În prezent, este afiliat Universității Babeș-Bolyai ca director al unui proiect de cercetare care urmărește dezvoltarea alfabetizării copiilor din România, finanțat de EEA Grants. De asemenea, este membru în comitetul editorial al publicației Journal of Literacy Research.

Foto: © Matthew Troke | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.

Citește și: Temele pentru acasă – Cât de mult este prea mult? Primul studiu experimental implementat în România validează regula “10 minute pe nivel școlar”

10 comments
  1. Din păcate programele școlare sunt atât de aglomerate încât materia devine imposibil de predat și aprofundat. În gimnaziu și liceu chintalele de materie sunt predate în galop și sunt reluate la meditații. În contextul unei creșteri în volum rolul meditatorului devine indispensabil. Îmi amintesc totuși că prin anii 80 materia nu era atât de umflată, că scris/cititul se învăța lent și sistematic. Acum programele școlare își turează motoarele la maximum, de nu mai înțelegi nimic nici ca adult.

  2. oricine in afara de profesor.. profesorul, stimabilul de el trebuie doar sa se duca la scoala ca in statiune si sa se intoarca, urmand ca la sfarsit de luna sa isi ia salariul..

  3. Nu e vina directorului ca profesorul nu cunoaste metodologie. E mai mult vina liceelor si a universitatilor care emit diplome fara acoperire…
    In plus daca cineva nu sesizeaza directorul nu are de unde sa stie ca la un anumit capitol proful nu stie metodologie.
    Daca afla ce poate sa faca? Desface contractul la invatatoare? Nu poate direct.
    Si pe aceasta tema directorul pn ajunge in rai le mananca sfintii..adica colegii, inspectoratul, ….birocratia….etc.

  4. Buna ziua! Se pare că în zilele noastre li se cere părinților să învețe copii din ce in ce mai multe lucruri pe care noi le învățăm de la profesor la școala.In cazul băiețelului meu mi s-au cerut să îl învat acasă să citească imediat cum a început clasa întâi, cu pretextul că ceilalți din clasa știu deja.Iar in cazul fetiței nu s-au cerut să învețe tabla înmulțirii in vacanta de vara.Problema este că unii părinți sunt in măsură să își ajute copii ,dar poate alții nu,sau poate nu au timpul necesar,de aceea exista profesorul,după părerea mea.Parintele ajuta copilul acasă să perfecționeze ce a învățat la școală dar nu poate învăța copilul la fel că un profesor.

  5. La nici una din generațiile precedente, nu a reprezentat o problema ca elevii sa invete la școală tabla inmultirii.
    Elevul atent la orele de curs invata fara probleme orice notiune sau procedeu la matematica si la orice alta materie.
    Pentru elevul neatent la orele de curs, pentru elevul care se joaca pe sub banca pe telefon, nu exista retete pentru a-i baga ceva in minte împotriva vointei si a lipsei sale de concentrare.
    Simplu si la obiect.

  6. Nu mai învață nimeni tabla înmulțirii ca operație aritmetică, de asta se ocupă dispozitivele inteligente ( oricum copii se nasc cu telefonul de gât ), se cere a se învăța în schimb tabla înmulțirii profitului !

    1. Asta este… unii nu cunosc tabla înmulțirii, alții nu au învățat/înțeles câți de “i” se folosesc (“oricum copii se nasc cu telefonul de gât”), dar tot ajung adulți! 😉
      Nu înțeleg care este problema, toți vrem înmulțirea profitului (inclusiv profesorii), este ceva de condamnat în asta (dacă se face cinstit)? 🙂

  7. In Cluj, sunt scoli unde elevii fac meditatii, incepand din clasa a3a sau a4a, sa nu mai vorbesc de clasele mari. Daca nu faci meditatii cu invatatoarea sau profesorul de la curs, esti terminat.

    1. Copilul nu e terminat, părintele e terminat că nu ia copilul doar FB sau 9 și 10. Trebuie să ai o problemă gravă, ca părinte, să trimiți copilul la meditație în clasa a treia. Dacă, însă, cu adevărat învățătorul/profesorul nu respectă legea, lupți cu el, mergi la inspectorat, la poliție, faci orice, dar nu îți chinuiești copilul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

STUDIU 1 din 10 copii se duce la culcare flămând, 1 din 2 elevi care abandonează școala o face din cauza costurilor, 1 din 5 copii nu este fericit, arată raportul “Bunăstarea copiilor din mediul rural”

O cincime dintre copiii de la sat (21%) consideră că nu sunt niciodată sau sunt doar uneori fericiți, arată concluziile raportului Bunăstarea copiilor din mediul rural în 2020, lansat de Fundația World…
Vezi articolul

Harta găurilor din sistemul de protecție și sprijin pentru copiii vulnerabili, prezentată într-o analiză a Băncii Mondiale pentru Ministerul Familiei: Zeci de mii de copii în sistemul de protecție socială, lipsa specialiștilor crește “disproporționat” riscul de abandon școlar

România are un număr mare de copii care intră în sistemul de protecție socială, cu un ritm de intrare de 4.000 de copii pe an, în pofida faptului că a…
Vezi articolul

Copiii percep “personalizat”, nu neapărat religios piesele cu nașterea lui Iisus și alte activități de sorginte creștină organizate la grădiniță sau în școală – constatările unei cercetătoare britanice

Diverse cercetări au arătat că părinții apreciază scenetele cu nașterea lui Iisus, organizate de diverse școli și grădinițe înaintea Crăciunului, din diverse considerente – că le amintesc de propria copilărie…
Vezi articolul