România ocupă primul loc în rândul a 50 de țări când vine vorba despre lucrări prezentate ca fiind cercetări și care sunt publicate contra cost în reviste care funcționează în regim „Gold Open Access”, cu 53%, anunță Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Într-o luare de poziție ce reprezintă o premieră în rândul universităților din România, UBB avertizează că „aceste practici nu sunt doar îngrijorătoare pentru calitatea științei, ci pot distorsiona poziționările universităților în multe rankinguri, generând astfel impact și vizibilitate artificiale”.
- Amintim că dezbaterea cu privire la Industria articolelor pretins științifice care publică pe bani, fără respectarea standardelor academice, a fost lansată de vicepreședintele Academiei Române, Nicolae Zamfir.
- În două interviuri acordate Edupedu.ro, fizicianul a avertizat că sute de jurnale cu calitate slabă dau impact mare pentru că se citează între ele și a declarat că singura modalitate este să revenim la evaluarea peer-review
Spre comparație, SUA, Anglia sau Germania au publicat în 2025 doar 23-28% „Gold Open Access”, spune Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB) care citează analizele Consiliului Științific al UBB prezentate de președintele acestuia, profesorul Radu Silaghi-Dumitrescu.
„Dacă ne uităm doar la cea mai mare dintre editurile specializate în «Gold Open Access», România publică acolo în anul 2025 32% dintre lucrările sale – din nou locul întâi între țările dezvoltate (cele mai productive 50 de țări din lume), în timp ce mari universități americane au astfel de contribuții sub 3% din totalul publicațiilor”, atrage atenția Universitatea într-un comunicat remis Edupedu.ro.
Prorectorii UBB, profesorii Markὀ Bálint, Adrian Petrușel, Szász Levente, au arătat în cadrul unei dezbateri organizate pe 8 iunie 2026 că „aceste practici nu sunt doar îngrijorătoare pentru calitatea științei, ci pot distorsiona poziționările universităților în multe rankinguri, generând astfel impact și vizibilitate artificiale”.
Universitatea din Cluj-Napoca anunță că va promova, ca strategie instituțională, tendințele internaționale „de autocorectare a mișcării «Open Access»”, prin punerea accentului pe:
- (1) „Diamond Open Access” (unde costurile sunt acoperite de stat/instituții)
- (2) pe „Green Open Access” (unde, după publicare, contribuția științifică poate fi diseminată liber de autor, într-un format anume)
- (3) incluse în demersuri hibride (adică dublate de dezvoltarea modelului clasic de publicare – unde costurile sunt acoperite de editură, care și le recuperează apoi printr-un model de business)
Comunicatul integral al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB):
„UBB, îngrijorată de distorsiuni ale diseminării științei și rezultatelor cercetării, trage un semnal de alarmă pentru mediul academic din țară
Comunitatea Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB) a dezbătut tendințele în știința actuală, cu referire specifică la modalitățile de publicare științifică, în 8 iunie 2026, în Aula Magna a UBB. La eveniment au participat membri ai comunității UBB, atât fizic, cât și online.
Mișcarea «Open Access», anticipată din anii ’90, în creștere spre 2015 (ca urmare a dezvoltării internetului) și accelerată ulterior (ca urmare a unei combinații de politici publice și motivații instituționale/individuale), a dus la democratizarea cunoașterii, dar și la fenomene îngrijorătoare, mai ales în formula „Gold Open Access” (unde autorul plătește pentru publicare), legate de (1) creșterea exponențială a publicațiilor, fără o creștere pe măsură a numărului de cercetători, (2) reducerea și/sau creșterea variabilității calității publicațiilor, inclusiv (3) la creșterea numărului de retracții (retragere a publicațiilor, ca urmare a unor probleme etice/științifice).
Analizele Consiliului Științific al UBB, prezentate de președintele acestuia, profesorul Radu Silaghi-Dumitrescu, au reliefat că, între cele mai productive 50 de țări din lume în 2025 ca număr de publicații în general, România este pe prima poziție când vine vorba de publicat în regim „Gold Open Access”, cu 53%. Spre comparație, SUA, Anglia sau Germania publică doar 23-28% „Gold Open Access” în 2025. Dacă ne uităm doar la cea mai mare dintre editurile specializate în „Gold Open Access”, România publică acolo în anul 2025 32% dintre lucrările sale – din nou locul întâi între țările dezvoltate (cele mai productive 50 de țări din lume), în timp ce mari universități americane au astfel de contribuții sub 3% din totalul publicațiilor.
Prorectorii UBB, profesorii Markὀ Bálint, Adrian Petrușel, Szász Levente, au arătat că aceste practici nu sunt doar îngrijorătoare pentru calitatea științei, ci pot distorsiona poziționările universităților în multe rankinguri, generând astfel impact și vizibilitate artificiale. Spre exemplu, deși UBB are personalul academic majoritar din zona științelor socio-umane și arte, unde publicațiile tipice sunt sub forma cărților/capitolelor, care nu se consideră în rankinguri (unde accentul se pune pe publicații de tip articole, specifice științelor și zonelor biomedicale), a reușit totuși să fie una dintre cele mai importante universități românești în rankinguri, deoarece „calitatea bătea cantitatea”. Altfel spus, deși avem un număr mai mic de personal academic care, prin profilul domeniului, publică articole cu relevanță pentru rankinguri, deoarece publicarea era un proces mai dificil, cu filtre de calitate riguroase, reușeam să ajungem la un număr mai mare de publicații relevante pentru rankinguri. Dar, odată cu creșterea exponențială a publicațiilor de tip articole în noua paradigmă, „cantitatea bate calitatea”.
De asemenea, într-un text trimis cu această ocazie, sintetizat de directorul Centrului UBB de Cooperări Internaționale, profesorul Sergiu Mișcoiu, Președinta Universității Sorbona a punctat perspectiva proprie și motivele care au stat la retragerea acestei universități din unele rankinguri universitare, retragere într-un context mai general al retragerii mai multor universități europene și americane (din toate sau din unele rankinguri, în general sau pe domenii – ex. Harvard Law and Medical Schools). Membrii comunității UBB, cadre didactice/cercetători/studenți, și-au exprimat la rândul lor punctele de vedere, îngrijorările și au făcut unele sugestii pentru viitor.
Pornind de la astfel de distorsiuni și îngrijorări, la nivel european/internațional se observă astăzi o tendință de autocorectare a mișcării „Open Access”, prin accentul pe (1) „Diamond Open Access” (unde costurile sunt acoperite de stat/instituții) și (2) pe „Green Open Access” (unde, după publicare, contribuția științifică poate fi diseminată liber de autor, într-un format anume), incluse (3) în demersuri hibride (adică dublate de dezvoltarea modelului clasic de publicare – unde costurile sunt acoperite de editură, care și le recuperează apoi printr-un model de business). Pornind de la aceste tendințe europene/internaționale și de la comentariile comunității UBB din timpul dezbaterii, Universitatea va promova aceste tendințe ca strategie instituțională. De asemenea, pornind de la dezbaterea avută, UBB va păstra raportarea la bunele practici instituționale generale și specifice fiecărui domeniu, fără distorsionarea acestora, de dragul creșterii artificiale a impactului/vizibilității.
Rectorul UBB a punctat că, în calitate de consilier pe cercetare al diverșilor miniștri, a propus introducerea în țară a rankingurilor universitare (2005) și a metarankingurilor (2016), deoarece au corespuns atunci bunelor practici internaționale. Dar bunele practici academice evoluează și se schimbă. Astăzi, bunele practici internaționale s-au îndepărtat de aceste demersuri, influențate prea puternic de distorsiunile aduse de unele abordări „Open Access”, iar în acest nou context, rectorul UBB a susținut, inclusiv ca ministru al educației și cercetării în diverse acte normative, conectarea la practici care pun accent principal pe calitatea și integritatea științei, precum CoARA sau evaluări comprehensive, precum HR Excellence in Research Award.
UBB va urmări tendințele de la nivel european și internațional, racordându-se constant la cele mai bune practici academice de acest tip, exprimate de comunitățile academice de prestigiu din care face parte, mai ales GUILD (organizația unora dintre cele mai importante universități europene focalizate pe știință – https://www.the-guild.eu/) și EUTOPIA (alianță a universităților europene – https://eutopia-university.eu/). De asemenea, ca una dintre universitățile de referință ale țării, trage prin astfel de analize un semnal de alarmă pentru mediul academic și societatea românească, pentru a întări știința și dezvoltarea țării ca o societate bazată pe cunoaștere.”
Descarcă comunicatul integral al UBB:
Citește și:
EXCLUSIV Industria articolelor pretins științifice „se comportă precum celulele canceroase într-un țesut sănătos”, avertizează vicepreședintele Academiei. Nicolae Zamfir: În spatele acestor edituri sunt oameni de afaceri care țintesc profitul, dar au „uitat” regulile academice
Problema publicațiilor științifice care promovează impostura, semnalată de vicepreședintele Academiei Române, Nicolae Zamfir: sute de jurnale cu calitate slabă dau impact mare pentru că se citează între ele. Singura modalitate este să revenim la evaluarea peer-review
INTERVIU Mesaj dur al fizicianului Nicolae Zamfir, vicepreședinte al Academiei Române, care se raliază inițiativei legislative anunțate de Marius Andruh: Vina conducătorului de doctorat este mai mare decât a studentului, în cazul plagiatului și a falsificării rezultatelor. Trebuie să fim și mai agresivi cu cazurile de impostură / Comunitatea nu trebuie să fie pasivă
INTERVIU Conducătorii de doctorate trebuie sancționați pentru plagiat în egală măsură cu studentul. Academia Română va cere modificarea legii – anunță noul președinte al Academiei Române, Marius Andruh: „Se poate relua ofensivă împotriva imposturii în cercetare și în doctorat”
13 comments
„editură specializată în „Gold Open Access” – avertizează Universitatea Babeș-Bolyai”.
Mda…. Ca de obicei, fix ce-i lipsea chelului, adica tarii noastre care a ajuns sa importe pana si scobitorile. Asta era problema noastra nationala, sesizata de ochiul vigilent al U.B.B., o adevarata gardiana a puritatii academice. Publicarea in regim de open-access e marea buba care ne distruge, in rest… ne merg toate la superlativ!
Rad si curcile de noi….
Daca lucrezi la o facultate pe cercetare ai norma un articol pe an ca prim autor si o conferinta. Sunt conferinte din Ro unde, daca participi, textele sunt publicate ulterior contracost in Proceedings (Springer, etc.) – ai rezolvat tot dintr-o lovitura. Cercetare reala se face vag in Ro, din pacate nici articole tip literature review serioase nu se scriu desi exista acces la baze de date, etc. (procesul de peer review e slab in cazul multor reviste unde platesti sa publici). Nu se incurajeaza colaborarea cu alti colegi romani pt articole academice deoarece tb sa fi prim autor (al doilea autor roman nu primeste punctaj; ar primi daca primul autor ar fi strain dar asta presupune sa cauti colaboratori din alte tari).
Pentru a rezolva problema publicarii pe bani ca open acces ar trebui revazute si cauzele care duc la aceasta:1) orice proiect de cercetare, dar in special cele finantate de UE, cer sa publici numai open access;2) la nivel national, avansarea in grad de cercetare cere articole in reviste foarte bine cotate, la care open access e contra cost ( maaare!) ;3) in orice propunere de proiect referintele trebuie sa fie din reviste foarte bine cotate (altfel nu au valoare…) iar tu, ca si aplicant, trebuie de asemenea sa ai articole in astfel de reviste. Ca urmare, ca cercetator, nu imi permit sa public open access in ce pune la dispozitie, fara costuri, UE (jurnale/depozite
pe care nu le citeste sau/si citeaza nimeni) pentru ca nu mai promivez niciodata si nici proiecte nu am sanse sa castig; nici ne-open access nu imi convine sa public, pentru ca numarul de cititori si respectiv citari va fi mult mai micsi iar scad drastic sansele de promovare sau castigare de proiecte. Iar despre MDPI – cata vreme e cotata de WOS ( care un fel de Dumnezeu la evaluarea cercetarii de orice fel) mi se pare incorect si ciudat sa nu fie admis ( publicatiile din MDPI); adica alegem de acolo numai ce si cand convine cuiva? Altfel spus, mai intai rezolvati cauzele si apoi efectul!
Zic ei ca ‘gold open access’ este rău, deși Comisia Europeana l-a promovat permanent, in ultimele programe cadru, începând cu FP7?
Probabil ca, pentru contestatari, si suita de jurnale ale ACM sunt pe lista neagră, din moment ce ACM a decis ca, începând cu 2026, toate publicațiile lor sa fie exclusiv Open Access.
Motivația lor? „This transition ensures that all articles will be free to read – maximizing global impact and visibility. ”
Problema reală nu este cine plătește articolele respective (multe jurnale sunt acum cu model hibrid, subscription-based sau open access, dar vor trece si acestea spre open access), ci felul in care ajung sa fie publicate articole in astfel de jurnale. Daca este un proces de review riguros, dublând încrederea data de prestigiul jurnalului, nu e nicio problema ca modelul adoptat sa fie Full/Gold Open Access.
Din păcate insa, articole de calitate îndoielnică apar tot mai des si in alte jurnale, considerate de prestigiu. Dovezile zac cu duiumul pe forbetterscience (unde da, si România este prezenta, cu cazuri celebre in exterior, complet ignorate, si premiate, pe plan intern).
Incepute ca ajutor pentru cercetatori (acces simplu), revistele open acces au ajuns la un nivel extrem de coborat la articole, care numai de cercetare nu sunt. Cu referenti cu o activitate aproape inexistenta, cu presiune pe publicare rapida si cu luat banii, valoarea articolelor publicate in aceste reviste (inclusiv MDPI) nu mai conteaza deloc la publicare! Adica, tocmai contrar la ce se cere pentru publicarea unui articol intr-o revista serioasa! Propunerea mea este aceea care s-a mai facut si s-a aplicat pe alocuri: la orice concurs de posturi sau competitie de proiecte de cercetare, aceste lucrari sa nu fie luate in considerare! Pur si simplu, toate evaluarile sa fie facute pe baza celorlalte articole nu pe cele din reviste open acces! Aici este necesara o observatie: exista reviste de nivel foarte ridicat care, dupa o evaluare serioasa identica pentru toate articolele, propun sa platesti pentru ca sa fii citit cu acces direct; acest fapt este singurul pozitiv in „gramada” de reviste open acces…
Așa profesori, cercetători, așa studenți, așa țară de „profesioniști”. Pentru cine credea că au dispărut sugativele din învățământ. Boală societală.
Cateva adaugiri la comunicatul UBB.
In anul 2025 din Romania s-a publicat 19216 lucrari incadrate la Articles, Review articles si Early access. Dintre acestea, 7397 au fost publicate in regim open access l o singura editura, MDPI, ceea ce reprezinta peste 38 % din total, conform celor de mai sus. Privind in ansamblu, in cifre absolute, Romania este abia pe locul 10 in topul tarilor care publica la MDPI. Iata clasamentul primelor 10 mai jos:
Tara MDPI Total Raport MDPI/Total
PEOPLES R CHINA 84343 1048441 0.08044611
USA 27555 526228 0.052363234
ITALY 19233 121080 0.158845391
SPAIN 12938 102951 0.125671436
POLAND 12716 52236 0.243433647
SOUTH KOREA 11032 94484 0.11676051
GERMANY 8405 151378 0.05552326
ENGLAND 7673 164433 0.046663383
ROMANIA 7396 19216 0.384887594
Priam coloana reprezinta numele tarii, a doua numarul total de publicatii MDPI in 2025, a treia coloana reprezinta numarul total de articole publicate de tara respectiva (cu incadrarile mentionate mai sus) iar ultima coloana reprezinta raportul MDPI/Total. In cazul Romaniei procentul este atat de mare nu pentru ca publicam mai mult la MDPI comparativ cu alte tari, ci pentru ca totalul publicatiilor este foarte mic. Nu este o scuza si nu incurajez astfel de practici, dar ar trebui analizat si cauzele care duc la un numar atat de mic la total publicatii. Poate ca este finantarea jenanta a cercetarii din Romania, sau poate ca este numarul redus de parsoane implicate efectiv in activitate de cercetare. Poate ar fi bine de eliminat cauzele in paralel cu combaterea practicilor incriminate de UBB. De remarcat ca nici Polonia nu este departe de noi, ca procent.
Revenind la publicatiile MDPI, este interesant de vazut si cine din Romania publica frecvent la aceasta editura. Iata ce am gasit:
Affiliations Count
CAROL DAVILA UNIVERSITY OF MEDICINE PHARMACY 1185
VICTOR BABES UNIVERSITY OF MEDICINE PHARMACY TIMISOARA 769
NATIONAL UNIVERSITY OF SCIENCE TECHNOLOGY POLITEHNICA BUCHAREST 725
GRIGORE T POPA UNIVERSITY OF MEDICINE PHARMACY 646
IULIU HATIEGANU UNIVERSITY OF MEDICINE PHARMACY 588
ROMANIAN ACADEMY 441
TRANSYLVANIA UNIVERSITY OF BRASOV 391
UNIVERSITY OF ORADEA 379
GEORGE EMIL PALADE UNIVERSITY OF MEDICINE PHARMACY SCIENCE TECHNOLOGY OF TARGU MURES 375
DUNAREA DE JOS UNIVERSITY GALATI 336
UNIVERSITY OF BUCHAREST 333
BABES BOLYAI UNIVERSITY FROM CLUJ 308
TECHNICAL UNIVERSITY OF CLUJ NAPOCA 303
UNIVERSITY OF MEDICINE PHARMACY OF CRAIOVA 297
ACADEMY OF ROMANIAN SCIENTISTS AOSR 276
Pe prima coloana este institutia din tara, pe a doua coloana este totalul publicatiilor MDPI in 2025 cu incadrarile mentionate mai sus. Pe primele 15 locuri sunt 6 universitati de medicina si farmacie, 5 universitati asa zis generaliste, 2 universitati tehnice, Academia Romana si AOSR. Sigur, procentual apar diferente semificative, Universitatea Carol Davila are aproape 50 % din total publicatii la MDPI, iar in cazul UMF Timisoara se ajunge la un procent de peste 78 % publicatii MDPI din total 2025. In cazul Politehnicii din Bucuresti procentul este de circa 43 %, la UBB este de circa 18 %, iar la UB este de circa 26 %. La Academia Romana procentul este de 30 %, la AOSR de circa 42 % iar la celelalte institutii din top 15 procentul variaza intre 30 % si 60 %. Poate ca trebuie schimbat ceva in cultura organizationala a acestor entitati, respectiv restrictionarea fondurilor pentru astfel de publicatii.
Comunicatul UBB incrimineaza Gold Open Access, intr-adevar, in 2025 au fost publicate in acest regim 11867 articole in Romania, respectiv circa 62 % din total articles, review articles si early-access. Dar nu toate jurnalele care publica Golden Open Access trebuie incriminate, aici se regasesc jurnale respectabile de la Elsevier, Springer, Wiley sau Nature Portofolio (e.g. Nature Communications sau Scientific Reports). A le pune pe toate pe acelasi palier nu mi se pare corect.
Oricum discutia ramane deschisa, avand in vedere ca proiectele finantate din fonduri Horizon Europe impun numai publicare open access. Trebuie gasit un compromis, cel mai simplu ar fi ca ANC sa puna la dispozitie gratis un repsitory unde sa fie incarcate articolele in regim Green Open Access.
Multe din revistele de traditie nu au termen pt evaluarea unui articol. Astepti uneori aproape un an si nu primesti nici o decizie. Daca intrebi care e situatia nu raspund. Citarea incrucisata exista dar nu e cea care da tonul. Taxe , sub o forma sau alta , exista si la reviste cu fumuri…
Comunicatul este a lui David, a cărui caracter este bine cunoscut de cei din învățământ. El are un fix cu clasamentele, nu cu impostura și integritatea. Când a fost ministru a introdus finanțarea cercetării universităților pe bază de clasamente (50%), nu după rezultate efective.
Nu este vorba doar de Gold Open Access.
Mai toate editurile publica pe bani. Springer deasemenea. Si cele romanesti evident. Scrie prima pagina de regula. Toti fac asta. Este un morman de maculatura cat insula aia de deseuri de pluteste pe ocean.
Procesul este urmatorul: „cercetatorul” investeste in publicarea unui articol/carte, pune la dosar, apoi el avanseaza, ia salariu mai mare, functii &c, apoi reinvesteste ca sa isi faca norma de cercetare. E un cerc vicios, una o potenteaza pe cealalta.
Ed. Corint… intrebati-i cat cer pentru un volum !
Polirom la fel… de altfel chiar toate.
Apoi POSDRU cum functioneaza?
Editura ia banii, publica si trimite volumele beneficiarului care le da cadou in speranta unei recenzii. Nu exista piata. Nu exista responsabilitate. Este doar frauda academica. Volumele nu pot fi cumparate decat arareori.
Editurile nici nu mai au editori. Autorii au grija corecturilor pentru aceste volume.
Toate acestea se intampla pentru ca „managementul” universitar evalueaza prin numarare nu prin lectura. Iar editurile „evalueaza” prin pret… asa ca acesta este rezultatul / situatia.
nu o sa imi dau aici numele ca nu vreau sa imi aprind paie in cap… va dati seama.
UBB mai poate urmari, asa pretentios cum se exprima, doar starea vremii. Sinteti primii pe tara la articole publicate in MDPI, se poate verifica in 2′, si tot asa va dati talent prin clasificari nationale. Fara MDPI, UBB = 0.000…vs. alte univ. din tara. Pe cind discutii despre reproductibilitatea articolelor din psihologie, sociologie, pedagogie ? Nu de alta, dar acolo spuneti/inventati fiecare cam ce vedeti in secretii nazale, cu o seara inainte. Hmm ? Nimic ? Nicio discutie sau luare de pozitie ? Doare ?
Asadar nu cred ca ipocrizia UBB mai serveste la ceva, decit doar pt. a va afla in treaba.
Si academia a tras un semnal de alarma:
https://www.mediafax.ro/comunicate/cercetatorii-romani-se-reunesc-pentru-a-discuta-despre-publicarea-in-regim-open-access-la-summitul-mdpi-romania-2025-23633129
In presa spunem ceea ce vrea publicul sa auda sau o parte insemnata a acestuia. In spate facem ce vrea muschii nostri.
Sa ne uitam la noile criterii CNATDCU si sa ne amintim de presiunile care s-au facut inainte de aprobarea acestora, desigur, din partea ” oamenilor de bine” din tara asta.