Cercetătorul Virgil Iordache: Situația politicilor de mediu în programele unor partide românești

Evaluarea prezenței și conținutului politicilor de mediu în programele unor partide din România ne permite să tragem unele concluzii cu privire la piața politică din România în context global și european și măsura în care vor fi rezolvate problemele de mediu de către viitoarea guvernare. În prima parte acestui text se pot găsi informații despre factorii care controlează prezența și conținutul politicilor de mediu în programele partidelor. În partea a doua sunt prezentate elemente de context cu privire la acești factori. În partea finală se discută pe scurt situația politicilor de mediu în programele a șase partide românești.

1. Factorii care controlează prezenţa politicilor de mediu în programele partidelor

Din punctul de vedere al raţionalităţii de partid între factorii care controlează prezenţa politicilor de mediu în programele politice se află:

• Diferenţierea nişei politice pe piața electorală în funcţie de consumatorii politici (votanţi)
• Gradul de competiţie dintre partide și
• În cazul țărilor mici, alinierea cu direcţiile ideologice internaţionale, europene sau atlantice, cu care partidele locale se susţin prin alianţe

Preocuparea partidelor politice cu privire la mediu depinde foarte mult de ideologie și de nivelul economic al țării. Deși această conexiune nu este necesară logic și preocupările legate de mediu tind să crească la toate partidele, există o tradiție de asociere a partidelor de stânga cu politicile de mediu. Conform literaturii listate la finalul acestui text, variabile explicative potențiale sunt următoarele: politice (ideologia și intensitatea competiției politice), economice (producție și modul de distribuire a ei), variabile care descriu starea efectivă a mediului natural și variabile care descriu populația umană (structura pe vârste, densitatea). Corelarea unor astfel de variabile cu programele politice există numai în țările democratice. Situația efectivă a mediului are o corelație foarte scăzută cu prezența politicilor de mediu în programele partidelor din democrațiile reale, dominante fiind variabilele economice și politice.

Presupozițiile despre natura umană și moralitate împărtășite social la scară mare joacă și ele un rol important. Există variații culturale puternice. Rolul ideologiei în modul de raportare la politicile de mediu este extrem de important în special în țările anglofone, mai mic în țările europei continentale mai dezvoltate și practic absent în cele europene mai puțin dezvoltate (figura 1). Diferențele ideologice în țările cu tranziție post-comunistă sunt dominate de tema autoritarism vs liberalism și foarte puțin de politicile de mediu. Agenda de mediu poate fi influențată în țările post-comuniste numai de situații de dezastru ecologic evident, de exemplu de poluarea masivă.

Crizele economice ca cea din 2008-2009 duc la scăderea prezenței politicilor de mediu în programele partidelor din țările mai puțin dezvoltate economic din Europa centrală și de est, nu însă și în cele din țările europene mai dezvoltate. Situațiile de criză existențială, cum este pandemia Covid 19, pot schimba și preferințele votanților din țările dezvoltate față de problemele de mediu. În Marea Britanie, de exemplu, s-a constatat că problemele de mediu încep să intereseze și pe votanții conservatori, de unde până acum erau de interes mai ales pentru votanții de stânga.

2. Elemente de context al factorilor care influențează prezența politicilor de mediu în programele politice
2.1. Situația problemelor de mediu în raport cu alte tipuri de probleme de rezolvat

Prezența politicilor de mediu în programele partidelor se justifică prin faptul că ele contribuie la rezolvarea unor probleme reale de mediu. Ceea ce diferențiază în primul rând problemele de mediu față de alte tipuri de probleme este complexitatea lor enormă, legăturile subtile dintre probleme aparent separate și consecințele sociale la rândul lor foarte complexe (figura 2). Oamenii pot aborda practic problemele de mediu decât printr-o inevitabilă simplificare a lor, pe trei planuri : al descrierii științifice, al managementului și ideologic/politic. Dacă simplificarea este excesivă, prea ieftină în termeni de resurse consumate pentru a o face, probleme de mediu nu poate fi rezolvată, acțiunea este ineficace.. Dacă se dorește o complexitate prea mare a modului de abordare a problemei, prea costisitoare în termeni de resurse și timp pentru elaborare, se întârzie excesiv rezolvarea problemei, acțiune este din nou ineficace. Răspunsurile sociale la problemele de mediu tind să crească de la o abordare simplistă la una tot mai complexă, pe măsura înțelegerii situației și a scăderii costurilor de elaborare a răspunsului prin evoluția cunoașterii și instituțiilor. Competiţia şi cooperarea sunt mecanismeșle evoluţiei culturale către o optimizare relativă a soluțiilor date la un moment dat problemelor de mediu. Vom detalia în subcapitolul 2.3 tendințele de creștere a complexității politicilor de mediu pentru a urmări cum se reflectă ele în programele partidelor politice.

2.2 Abordarea problemelor de mediu de la nivel operațional la nivel strategic

Există un fenomen maturizare organizațională și instituțională în raport cu probleme de mediu, de la stadiul incipient în care sunt tratate ca probleme operaționale, până la acela matur în care sunt conștientizate ca probleme strategice.

Accentul politic pe soluţii concrete la problemele de mediu are o dimensiune operaţională, reactivă, de rezolvare numai a unui minim de probleme de mediu care au dus la afectarea cetăţenilor pe termen scurt, prin acutizarea unor tendinţe negative vechi. Soluția reactivă nu previne apariția problemelor noi, sau mai ample.

Accentul politic pe valori asociate mediului are o dimensiune proactivă, de schimbare a societăţii pentru a gestiona mai bine relaţia cu natura şi a preîntâmpina apariţia problemelor acute de mediu. Construcţia raţională, explicită, a valorilor ecologiste are succes social atunci când nişa identităţii sociale a oamenilor nu este deja ocupată de alte discursuri funcţionale, atunci când alte abordări spirituale sau politice nu sunt deja acceptate de oameni. Nişa respectivă este deja ocupată la nivel naţional, mai puţin ocupată la nivel macroregional (de exemplu european) şi cel mai puţin ocupată la nivel global (întrucât la nivel global nu au existat procese de evoluţie culturală care să ducă la credinţe şi ideologii general acceptate). Abordările spirituale și politice preexistente escaladării și generalizării problemelor de mediu nu sunt evoluate explicit pentru rezolvarea problemelor de mediu, ci pentru alte tipuri de probleme sociale. Fără ajustări de conținut sau completări abordările spirituale și politice preexistente crizelor de mediu pot împiedica rezolvarea problemelor de mediu, sau pot crește costurile de rezolvare prin apariția de conflicte identitare.

O gândire a identităţii sociale a cetăţenilor pe straturi, pe roluri la multiple scări, poate acomoda sisteme de valori de tipuri diferite, fiecare sistem de valori fiind de folos pentru rezolvarea unui anumit tip de probleme, care apar prin natura lor la scări globale. Ceea ce împiedică o astfel de identitate este absenţa unei coerenţe şi mecanismele sociale şi culturale care stimulează identificarea cu abordări unilaterale. Evoluţia culturală (selecţia comportamentelor) în sensul creştere complexităţii şi apariţiei unei coerenţe este posibilă la scara de timp a deceniilor, dar nu poate fi rezultatul explicit al acţiunilor pe termen scurt ale partidelor politice aflate în competiţie la scara unui singur ciclu electoral. Partidele politice nu pot propune decât soluţii de identificare socială simple, uşor inteligibile de către masele de votanţi, cu atât mai simple cu cât publicul ţintă vizat este mai puţin instruit. O creştere a complexităţii soluţiilor propuse de partide poate avea loc numai odată cu creşterea nivelului de educaţie şi instruire a societăţii, la scara de timp a deceniilor.

Ar mai putea fi observat şi faptul că felul în care abordarea instituţională la scară globală s-a cristalizat pentru monitorizarea progresului raționalist către dezvoltarea durabilă în toate ţările pune accentul îndeosebit pe dimensiunea socială şi economică, şi foarte puțin pe cea ecologică. Numărul de indicatori legaţi direct de natură este foarte mic în raport cu cei social şi economici, iar responsabilitatea monitorizării lor este alocat în bună parte unor instituţii care reflectă interese de folosire economică a resurselor naturale (de ex. FAO). O comparaţie din 2019 a ţărilor UE din perspectiva indicatorilor de dezvoltare durabilă arată că diferenţele care apar reflectă nu situaţia naturii, ci situaţia economică. Aceasta înseamnă că deja din punct de vedere ideologic programul raționalist s-a adaptat la scară globală la realitățile preferințelor sociale și economice ale cetățenilor statelor.

2.3. Situaţia cunoaşterii ştiinţifice aflate la dispoziţia partidelor şi situația instituţionalizării acestei cunoașteri

Prima modalitate de înțelegere și descriere științifică a mediului este cea sectorială, în care mediul e înțeles ca fiind format din factori de mediu. Ca rezultat se urmărește managementul separat al unor resurse naturale: apă, sol, păduri, diversitate biologică și ecologică (specii și habitate cu interes de conservare), etc. Acest mod de rezolvare a problemelor de mediu este instituționalizat, dar excesiv de simplu, nu a putut opri accentuarea problemelor de mediu. Un exemplu de analiză a practicilor sectoriale de management la scară europeană din perspectiva felului cum dau seamă de probleme complexe natural-sociale este în tabelul 1.

Tabelul 1 Sinteza monitorizării şi evaluării practicilor asociate cu trei politici: N2000, Directiva cadru ape şi schema de mediu în domeniul agricol (AES). După Waylen şi colab. (2019). Se poate constata starea în general nemulțumitoarea în toate cele trei cazuri analizate (indicatoare cu roșu și galben).

O direcție mai avansată științific și în curs de instituționalizare abordează mediul ca find format din ecosisteme care livrează servicii ecosistemice (între care și producția de resurse naturale). În această abordare mediul este înțeles ca fiind format din ecosisteme în cadrul cărora interacționează ceea ce în reprezentarea simplistă sunt factorii de mediu. Există cauze obiective ale întârzierii instituționalizării acestui mod de a aborda rezolvarea problemelor de mediu, după cum reflectă opiniile actuale ale actorilor implicați în rezolvarea problemelor de mediu (figura 3). Ne putem aștepta ca mai devreme sau mai târziu să treacă la o abordare mai complexă în rezolvarea problemelor de mediu evoluată din forma actuală a abordării ecosistemice.

Evoluția către modalități mai complexe de rezolvare a problemelor de mediu se face la scara de timp a deceniilor și diferă de la o țară la alta, depinzând de caracteristicile culturale și sociale ale țării. Figura 4 patru ilustrează cum a evoluat luarea deciziilor cu privire la păduri în circa două decenii de la decizii dominate de sectorul silvic la decizii în care au un rol important comunitățile regionale interesate de serviciile ecosistemice furnizate de păduri. Catalizarea tranziției s-a făcut printr-un flux de resurse financiare din exteriorul sistemului social respectiv.

3. Situaţia politicilor de mediu în programele unor partide politice din România

Am selectat următoarele partide: PSD, PNL, USR PLUS, PMP, ProRomânia și PER. Primele patru au pus la dispoziția publicului programe integrate, ultimele două nu au programe integrate. Primele trei au politici de mediu consistente, al patrulea tratează cu superficialitate politicile de mediu.

Prezența consistentă a politicilor de mediu în programele tuturor celor trei partide mai mari din România pare să contravină cunoașterii din literatura științifică despre funcționarea partidelor europene (că politicile de mediu sunt neglijate în țările post-comuniste), dar converge cu faptul că nișele partidelor nu se diferențiază în funcție de agenda de mediu în Europa centrală și de est. Situația sugerează că rolul programelor acestor partide este mai degrabă de învățare socială a maselor de alegători cu privire la problemele publice de rezolvat decât de a contribui la succesul lor electoral. Este rezonabil să credem că într-o societate relativ puțin instruită ca cea românească statul adoptă o politică de educare a maselor de la centrul folosind ca instrument partidele politice și păstrează, probabil, un control puternic asupra dinamicii acestora. Competiția politică între aceste partide este mai mult la nivelul retoricii, al propagandei de partid, mai puțin la nivelul conținuturilor programelor de guvernare, cel puțin în ce privește politicile de mediu.

Celelalte trei partide par să aibă au roluri diferite. Deşi într-o variantă iniţială PMP puncta fundamentarea creştină a protecţiei mediului, aliniindu-se cu demersurile Biserice iniţiate de Patriarhia Ecumenică, în programul politic final apar numai măsuri operaţionale reactive minore. Pe de o parte este probabil o aliniere cu partidul conservator din SUA, care după cum am văzut tinde să respingă ideologic politicile de mediu. Pe de altă parte, situația indică faptul că acest partid se află în competiție reală cu blocul partidelor mai mari și încearcă să supraviețuiască diferențiindu-și o identitate clară în raport cu celelalte (se propun de exemplu bugete mari la cultură, trăsătură unică între programele de guvernare). ProRomânia practic nu are un program de guvernare unitar, funcționând ca alternativă la blocul primelor trei partide, dar fără o diferențiere a unei niște ideologice. Rolul ProRomânia pare a fi de vehicul temporar pentru politicenii care l-au creat și de creștere a legitimității puterii prin încurajarea participării la alegeri a celor care nu se regăsesc în nici unul dintre cele trei partide mai mari din România. PER nu are un program adus la zi. Pe plan internațional programul partidului european la familia căruia în principiu PER s-ar racorda este unul al marxismului cultural de transformare a societății, în care se propune între altele folosirea limbii esperanto ca limbă internațională, biocentrism etic, alte măsuri tipice hibridizării politicilor de stânga cu ecologismul pe baze seculare (proiectul Bien Vivre). În aceste alegeri sub sigla PER candidează persoane care nu au nici o legătură ideologică cu proiectul Bien Vivre.

Putem compara politicile de mediu ale partidelor din punctul de vedere idelogic, din cel al maturizării instituționale (amplasare pe gradientul operațional – strategic) și din punctul de vedere al complexității cunoașterii folosite (amplasare pe gradientul sectorial – ecosistemic).

Programele celor trei partide care dezvoltă polticile de mediu nu pun accentul pe valori, ci numai pe măsuri operaționale, denotând imaturitatea instituțiilor românești implicate în rezolvarea problemelor de mediu. Nici un program nu își propune o reformă instituțională în domeniul mediului ca o cale de îmbunătățire a gestionării mediului. Programele celor trei partide semnalizeză prin politicile lor de mediu alinierea completă din punct de vedere formal la standardele europene. Programele cele mai avansate din punctul de vedere al cunoașterii științifice folosite sunt ale USR PLUS și PNL. În politicile USR PLUS și PNL pot fi găsite referiri la servicii ecosistemice, în cadrul managementului sectorial al biodiversității, în timp ce în programul PSD abordarea sectorială nu atinge chestiunea serviciilor ecosistemice. În programul PSD nu apare cuvântul ecosistem, în timp ce în programele USR PLUS și PNL apare în două înțelesuri, ambele aliniate politicilor europene: de ecosistem natural, furnizor de servicii ecosistemice, și de ecosistem industrial, sau ecosistem de inovare, sau organizațional, ca un sistem socio-economic format din organizații cu roluri complementare. Modul de comunicare al programului PSD pune accentul pe emoții, corespunzător publicului său țintă. Modurile de comunicare ale programelor PNL și USR PLUS pun accent pe raționalitate. Din punct de vedere managerial (alocarea de bugete, referirea la programe de finanțare), cel mai avansat este programul PNL.

3.1. Soluţii posibile pentru accelerarea evoluţiei instituţiilor românești implicate în managementul mediului

În contextul în care programele cu politici de mediu mai avansate, ale PNL și USR PLUS, urmează stric politicile europene, publicul și societatea civilă interesat de mediu au la dispoziție câteva soluții cu aplicabilitate în contexut local:

• Maturizarea organizaţională internă a instituțiilor sectoriale de mediu prin programe de finanţare coroborate cu control strâns al managementului şi presiunea societăţii civile în cadrul instituţional dat.
• Integrare pe orizontală a unora dintre aceste instituții când ele au în mod evident un management ineficient, împreună cu restructurarea în sensul asigurării gestionării unor servicii ecosistemice de interes public major, alături de cel al resurselor naturale. De exemplu fuziunea Regia Națională a Pădurilor – Romsilva cu Administrația Națională ”Apele Române” ar putea ușura gestiunea serviciilor ecosistemice generate de interacțiunea dintre ecosistemele acvatice și cele forestiere la scara bazinelor hidrografice și a corpurilor de apă subterane. La restructurare se poate crea un departament interdisciplinar dedicat serviciilor ecosistemice.
• Schimbări constituţionale în contextul reformei statului care să stipuleze recunoașterea unui anumit nivel de complexitate a mediului natural, dincolo de abordările sectoriale actuale. Modificări la acest nivel ar antrena în cascadă modificările ale legilor și altor acte normative.

5. Concluzii

PSD, PNL și USR PLUS nu sunt în competiţie electorală din punctul de vedere al politicilor de mediu, nu îşi diferenţiază nişele în funcție de acest sector. Rolul programelor lor pe planul mediului pare a fi de învățare socială a electoratului care intră în contact cu programele politice. Politicile lor de mediu se aliniază formal cu politicile europene. PNL și USR PLUS folosesc cel mai avansat limbaj instituționalizat pe plan european. PMP este în competiție puternică cu celelalte trei și diferențiază un program care corespunde predicțiilor de la nivel european în condiții de competiție puternică și alinierii cu conservatorismul american: renunță practic la problematica de mediu insistând pe prioritățile grupului său țintă.

ProRomânia și PER au rol mai degrabă de vehicule politice pentru unii politicieni și de creștere a legitimității rezultatelor alegerilor prin mobilizarea alegătorilor la vot, politicile de mediu nu joacă în cazul lor nici un rol de fond. PER nu este aliniat din punct de vedere al profilului public al candidaților cu verzii europeni.

Înțelegerea situației poate stimula publicul și societate civilă să acționeze după alegeri asupra legislativului și executivului pentru politici de mediu mai eficiente și mai eficace, mai realiste în raport cu complexitate naturală și socială, pe câteva căi pragmatice:

• stimularea maturizării organizaționale interne a entităților responsabile de managementul resurselor naturale în abordarea sectorială. Acțiunea este convergență cu reforma administrației publice românești
• stimularea cooperării dintre aceste organizații prin programe de finanțare inter-disciplinare pe termen mediu. Acțiunea este convergentă cu preocupările europene și poate găsi susținere la aceste nivel.
• stimularea evoluției instituționale majore prin integrarea pe orizontală a unora dintre aceste organizații care au profiluri relevante în ce privește rolul complementar al resurselor naturale respective în producerea de servicii ecosistemice cruciale pentru societate. Direcția este permisă de cadrul european și național și poate fi susținută de creativitatea politică românească. E de așteptat să întâmpine rezistență mare datorită rigidității instituționale. Accentuarea civică a unui astfel de demers poate ajuta la reușita primelor două tipuri de acțiuni (maturizarea organizațională sectorială și cooperarea inter-sectorială intensă).

La o eventuală reformă a statului stipularea unui anumit grad de complexitate a mediului când se prezintă drepturile legate de mediu poate fi și ea avută în vedere.

Bibliografie (se poate descărca împreună cu programele politice în format pdf de aici).

Dinamica politicilor de mediu în programele partidelor politice din ţări democratice şi cauzele ei:

• Facchini F., Gaeta G. L., Michallet B., 2017, Who cares about the environment ? An empirical analysis of the evolution of political parties’ environmental concern in European countries (1970-2008), Land Use Policy, 64, 200-211
• Kenward B., Brick C., 2020, Even Conservative voters prefer the environment to be at the heart of post-COVID-19 economic reconstruction in the UK, https://psyarxiv.com/ebzhs/download?format=pdf
• Rohrschneider R., Miles M. R., 2015, Representation through parties ? Environmental attitudes and party stances in Europe in 2013, Environmental Politics, 24, 617-640
• Smit E. K., Mayer A., 2019, Anomalous Anglophones ? Contours of free market ideology, political polarization, and climate change attitudes in English-speaking countries, Western European and post-Communist states, Climatic Changes, 152, 17-34
• Williams J., 2017, A complex approach to the exploration of environmental ideologies, MSc Theses, University of Waterloo

Situaţia abordării raţionaliste a complexităţii problemelor de mediu la scară globală

• Cling J.-P., Eghbal-Teherani S., Orzoni M., Plateau C., 2019, The differences between EU countries for sustainable development indicators: it is (mainly) the economy, Document de travail, disponibil la https://www.researchgate.net/publication/341323776

Situaţia abordării sectoriale a problemelor de mediu la scară europeană:

• Waylen K. A., Blacskstock K. L., Van Hulst F. J. şi colab., 2019, Policy-driven monitoring and evaluation: does it support adaptive management of socio-ecological systems ? Science of the Total Environment, 662, 373-384

Situaţia acceptării limbajului despre complexitate problemelor de mediu la scară naţională

• Keenan R. J., Pozza G., Fitzsimons J. A., 2019, Ecosystems services in environmental policy: barriers and opportunities for increased adoption, Ecosystem Services, 38, 100943

Potenţialul de evoluţie instituţională pentru rezolvare problemelor complexe de mediu la scară locală

• Epstein G., Morrison T. H., Lien A., şi colab., 2020, Advances in understanding the evolution of institutions in complex social-ecological systems, Current Opinion in Environmental Sustainability, 44, 58-66

Notă: bibliografia în fiecare dintre subdomenii este foarte mare. În acest text de popularizare am ilustrat numai cu câteva exemple.

Despre autor:

Virgil Iordache predă și cercetează la Universitatea din București – Facultatea de Biologie, din 1993; este licențiat în biologie specializarea biochimie, doctor în ecologie pe probleme de ecotoxicologie și licențiat și în filosofie pe probleme de evoluția instituțiilor. Este autorul a numeroase cărți și articole, este directorul Centrului de Cercetare pentru Servicii Ecologice din Universitatea București