EXCLUSIV Industria articolelor pretins științifice e în creștere și sufocă cercetarea: „Se comportă precum celulele canceroase într-un țesut sănătos”, avertizează vicepreședintele Academiei. Nicolae Zamfir: În spatele acestor edituri sunt oameni de afaceri care țintesc profitul, dar au „uitat” regulile academice

0 vizualizări
Nicolae Zamfir / Foto: Agerpres
Nicolae Zamfir / Foto: Agerpres
Reacție dură a vicepreședintelui Academiei României, Nicolae Zamfir, la amploarea pe care o ia în România fenomenul de avansare în cariera de cercetare prin obținerea de punctaje ca urmare a publicării de lucrări mediocre, uneori chiar mincinoase, în reviste care legal dau aparența că sunt științifice și sunt cotate ISI. Într-un interviu nou acordat Edupedu.ro, Nicolae Zamfir explică mecanismul folosit de editurile așa-zis științifice pentru a atrage cercetători în căutare de promovare rapidă și mincinoasă în carieră. „Fenomenul este de amploare”, a avertizat vicepreședintele Academiei, care a avertizat că „se comportă precum celulele canceroase într-un țesut sănătos”.
Termen-limită 25 mai

Redirecționează 3,5% din impozitul pe venit către EduPedu

Plătești impozit oricum. Alege înțelept unde să meargă.

Redirecționează 3,5% acum

Doar 2 minute  •  Nu te costă nimic  •  100% online

„Nu putem aștepta ca editurile respective să-și îmbunătățească calitatea, căci, chiar dacă ar începe, fenomenul este prea amplu și necesită mult timp pentru remediere. De aceea trebuie să dăm putere evaluărilor specialiștilor recunoscuți din domeniu care să considere indicatorii scientrometrici numai orientativ și să evalueaze calitativ activitatea pe baza rezultatelor științifice”, a declarat Nicolae Zamfir pentru Edupedu.ro.

Contactat de redacție pentru a explica detaliat problema publicațiilor așa-zis științifice care promovează impostura acordând impact mare lucrărilor mediocre sau de-a dreptul cu rezultate false trimise de cercetătorii în căutare de promovare în carieră rapidă și fără reguli, Nicolae Zamfir a explicat că autoritățile sunt lăsate, și în România, și în celelalte state, fără „mijloacele legale de interzicere în evaluări a datelor legate de editurile care nu sunt stricte din punct de vedere al calității articolelor, ele funcționând juridic legal”. Iar soluția este schimbarea evaluării activității cercetătorilor: „Evaluarea «peer review» este capabilă să elimine publicațiile «neserioase», mai ales când majoritatea din listă sunt astfel de publicații. Evaluările trebuie să se bazeze mai ales pe publicațiile în revistele dovedite de a fi de calitate și să fie făcute de cercetători din specialitatea respectivă, cu lucrări publicate în reviste clasice”, a declarat Zamfir.

„Să dăm putere evaluărilor specialiștilor recunoscuți din domeniu care să considere indicatorii scientrometrici numai orientativ și să evalueaze calitativ activitatea pe baza rezultatelor științifice. Evaluările trebuie să se bazeze mai ales pe articolele  publicate în revistele dovedite de a fi de calitate și să fie făcute de cercetători din specialitatea respectivă, cu lucrări publicate în reviste clasice. Numai așa putem restabili ierarhia științifică autentică, esențială pentru dezvoltarea științifică”, se arată în apelul dur lansat de Zamfir, recent ales în al doilea mandat de vicepreședinte al Academiei Române.

INTERVIUL INTEGRAL acordat de vicepreședintele Academiei Românie, fizicianul Nicolae Zamfir, pentru Edupedu.ro: 

Rep: Ați atacat în interviul pe care ni l-ați acordat pe 13 mai 2026, după câștigarea celui de-al doilea mandat de vicepreședinte al Academiei Române, problema publicațiilor științifice care promovează impostura. Care este mecanismul folosit de aceste publicații așa-zis științifice?

Nicolae Zamfir: Este vorba de articolele științifice publicate în revistele de specialitate. Această literatură științifică este, în prezent, în unele cazuri, deturnată de la scopul ei. Eram obișnuiți cu o serie de reviste „clasice” în care comunitatea științifică respectivă își publica rezultatele cercetărilor. Ierarhia lor calitativă era și este foarte bine cunoscută și prin simpla publicare în aceste reviste se definește poziția în comunitate. Au apărut, însă, în ultimii ani, unele edituri care sunt axate pe afaceri (business), pierzându-se rolul lor de diseminare a rezultatelor științifice autentice. O putem numi „industria articolelor pretins științifice”. Această dezvoltare a fost favorizată și de politica de „open access” adoptată recent de comunitatea științifică. Pentru a permite accesul tuturor la literatura științifică, costul de editare le este transferat autorilor. Unele edituri au deturnat acest scop și l-au transformat în „dacă plătești, ți se publică mai ușor”. Sunt cercetători și instituții care plătesc cele câteva mii de euro ca să li se publice un articol și își îmbunătățesc, prin plata unor sume enorme, „performanța științifică”. Factorul de impact și numărul de citări a început să fie uneori irelevant, din cauza faptului că sunt viciate de aceste edituri. Una dintre edituri, cu sute de reviste, de care am aflat acum câțiva ani datorită apariției referințelor în diverse CV-uri, m-a invitat la o prezentare. Știind calitatea slabă a unora dintre reviste, colectivele de redacție ale acestora de dimensiuni neobișnuite, am vrut să văd despre ce e vorba, mai ales că nu trimisesem nicio lucrare spre publicare în aceste reviste, deci nu avusesem niciun dialog.

Editura respectivă este construită după toate regulile unei edituri consacrate. La nivel formal sunt urmate toate procedurile clasice de publicare a unui articol științific: colective de redacție, referenți pentru analiza unui articol, eventualul dialog cu autorii pentru îmbunătățirea articolului, termene temporale clare. Problema este, însă, calitatea uneori slabă a multor articole publicate. Aceasta din cauza unui „lanț al slăbiciunilor”: colectivele de redacție precare, referenții cu expertiză insuficientă care acceptă spre publicare articolele și, în final, calitatea slabă a articolelor. Problema, după părerea mea, începe cu faptul că membrii colectivelor de redacție ale diverselor reviste nu sunt cei mai reprezentativi pentru comunitățile științifice respective. E și greu să găsești, cum este situația în cazul multor reviste, câteva zeci, uneori chiar și sute de  cercetători într-un colectiv de redacție care să fie reprezentativi pentru comunitatea căreia i se adresează revista. În plus, colectivele de redacție sunt alcătuite din cercetători ale căror CV-uri sunt construite uneori prin abateri de la rigorile științifice. Alegerea acestor colective de redacție nu a fost validată de comunitățile științifice reprezentative. Faptul că unii fac parte din câteva zeci de colective de redacție arată calitatea lor: nu poți să fii expert în atâtea specialități! Membrii acestor colective de redacție, din necunoașterea suficientă a comunităților, trimit manuscrisele spre analiza unor referenți îndoielnici în ce privește capacitatea lor de analiză științifică. În plus, acești referenți sunt stimulați cu reduceri ale taxelor de publicare pentru propriile articole și de aici compromisurile la calitate care duc la „îmbunătățirea” performanțelor științifice. Autorii sunt, de asemenea, încurajați să citeze articole din aceeași revistă pentru a mări factorul de impact. 

Rep: Vorbim, așadar, despre jurnale care dau aparența unor reviste științifice, dar care pe fond publică multe articole care sunt pretins științifice?

Nicolae Zamfir: Exact! În felul acesta, indicatorii legați de articolele publicate sunt viciați profund de articolele nesupuse rigorilor științifice, deci de slabă calitate.

Aceste publicații denaturează orice analiză bazată pe factorii de impact, numărul de citări, apartenența în colectivele de redacție, apartenența în colectivele de referenți – date care dădeau prestigiul științific al cercetătorului sau al instituției.

Rep: Care este profilul cercetătorilor pe care se bazează aceste jurnale? 

Nicolae Zamfir: Cei care își publică majoritatea lucrărilor în astfel de reviste aleargă către o promovare rapidă și facilă pe scara valorilor științifice. Probabil că în sinea lor sunt conștienți de faptul că nu sunt capabili de a publica în revistele consacrate și totuși profită și uneori reușesc să inducă în eroare procedurile de evaluare.

Rep: Cine se află în spatele acestor edituri? 

Nicolae Zamfir: În spatele acestor edituri sunt oameni de afaceri care au găsit modalitatea de a obține profit, au fost buni antreprenori, dar au „uitat” de faptul că în domeniul științei sunt niște reguli foarte clare acceptate de comunitatea științifică și academică.

Rep: Sunt aceste practici ale publicațiilor pretins științifice reminiscențe din epoca comunistă? Sau este un model internațional de impostură?

Nicolae Zamfir: Reviste care publică pseudoștiință și cercetători care apelează la astfel de publicații sunt într-adevăr în toată lumea, deci și în România, dar și în țările dezvoltate. Aceste practici nu provin din societățile comuniste, ci s-au dezvoltat o dată cu apariția marilor baze de date legate de cercetarea științifică.

Rep: UEFISCDI, CNATDCU și consiliile științifice ale Ministerului Educației nu sunt cele care ar trebui să intervină și să interzică sau să pondereze indicatorii obținuți din astfel de publicații?

Nicolae Zamfir: Trebuie să urmăm exemplul comunităților științifice din țările dezvoltate și să renunțăm la evaluarea cantitativă pură, de contabilizare brută a acestor numere. Neavând mijloacele legale de interzicere în evaluări a datelor legate de editurile care nu sunt stricte din punct de vedere al calității articolelor, ele funcționând juridic legal, va trebui să evaluăm calitativ publicațiile științifice ale unui cercetător sau ale unei instituții. Evaluarea „peer review” este capabilă să elimine publicațiile „neserioase”, mai ales când majoritatea din listă sunt astfel de publicații. Evaluările trebuie să se bazeze mai ales pe publicațiile în revistele dovedite de a fi de calitate și să fie făcute de cercetători din specialitatea respectivă, cu lucrări publicate în reviste clasice. 

Rep: Recent, profesorul Radu Silaghi-Dumitrescu, președintele Consiliului Științific de la Universitatea Babeș-Bolyai, a publicat în Educatieprivata.ro o analiză în care a arătat că autorii din România au publicat cam 20.000 de articole științifice în 2025, potrivit bazei de date „ISI”, dintre care aproape 40% de articole „apar la o singură editură, specializată într-un sistem rapid de publicare unde autorii plătesc taxe ca să apară articolul (APC, article processing charges)”. Potrivit statisticilor sale, universitățile de medicină au peste 50% dintre articolele ISI publicate în 2025 în acest sistem numit Gold Open Access. Ce pot face autoritățile și comunitatea științifică din România, pentru a opri impostura care dă aparența de cercetare?

Nicolae Zamfir: Aceste date arată că fenomenul este de amploare. Situații similare sunt într-o măsură mai mare sau mai mică în toate țările. Din păcate, numărul de articole publicate în astfel de edituri este în creștere. Se comportă precum celulele canceroase într-un țesut sănătos. Nu putem aștepta ca editurile respective să-și îmbunătățească calitatea, căci, chiar dacă ar începe, fenomenul este prea amplu și necesită mult timp pentru remediere. De aceea trebuie să dăm putere evaluărilor specialiștilor recunoscuți din domeniu care să considere indicatorii scientrometrici numai orientativ și să evalueaze calitativ activitatea pe baza rezultatelor științifice. Evaluările trebuie să se bazeze mai ales pe articolele publicate în revistele dovedite de a fi de calitate și să fie făcute de cercetători din specialitatea respectivă, cu lucrări publicate în reviste clasice. Numai așa putem restabili ierarhia științifică autentică, esențială pentru dezvoltarea științifică.

Informații de background

Fizicianul Nicolae Zamfir a fost ales pe 29 aprilie 2026 în funcția de vicepreședinte al Academiei Române, cu 136 voturi. Vicepreședinții Academiei Române sunt aleși de adunarea generală a forului pentru un mandat de 4 ani și pot fi realeși o singură dată. Zamfir a avut primul mandat de vicepreședinte în perioada 2022-2026, când Academia era condusă de istoricul Ioan Aurel Pop. În acest nou mandat (2026-2030), Academia Română îl are ca președinte pe chimistul Marius Andruh.

Academicianul Nicolae-Victor Zamfir a absolvit Facultatea de Fizică a Universității din București, în 1976, cu diplomă de merit. A fost cercetător științific în cadrul Institutului de Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” (IFIN-HH) și profesor-cercetător la Universitatea Yale, SUA.

Director pentru 10 ani al celui mai mare proiect de cercetare paneuropean din care România face parte, Proiectul Extreme Light Infrastructure-Nuclear Physics (ELI-NP) (cunoscut ca Laserul de la Măgurele), sub conducerea căruia institutul a fost construit și laserul a ajuns la cea mai mare putere atinsă până atunci de un fascicol laser (2×10 petawați), Zamfir a lucrat anterior ca senior research scientist la Yale University, Wright Nuclear Structure Laboratory, SUA (1997-2004), ca visiting scientist la Universitatea din Köln, Germania (1990-1992) și ca cercetător la Institutul Național de Fizică şi Inginerie Nucleară (IFIN) din Măgurele, al cărui director general a fost din 2004 până în 2020. Vezi aici biografie Nicolae Zamfir

Cercetările sale acoperă o gamă largă, de la introducerea de noi metode şi instrumente în fizica nucleară experimentală, până la contribuţii la dezvoltarea modelelor de structură nucleară. Rezultatele obținute au contribuit la descifrarea unor structuri intime ale materiei, demonstrând o nouă evoluţie a acesteia.

Printre distincțiile și premiile primite au fost Honorable Doctor al Institutului de Cercetări Nucleare de la Dubna, Fellow, European Physical Society, Premiul „D. Hurmuzescu” al Academiei Române. În cadrul Academiei Române a fost președinte al Secției de științe fizice între anii 2012-2020 și vicepreședinte al instituției în perioada 2022-2026.

Citește și:
Problema publicațiilor științifice care promovează impostura, semnalată de vicepreședintele Academiei Române, Nicolae Zamfir: sute de jurnale cu calitate slabă dau impact mare pentru că se citează între ele. Singura modalitate este să revenim la evaluarea peer-review
INTERVIU Mesaj dur al fizicianului Nicolae Zamfir, vicepreședinte al Academiei Române, care se raliază inițiativei legislative anunțate de Marius Andruh: Vina conducătorului de doctorat este mai mare decât a studentului, în cazul plagiatului și a falsificării rezultatelor. Trebuie să fim și mai agresivi cu cazurile de impostură / Comunitatea nu trebuie să fie pasivă
INTERVIU Conducătorii de doctorate trebuie sancționați pentru plagiat în egală măsură cu studentul. Academia Română va cere modificarea legii – anunță noul președinte al Academiei Române, Marius Andruh: „Se poate relua ofensivă împotriva imposturii în cercetare și în doctorat”
Fizicianul Nicolae Zamfir, teologul catolic Wilhelm Dancă și matematiciana Gabriela Marinoschi sunt noii vicepreședinți ai Academiei Române / Un post de vicepreședinte a rămas vacant
Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române. Chimistul a câștigat astăzi alegerile la conducerea Academiei, în fața filosofului Mircea Dumitru


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *