Când poeții înșiși vor fi abilitați științific, vor avea mai mult curaj să folosească “comoara pe care stau” acum fără să știe cât valorează pentru ceilalți – scriitoarea Nina Vasile

270 de vizualizări
Foto: © Anna Krivitskaia | Dreamstime.com
Așteptam de mult un început în cercetarea științifică a fenomenului poetic la nivelul creierului, al conștiinței, al psihicului uman. Mă bucur că există. Sper din tot sufletul să confirme ceea ce știu și am scris deja într-un eseu numit “Calea poeziei”. E un titlu ce reia numele unei rubrici pe care o aveam în anii 90 într-o revistă literară.

Ideea unei “căi a poeziei” are legătură și cu prezența ei naturală în existența noastră. Poezia este un catalizator al conștiinței umane, adică ne face mai atenți la ce e înăuntrul nostru și în afara noastră. Ieșim din indiferență, din tendința de robotizare, din insensibilitate, din monotonie. Așa, existența noastră e mai  intensă, profundă, mai responsabilă. De aceea, din orice alt domeniu de cunoaștere, a citi, a gândi, a scrie poezie, este vital pentru ființa umană. Asta este nu doar o convingere personală ci o realitate care trebuie să fie confirmată tocmai științific. Altfel spus, puterea imaginației, a creativității poetice, e peste tot, deși nu ne dăm seama. Nu oamenii bolnavi scriu ca să se vindece cum s-a spus, dar dacă sunt unii care au probleme de suflet (să le spunem așa), ajută, și ea poate avea rol în strategii terapeutice. Încă: pentru copii, așa învață în primii ani orice, prin poezii. La vârste mai mari, Ateliere de poezie, de orice artă, în școli, pe lângă cele sportive sau practice, ar da o dinamică  frumoasă și un echilibru în programul educațional, prea teoretic în acest moment.

Desigur, pare utopie, dar drumul duce aici pentru că vor apărea atâtea probleme la noile generații din prea multă exagerare în educația teoretică și virtuală, încât se vor căuta soluții. Și ele sunt foarte simple: socializarea prin artă, natură, practica de natură casnică (grădinărit, tâmplărie elementară, artistică etc.). 

Am parcurs studiul. E un început. Vor rafina cu timpul, itemii, și vor nuanța. Adevărul este că în cercetarea necesară, este și înregistrarea cu tehnologia specifică, a undelor cerebrale, când se citește poezie. De urmărit  și reacțiile anumitor categorii de persoane: care scriu, care nu scriu, cărora le place, cărora nu le place… Criteriul empatiei și efectele trezirii ei prin intermediul poeziei pare să fie una dintre mizele studiului în cauză.

Una dintre concluziile lui ar trebui să fie legată de rolul poeziei în educația nu doar a copiilor ci și a adulților, rolul de rafinare a ființei umane, în sensul dezvoltării unor valori necesare chiar în societate: empatia, toleranța, complexitatea, creativitatea. De ele avem nevoie în completarea competențelor intelectuale care pot fi folosite mult mai bine dacă sunt și trăite, asumate prin arte, orice artă practicată, nu doar prin poezie. Dar poezia este totuși, mai accesibilă pentru că folosește în principiu, cuvinte, în rest, lectura duce adesea și la imitare fără probleme, iar pentru unii se trezește și talentul.

Așadar, poate că profesorii de română vor fi atenți la rezultatele studiului și vor avea mai multă încredere în ceea ce face lectura de poezie bine aleasă, diferită însă de programa școlară. Este nevoie de o abilitate de selectare, adecvată fiecărei vârste, de extindere dincolo de literatura română și de ieșire din tonul pedagogic. De aceea, este recomandabil să existe colaborarea cu poeții actuali care sigur sunt bucuroși să împărtășească “miracolele poeziei”. Și ei chiar le cunosc. Vor avea surprize imense. Pe de altă parte, studiul ar putea fi extins chiar către elevi, în școli de-a binelea. Sper că vor face asta. Și fără îndoială, când poeții înșiși vor fi abilitați științific, vor avea mai mult curaj să folosească “comoara pe care stau” acum fără să știe cât valorează pentru ceilalți. 

În fine, în lumea corporatistă și virtuală în care trăim ca adulți, ieșirea din stresul muncii, din prea multul muncii de acest fel, momente de poezie bine gândite și oferite de către mass media, sau prin instituțiile culturale de stat dar și private, pot uneori contribui mult la eficiența vieții adulte. Sunt detalii care nu încap aici, dar poate că “cine are de auzit, aude”.

Nina Vasile – scriitoare

Foto: © Anna Krivitskaia | Dreamstime.com

Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Educaţia 2030 – obiectivele României în Strategia UNESCO, după ce ţara a ratat ţintele 2020. Descarcă planuri de lecţii pentru grădiniţă, şcoală primară, gimnaziu şi liceu cu exemple de dezvoltare durabilă

Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluţia “Educaţie pentru Dezvoltare Durabilă în cadrul Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă” pe 19 decembrie 2019 la New York, în Statele Unite ale Americii.…
Vezi articolul