Cât trebuie să muncească un profesor din România ca să își cumpere o carte – analiza profesorului Cătălin Stoica, sociolog: De până la 10 ori mai mult decât în Europa de Vest

Un profesor de liceu din România care este plătit la plata cu ora trebuie să muncească de până la 10 ori mai mult decât un coleg din Europa Occidentală pentru a-și cumpăra o carte de specialitate, arată o analiză publicată pe contul său de Facebook de sociologul Cătălin Stoica, profesor universitar la SNSPA. Exemplul folosit de el este o carte de istorie contemporană recent apărută, necesară pentru formarea profesională, care costă în România aproximativ 120 de lei.

„Știți cum ni se spune mereu că prețurile la diverse produse sunt mai ieftine în Germania sau Franța decât în România, acreditându-se ideea că trebuie să ne aliniem la ele, că prea bine o ducem? Vă dau următoarea situație: ești profesor de liceu, să zicem de istorie, în România. Mai ai nevoie de cărți recent apărute – de, perfecționare profesională, formare continuă etc.”, își începe analiza Cătălin Stoica.

Acesta arată că aceeași carte, în același format, este mai ieftină în afara țării: „Iau exemplul real al unei cărți de istorie contemporană apărută recent, la un preț de circa 120 de lei (adică 23,5 euro). Atenție, aceeași carte, același format (paperback) costă însă în afară 11–13 euro.”

Diferențele devin mult mai mari atunci când prețul este raportat la veniturile profesorilor. „Ținând cont că plata cu ora netă e de circa 22 de lei, câte ore ar trebui să muncească un profesor de la noi ca să își cumpere cartea asta și câte ore ar trebui să muncească un profesor în Germania, Franța, Anglia sau Italia?”, explică sociologul.

Calculul arată un decalaj major între România și statele vest-europene. „România: timp de muncă pentru cumpărarea acelei cărți – 5,7 ore (342 de minute). Germania: 0,32 ore (19 minute). Franța: 0,31 ore (19 minute). Italia: 0,44 ore (25–27 de minute). Anglia: 0,42 ore (25 de minute)”, arată Stoica.

„Diferența este, în termeni simpli, de ordinul 5–10 ori: un profesor din România trebuie să aloce aproximativ echivalentul unei zile de lucru/predat pentru acea carte, în timp ce în Europa Occidentală vorbim de mai puțin de o oră,” este concluzia profesorului.

Analiza evidențiază și un paradox al pieței de carte din România, unde unele volume sunt mai scumpe decât în Vest. „Remarc faptul că aceeași carte este mai scumpă în România decât în țările menționate mai sus. Diferența reflectă mai degrabă economia de scară (sau absența ei) decât o anomalie punctuală. Paradoxal, cartea în română este ‘mai scumpă’ tocmai pentru că se adresează unei piețe mult mai mici, cu niște costuri de distribuție mari, traducere etc.”, explică profesorul universitar.

„Dincolo de acești factori structurali, este vorba de veniturile de mizerie ale cadrelor didactice din România,” mai arată Cătălin Stoica.

Sociologul scrie și despre efectele directe asupra accesului la cultură și formare profesională. „Interpretarea sociologică este, în esență, una despre constrângeri materiale: nivelul redus al veniturilor face ca până și bunuri culturale relativ accesibile în alte contexte să devină costisitoare. În același timp, aceste bunuri circulă mai greu în economii cu piețe mici și costuri unitare ridicate, ceea ce le împinge și mai sus ca preț relativ.”

„Rezultatul este o limitare concretă a accesului la consum cultural de calitate, inclusiv pentru categorii profesionale care, în mod normal, ar trebui să fie printre principalii consumatori de carte”, avertizează Cătălin Stoica.

Reamintim că România este deja țara din Uniunea Europeană în care se citește cel mai puțin, potrivit datelor Eurostat. În același timp, creșterea TVA la carte la 11%, operată de Guvernul Bolojan în august 2025 prin cunoscuta Lege 141, legea Bolojan, plasează România printre statele cu cea mai ridicată taxare a cărților din Europa, ceea ce riscă să accentueze și mai mult accesul redus la lectură.

Redăm analiza integrală:

„Cât trebuie să muncească un profesor din România ca să își cumpere o carte?

Știți cum ni se spune mereu că prețurile la diverse produse sunt mai ieftine în Germania sau Franța decât în România, acreditându-se ideea că trebuie să ne aliniem la ele, că prea bine o ducem?

Vă dau următoarea situație: ești profesor de liceu, să zicem de istorie, în România. Mai ai nevoie de cărți recent apărute – de, perfecționare profesională, formare continuă etc. Iau exemplul real al unei cărți de istorie contemporană apărută recent, la un preț de circa 120 de lei (adică 23,5 Euro sau 26 de US$, echivalent). Atenție, aceeași carte, același format (paperback) costă însă în afară 11-13 EURO sau aprox. 16 US$.

Ținând cont că plata cu ora NETĂ e de circa 22 de lei, câte ore ar trebui să muncească un profesor de la noi ca să își cumpere cartea asta și câte ore ar trebui să muncească un profesor în Germania, Franța, Anglia sau Italia? (Pentru cele din urmă țări, am căutat salariile pe net pentru echivalentul situației de la noi, PLATA CU ORA.)

– România: timp de muncă pentru cumpărarea acelei cărți – 5,7 ore (342 de minute)

– Germania: timp de muncă pentru cumpărarea acelei cărți – 0,32 ore (19 minute)

– Franța: timp de muncă pentru cumpărarea acelei cărți – 0,31 ore (19 minute)

– Italia: timp de muncă pentru cumpărarea acelei cărți – 0,44 ore (25-27 de minute)

– Anglia: timp de muncă pentru cumpărarea acelei cărți – 0,42 ore (25 de minute)

Diferența este, în termeni simpli, de ordinul 5–10 ori: un profesor din România trebuie să aloce aproximativ echivalentul unei zile de lucru/predat pentru acea carte, în timp ce în Europa Occidentală vorbim de mai puțin de o oră.

Remarc faptul că aceeași carte este mai scumpă în România decât în țările menționate mai sus. Diferența reflectă mai degrabă economia de scară (sau absența ei) decât o anomalie punctuală. Paradoxal, cartea în română este „mai scumpă” tocmai pentru că se adresează unei piețe mult mai mici, cu niște costuri de distribuție mari, traducere etc. Dincolo de acești factori structurali, este vorba de veniturile DE MIZERIE ale cadrelor didactice din România.

Interpretarea sociologică este, în esență, una despre constrângeri materiale: nivelul redus al veniturilor face ca până și bunuri culturale relativ accesibile în alte contexte să devină costisitoare. În același timp, aceste bunuri circulă mai greu în economii cu piețe mici și costuri unitare ridicate, ceea ce le împinge și mai sus ca preț relativ. Rezultatul este o limitare concretă a accesului la consum cultural de calitate, inclusiv pentru categorii profesionale care, în mod normal, ar trebui să fie printre principalii consumatori de carte.

NOTE: Am utilizat cifra de 22 de lei net la plata cu ora care circulă oficial. În realitate, ea poate fi mai mică”.